#VOCE Arsenal – Tottenham. Derby-ul nordului Londrei, o poveste de succes din 1887 până astăzi

În 1886, în orașul Woolwich, este creat de către muncitorii fabricii de armament "Royal Arsenal", clubul de fotbal Arsenal F.C. De partea cealaltă, "pintenații" au luat naștere mai devreme, în 1882, datorită unui grup de elevi de la o școală locală.

Se presupune că numele "Hotspur" vine de la cavalerul Harry Percy, căruia i s-a atribuit această denumire de către scoțieni datorită vitezei sale de luptă și a capacității sale de a citi atacurile adversarilor,calități înâlnite și astăzi la echipă. Urmează o perioadă cu multe întâlniri directe dirijate de suspans, adrenalină și orgoliu, așa cum trebuie să arate afișul fiecărui derby din lume.

Prima ciocnire dintre cele două formații a fost destul de neobișnuită. Un meci amical într-o seară mohorâtă de noiembrie a anului1887. Jocul s-a desfășurat pe stadionul lui Tottenham, iar fotbaliștii au fost nevoiți să abandoneze terenul în timpul meciului din cauza unei pene de curent ce a făcut ca partida să nu mai poată fi continuată. La momentul evenimentului, Tottenham conducea cu 2-1, iar din partidă rămăseseră aproximativ 15 minute. Orgoliul celor de la Tottenham s-a aprins și simțeau dorința de revanșă, astfel are loc primul meci complet din istorie în luna februarie a aceluiași an. Partida îi găsește pe pintenați de data aceasta fără probleme tehnice,dar cu probleme de efectiv, prezentându-se la ora partidei cu doar 8 jucători valabili.Tunarii își fac treaba și joacă fără menajamente,scorul fiind pe măsură: 6-2.

Au mai urmat "ciocniri" pe parcursul anilor, cele două tabere întâlnindu-se și la nivel de primă divizie în 1909, unde aportul fanilor lui Arsenal a scăzut drastic. Suporterii s-au indignat din pricina trecerii la fotbalul profesionist, aceștia văzând fotbalul ca pe un joc pentru amatori și clasa muncitoare.Toată această perioadă a fost un "trailer" pentru ceea ce urma să vină, iar din 1913 acțiunea începe cu adevărat atunci când Arsenal își "mută casa" în regiunea Highburry din Nordul Londrei. Aceștia o considerau ca un teritoriu care le aparținea, astfel se naște o rivalitate locală.

Totuși, fanii lui Arsenal sunt dezamăgiți, și văd mutarea ca pe un moft financiar al patronului care vrea ca echipa să devină cea mai populară din capitală.Vine Primul Război Mondial,iar până în 1919 fotbalul ia o pauză,însă rivalitatea se întețește mai cu foc atunci când din cauza contextului provocat de război,Prima Divizie trebuia mărită cu două echipe.Este salvată ocupanta locului 19, Chelsea Londra, care în mod normal ar fi retrogradat în al doilea eșalon din cauza locului retrogradabil pe care îl ocupa. A mai rămas un loc, iar în cursa pentru salvare se afla Tottenham, care era lanterna roșie a primei divizii, Barnsley care a terminat pe podiumul ligii secunde, ocupând locul 3, Wolves, Nottingham Forest, Birmingham și Hull City.

Chiar și Arsenal se înscrie în cursa pentru prima divizie, tunarii ocupând locul 6 din eșalonul secund, având cele mai puține șanse din acest punct de vedere. Se face o adunare generală între membrii conducerii fotbalului englez, iar aceștia decid prin vot cea de-a doua echipă care va primi locul suplimentar din prima divizie engleză. Câștigătoare iese chiar Arsenal cu 18 voturi dintr-un total de 39.Motivarea conducerii a fost aceea că echipa avea un statut mai de lunga durată la nivelul primei divizii. La nivel de voturi, restul de participante au fost "recompensate" cu: 8 voturi (Tottenahm), 5 (Barnsley), 4 (Wolves), 3 (Nottingham Forest), 2 (Birmingham) și doar unul pentru Hull City. Așa cum era și normal, fanii lui Tottenham se revoltă și încep să acuze. Ei spun că patronul de la acea vreme al lui Arsenal, Henrry Norris, a făcut tranzacții "pe sub mână" cu cei de la Federație pentru a obține locul în prima ligă,mai mult o frustrare și un răcnet de orgoliu pentru că acest fapt nu a avut nicio dovadă care să confirme ilegalitatea.

