Trio-ul ofensiv al fiecărei echipe din Premier League. Ce formație are cel mai bun atac?

Cei care au popularizat ideea unui trio ofensiv au fost Lionel Messi, Luis Suarez și Neymar. Cei trei sud-americani au marcat împreună 122 de goluri în sezonul 2014/15, atunci când Barcelona a cucerit tripla. MSN a fost urmat de BBC-ul galacticilor, format din Karim Benzema, Gareth Bale și Cristiano Ronaldo. PSG l-a transformat pe Neymar în cel mai scump jucător al planetei și l-a integrat ulterior alături de Edinson Cavani și Kylian Mbappe. Bayern Munchen i-a avut pe Arjen Robben și Frank Ribery, susținându-l din benzi pe Robert Lewandowski.

Munca colectivă depășește întotdeauna efortul individual. În Premier League, cel mai cunoscut trio ofensiv este cel al lui Liverpool, însă există însă și alte formații ce se pot lăuda cu un atac de temut.

La fel ca în Premier League, Sheffield United ocupă ultima poziție și în acest clasament. Jurnaliștii britanici au optat pentru excluderea căpitanului Billy Sharp și au mers astfel pe mâna trio-ului format din Rhian Brewster, David McGoldrick și Oliver Burke. Dacă sezonul trecut Sheffield a impresionat pe toată lumea în campionat, elevii lui Chris Wilder dezamăgesc în această stagiune. Punctele forte ale formației de pe Bramall Lane sunt fundașii laterali, apărătorii centrali și dinamismul de la mijlocul terenului. Chris Wilder nu are un mare apetit ofensiv și de aceea echipa sa ocupă ultima poziție în această ierarhie.

Poate părea exagerat faptul că Brighton este pe pen-ultima poziție în această ierarhie. Dar, ca și în cazul lui Sheffield United, jocul echipei lui Graham Potter se bazează pe efortul colectiv. Neal Maupay este un atacant veritabil, dar încă mai are de progresat. Aaron Connolly are și el mult de crescut. Trossard este cea mai bună alternativă în cazul de față, deși Adam Lallana și Danny Welbeck reprezintă și ei opțiuni interesante. Are însă Brighton un atac de temut? Cu siguranță, răspunsul este nu.

Echilibrul pe care îl oferă Matheus Perreira, Grady Diangana și Karlan Grant atacului lui West Brom este de apreciat. Cu toate acestea, echipa nu excelează pe faza ofensivă. Niciunul dintre cei trei nu s-au ridicat până acum la nivelul din Premier League. Toți sunt încă tineri și ar domina orice echipă din Championiship, însă nu au fost constanți la nivel înalt. Potențialul lor rămână totuși unul foarte bun.

Burnley nu evoluează cu o linie de trei atacanți. Sistemul preferat al lui Sean Dyche este 4-4-2 și probabil va rămâne așa pentru totdeauna. Totuși selectarea celor mai buni oameni din ofensiva lui Burnley nu este deloc dificilă. Chris Wood și Jay Rodriguez sunt printre cei mai buni atacanți din echipă, iar Dwight McNeil este mijlocașul de bandă care îi susține. Sunt cei trei menționați anterior jucători de clasă mondială? Cu siguranță că nu. Cu toate acestea, au suficientă calitate încât să formeze un trio decent.

Fulham are mulți jucători talentați pe multe poziții în teren, dar compartimentul defensiv este considerat punctul nevralgic din echipa lui Scott Parker. Dacă formația de pe Craven Cottage va retrograda, cu siguranță nu atacanții vor fi cei vinovați. Aleksandar Mitrovic, Ademola Lookman și Ivan Caveleiro formează un trio foarte bizar și se pot integra la multe echipe din restul campionatului. Ei nu au jucat foarte multe meciuri împreună și, dacă vor reușit să-și găsească cea mai bună formă, Fulham are șanse bune să evite retrogradarea.

Crystal Palace a preferat și ea în multe rânduri așezarea 4-4-2. Wilfred Zaha este cu siguranță starul echipei lui Roy Hodgson. Restul ecuației constă în cine îl acompaniază pe atacantul ivorian. Michy Batshuayi reușește să le ia fața lui Jordan Ayew și Christian Benteke, în timp ce Andros Townsend îl depășește pe tânărul Eberechi Eze. Trio-ul este unul solid, dar nu are suficientă calitate încât să decidă soarta unei partide.