În teren, rivalitatea se răcește din nou, acestea nedisputând nicio întâlnire directă din cauza deciziei de a o retrograda pe Tottenham în dizivia secundă, dar pintenații și-au făcut treaba și au promovat cu prima ocazie. Vine perioada anilor ’20, perioadă frumoasă care a cuprins nu mai puțin de 21 de întâlniri între cele două rivale. Bilanț pozitiv pintenaților, care reușec 10 victorii, în timp ce tunarii doar 7, anulându-se reciproc de 4 ori. Un moment interesant din această perioadă îl constituie un meci din 1921, când Tottenham se impune cu 2-1 pe propriul teren.

Cei din conducerea fotbalului englez au considerat meciul ca fiind cât se poate de vicios, lucru greu de crezut mai ales între două rivale, amenințând cele două echipe că vor juca cu porțile închise, lucru care în cele din urmă nu s-a întâmplat.În jumătatea a II-a a deceniului apar din nou conspirațiile și acuzațiile asupra lui Henrry Norris, patronul lui Arsenal. Se spune că rivalitatea atinsese o treapă atât de ridicată încât, în timp ce Tottenham era în lupta pentru salvarea de la retrogradare, acesta oferea bonusuri echipelor care reușeau să le pună piedică pintenaților și chiar le ordona propriilor jucători să nu calce prea tare accelerația împotriva candidatelor rivalei din nordul Londrei.

Acesta își urma prin orice mijloace scopul de a o îngropa pe Tottenham pentru a deveni cea mai importantă și populară echipă din Londra.Fapt care se și adeverește în următorii 10 ani,tunarii dând ora exactă în fotbalul englez și londonez. Aceștia îl instalează pe Hernet Chapman,lăudat pentru stilul său modern și nemaiîntâlnit pe care l-a propus și care a dat roade la Hudersfield Town în perioada anilor ’20 cu care a câștigat două titluri.Mâna patronului este câștigătoare,iar noul tehnician îi aduce satisfacția dorită.Prin stilul său entuziast și foarte ofensiv reusește să câștige titlul de campion în două rânduri, în 1931 și 1933, și un FA Cup în 1930. Impactul este uriaș, nu doar pe plan sportiv ci și pe plan social, astfel datorită performanțelor sale, stația de metrou din Londra cu numele de "Gilspie Road" e redenumită "Arsenal Tube Station".

Din păcate, legendarul Hernet Chapman a decedat din cauza unor probleme la plămâni, iar munca i-a fost dusă mai departe de Joe Show și George Alisson, care nu au lasăt prestigiul mai jos și au câștigat la pas alte trei titluri de campioană și o Cupă a Angliei. În tot acest timp, Tottenham se zbătea în mediocritate,activând în cea mai mare perioadă în eșalonul secund.În scurta perioadă în care a evoluat în primul eșalon, Tottenham s-a lovit de măreția rivalei din acele vremuri.În fața unui White Hart Lane supra-aglomerat cu capacitatea depășită de numărul imens de oameni interesați,Arsenal i-a administrat un hotărât 6-0 spre dezamăgirea imensă a fanilor.Diferența înregistrată în luna martie a anului 1935 rămâne cea mai mare diferență din istoria derby-ului londonez.

Plecând de la această bornă istorică,călătorim puțin în timp pentru a descoperi cele mai importante meciuri disputate între cele două echipe după Al doilea Război Mondial. Ajungem în anii ’70, unde fondul sonor al Angliei este dominat de trupe precum Beatles sau ABBA, iar la conducere, în floarea maturității sale, se afla Regina Elisabeta a II-a. Fotbalul nu-și pierde din spectaculozitate și suspans, astfel la finele sezonului 1971-1972 are loc întâlnirea dintre Tottenham și Arsenal de pe White Hart Lane, o întâlnire cu o încărcătură aparte datorită contextului. Tunarii au nevoie doar de o remiză albă pe terenul rivalei pentru a câștiga campionatul.