În sezonul trecut, trio-ul lui Newcastle format din Allan Saint Maximin, Joelinton și Miguel Almiron a dezamăgit. Anul acesta, coțofenele” i-au înlocuit pe cei doi sud-americani cu Ryan Fraser și Callum Wilson, foști jucători la Bournemouth. Cei trei nu au jucat multe meciuri împreună pentru Newcastle, însă aceștia dau semne încrezătoare, cel puțin în teorie. Wilson este un vârf excelent, capabil să coordoneze linia ofensivă, Saint Maximin este un regizor desăvârșit, imprevizibil datorită calităților sale, iar Fraser este extrema clasică, capabilă de a trimite centrări periculoase în careul advers.

Este greu de stabilit cine alcătuiește trio-ul ofensiv la Leeds United, în condițiile în care Bielsa își rotește mai mereu jucătorii. Jack Harrison este o opțiune serioasă pentru flancul stâng, însă acesta nu pare să le ia fața lui Helder Costa și Rodrigo. Cei doi își fac treaba excelent atunci când sunt trimiși în teren. Patrick Bamford este un vârf foarte echilibrat, iar Bielsa nu s-a înșelat atunci când i-a dat șanse de joc.

“Sfinții” sunt o altă echipă ce nu utilizează o linie ofensivă formată din trei atacanți. În acest caz, sunt nominalizați Danny Ings și Che Adams, și cel mai bun mijlocaș de bandă din echipa lui Hasenhuttl, Nathan Redmond, Fostul jucător de la Liverpool este o mașină de goluri, iar Adams îl completează bine. Redmond aduce și el calitate în atacul lui Southampton, însă “sființii” nu se ridică peste nivelul restul formațiilor din această zonă a clasamentului celor mai bune trio-uri ofensive.

West Ham a visat la un atac devastator, cu Andriy Yarmolenko, Felipe Anderson și Sebastien Haller. După ce au dus o luptă grea stagiunea precedentă pentru evitarea retrogradării, “ciocănarii” i-au înlocuit cu Michail Antonio, Jarrod Bowen și Said Benrahma. Cel din urmă a fost cel mai bun jucător din ultimul sezon de Championiship, iar Bowen și Antonio se înțeleg de minune pe teren. Împreună, cei trei formează un atac foarte interesant și, cu siguranță, reprezintă o îmbunătățire față de sezonul trecut.

Forma lui Alexandre Lacazette a scăzut în ultimele sezoane. Willian pare că nu s-a adaptat încă pe Emirates, Reiss Nelson nu are suficientă experiență, Nketiah mai are de progresat, pe când Mesut Ozil a fost exclus din lot de către Arteta. Arsenal l-a înlocuit pe Alexis Sanchez, un mijlocaș de bandă, cu Pierre Emerick Aubameyang, un vârf redutabil. Fanii i-au reproșat antrenorului spaniol că nu-l îl folosește pe gabonez pe poziția sa preferată. În opinia multora, cel mai bun atac al lui Arsenal îl are pe Bukayo Saka în flancul stâng, Aubameyang în centru și pe Nicolas Pepe în banda dreaptă. Cei trei formează un trio bun, însă nu e la fel de impresionant precum cel al altor cluburi din Big Six.

Jack Grealish a fost mutat din centru în flancul stâng, iar decizia lui Dean Smith s-a dovedit foarte inspirată. Aston Villa este mult mai periculoasă pe faza ofensivă în comparație cu sezonul trecut. Ollie Watkins a reprezentat o îmbunătățire majoră pe poziția de vârf, în timp ce Trezeguet este un jucător muncitor, capabil să facă partide foarte bune.

Jamie Vardy, la aproape 34 de ani, este unul dintre cei mai buni atacanți din Europa, iar Harvey Barnes a progresat foarte mult în ultimele sezoane. Cengiz Under pare cea mai bună alternativă să evolueze alături de cei doi englezi. Ayoze Perez nu a fost la un nivel constant, pe când Kelechi Iheanacho nu pare capabil să obțină un loc de titular. Turcul împrumutat de la AS Roma a reușit în schimb să-i ofere deja câteva assisturi lui Vardy. Dacă cei trei vor evolua mai mult împreună, Leicester poate deveni și mai periculoasă pe faza ofensivă.

Raul Jimenez este poate unul dintre cei mai subapreciați atacanți din Europa și s-ar integra la aproape orice echipă. Mexicanul este cu siguranță principala armă de atac pentru Nuno Espirito Santo, în ciuda atenției concentrate asupra lui Adama Traore. Pedro Neto este un fotbalist de calitate care încă mai poate progresa. Atacul lui Wolves are multă creativitate și este la un nivel bun pentru Premier League.

Doi dintre membrii acestui trio sunt formați în academia lui United. Diavolii au evoluat mult mai bine după pauza generată de pandemie, însă și-au arătat slăbiciunile în multe momente din acest sezon. Rashford are potențialul să devină un jucător de clasă mondială, pe când Greendwood progresează rapid. Problemele lui Man United nu apar pe faza ofensivă, deși Solskjaer ar putea avea nevoie de mai multe opțiuni pentru primul XI. Cu toate acestea, defensiva rămâne marea slăbiciune a formației de pe Old Trafford.

Ancelotti are la dispoziție câțiva jucători extrem de talentați. Richarlison, James Rodriguez și Dominic Calvert-Lewin au calități individuale fantastice, dar se și înțeleg bine jucând împreună. Columbianul este regizorul acțiunilor de atac, Lewin este vârful tradițional, în timp ce brazilianul venit de la Watford este un excelent mijlocaș de bandă. De asemenea, trebuie luate în calcul și centrările excelente furnizate de Lucas Digne. Everton arată acum mult mai bine decât în sezonul trecut.

Chelsea are o mulțime de variante pentru faza ofensivă. Pentru o echipă echilibrată, Lampard l-ar putea alinia pe Tammy Abraham în centrul atacului, susținut din benzi de Ziyech și Pulisic și din spate de Timo Werner sau Kai Havertz. “Albaștrii” au arătat un apetit ofensiv foarte mare în acest sezon, așa că cel mai bun trio l-ar reprezenta cel format din Pulisic, Werner și Ziyech. Americanul este redutabil în duelurile unu versus unu, fostul jucător de la Ajax are o creativitate și un picior stâng de invidiat, în timp ce Werner are o viteză extraordinară și o poziționare excelentă. Lampard are un lot foarte numeric, iar Olivier Giroud, Kai Havertz, Mason Mount sau Callum Hudson-Odoi ar putea oricând să intre fără mari probleme în primul XI.

Cetățenii au și ei foarte multe opțiuni pentru atac, printre care Phil Foden, Ferran Torres, Bernardo Silva sau Gabriel Jesus. Cu toate acestea, jurnaliștii britanici au optat pentru Sterling, Aguero și Mahrez să alcătuiască trio-ul ofensiv al echipei lui Guardiola. Fiecare dintre cei trei menționați poate decide de unul singur soarta unei partide. Guardiola nu ar selecta niciodată același trio pe parcursul unui întreg sezon, dar probabil că aceasta ar fi fost alegerea catalanului dacă s-ar fi hotărât să o facă.

Dacă acest clasament s-ar fi bazat pe cele mai bune duo-uri din Premier League, Harry Kane și Son Heung-Min ar fi fost lideri detașați. Căpitanul naționalei Angliei este cel mai bun pasator din campionat, în timp ce sud-coreeanul este golgheterul din Premier League. Cei doi reprezintă tot ceea ce Mourinho a făcut bine la Tottenham și se numără printre cei mai buni fotbaliști ai planetei. Gareth Bale este un alt jucător capabil să schimbe de unul singur soarta unui meci și mai are nevoie de ceva timp să se acomodeze pentru a-și atinge potențialul maxim. Steven Bergwijn, Lucas Moura sau Erik Lamela sunt și ei soluții foarte bune pentru primul XI.

Trio-ul ofensiv al “cormoranilor” a devenit celebru în rândul multor adversari și este un exemplu perfect de calitate individuală și muncă în echipă. Roberto Firmino nu a arătat cea mai bună formă a sa în ultimele luni, dar prestațiile lui Diogo Jota au fost excepționale. Portughezul îndeplinește multe dintre atribuțiile fostului jucător de la Hoffenheim și reușește să înscrie goluri pe bandă rulantă. Pe lângă Mo Salah și Sadio Mane, cele mai bune extreme din Premier League, rivalii lui Liverpool probabil se întreabă deja cum de a reușit Klopp să aducă încă un atacant de acest calibru pe Anfield. De asemenea, “cormoranii” au cel mai bun atac din campionat chiar și cu Firmino în locul lui Jota.