Totul se petrece conform planului până când se dă lovitura de teatru în ultimul minut, iar Ray Kennedy înscrie printr-o lovitură de cap în poarta pintenaților, spre nemulțumirea fanilor. Nu se poate concepe o rușine mai mare decât aceea ca rivala ta de moarte să câștige campionatul pe terenul tău.Pentru a adânci cuțitul mai tare în rană,Arsenal reușește în același sezon să câștige și FA Cup în fața lui Liverpool, Tottenham fiind singura echipă engleză de până atunci care reușește să câștige atât campionatul, cât și cupa în același sezon.

Alt meci de referință este semifinala de cupă din 1991 care o regăsește pe Arsenal cu un parcurs excepțional în campionat, pe care îl și câștigase cu doar o înfrângere înregistrată, și pe un Tottenham cu foame de trofee și performanță.Spurs deschide scorul printr-o lovitură liberă executată fantastic de Paul Gascoigne și îi face pe fani să viseze cu ochii deschiși la finală.Tottenham își dublează avantajul prin Garry Lineker, iar totul este lapte și miere pentru pintenați. Totuși, Arsenal răspunde prin Alan Smith,iar meciul încă se joacă. Suspansul dispare atunci când același Gary Lineker își face treaba de golgheter și realizează dubla. Scor final 3-1, o victorie tare dulce pentru Tottenham pe care nu o obține degeaba, reușind să câstige și actul final împotriva celor de la Nottingham Forrest.

În anul 2004 are loc cea mai spectaculoasă reprezentație a celor două echipe.Un 1-1 la pauză cât se poate de normal,iar jucătorii intră la cabine.De acolo parcă ies hyper-montați pe spectacol și reușite. În actul secund se deschide robinetul de goluri și tare greu se mai oprește. Se înscriu nu mai puțin de 7 goluri, marcatori unul si unul, pe listă numărându-se nume ca Robert Pires, Thierry Henry, Jermain Defoe sau Ledley King. Un neverosimil 4-5 pentru Arsenal, iar declarația lui Ashley Cole rezumă tot: "E o nebunie, nu am mai jucat niciodată un asemenea meci, cel puțin de când eram copil".

Mai aproape de prezent este thriller-ul din 2012. Tottenham are un avantaj comod de 10 puncte în fața tunarilor, iar opinia publică consideră că în șefia nordului Londrei aparține pintenaților. Meciul se desfașoară conform așteptărilor, iar în minutul 34, Tottenham își asigură un avantaj de 2-0, dar cum se spune în fotbal, 2-0 este cel mai periculos scor, mai ales într-un derby, iar Arsenal își ia inima în dinți și reușește să egaleze până la pauză. Intrați foarte motivați la cabine, tunarii profită de șocul acuzat de pintenați și ies montați în actul secund,atât de montați încât reușesc să mai înscrie 3 goluri pe nerăsuflate. Scor final 5-2, iar tunarii demonstrează că încă au un cuvânt serios de spus în duelul cu Spurs.

Astăzi, se întâlnesc față în față liderul surprinzător al campionatului și ocupanta locului 3. Arsenal are un început excelent de sezon în care a pierdut doar o partidă, pe terenul lui Mancester United, în timp ce Tottenham vine după un entuziasmant 6-2 cu Leicester.Se întâlnesc și doi marcatori de clasă sub numele lui Gabriel Jesus și Harry Kane, cel din urmă deținânddistincția excepțională de a fi cel mai bun marcator din istoria derby-ului nordului Londrei cu 13 reușite. Ambii antrenori acuză pauza internațională din cauza oboselii jucătorilor, dar cu siguranță nu va fi un impediment și vom avea parte de un fotbal șampanie așa cum am fost răsfățați mereu.