#VOCE "El Beatle" Georgie

Cu o țigaretă în mâna, purtând un jumper negru cu anchior și jeanși clasici LS, Robert Bishop colinda Regatul în lung și-n lat pentru dragostea vieții sale, Manchester United. Era văzut de luni până luni pe terenurile din toată Marea Britanie în descoperire de noi talente. "Nu știi niciodată de unde sare iepurele și pe unde poți pune mâna pe un diamant", obișnuia să spună carismaticul Bob, angajat de șefii lui United pe "frumoasa" suma de 2 lire pe săptămâna plus cheltuieli de deplasare. Prin primăvara lui 1961, cel poreclit, evident, "The Bishop" avea să îi trimită o telegramă renumitului Matthew Busby în care avea să scrie următoarele, în original, "I think I've found you a genius...". Apoi da, restul e istorie, și aș putea încheia acum, sec, în glorie, și învăluit în mister acest articol. Acel "genius" era un băiețandru modest din Cregagh Estate, sud-estul Belfastului, Nord-Irlanda, pe numele său George Best, iar istoria i-a fost și sfânt, și demon, ori "diavol", fiindcă Georgie-Boy a semnat pentru Manchester în 1963, iar de aici, da, e o istorie care dacă nu ar fi, mai mult că sigur nimeni nu și-ar imagina.

"Sper că mereu își vor aminti de fotbalul jucat de mine", avea să spună peste ani playboy-ul de pe Old Tradford, când acuzațiile asupra vieții sale extra-sportive aveau să curgă că Mersey River prin periferiile orașului. Iar fotbalul mare a lui Best a început într-o zi de septembrie, într-un meci "acasă" cu West Brom Albion, când l-a înlocuit pe Ian Moir în dreapta atacului "alb-roșiilor". Avea să se încheie 1-0 pentru "diavoli", cu Best nepunandu-și amprenta așa cum ar fi vrut asupra jocului, dar cu un Matt Busby încrezător în interviul de după partida, în care avea să exclame, "Best o să fie nu printre cei buni, ci printre cei mai buni.". West Bromwich avea să fie o bornă în cariera tânărului Georgie pentru că, la nici un an distanță, United avea să meargă la Birmingham pentru a da de pământ cu "The Baggies", 4-1, într-un meci în care a luat, cu adevărat, naștere trio-ul Best-Charlton-Law, care a înscris 665 de goluri în 1632 de prezente pentru "diavoli", și a marcat o adevărată epoca în istoria clubului.

Între timp, The Belfast-boy avea să marcheze în puburi aproape cât o făcea pe gazon, Guinnessul și vinul alb fiind printre preferatele lui, așa cum își amintesc patronii de cârciumi ai vremii. Dar asta nu îl împiedică pe Best să se ridice la nivelul numelui pe care îl purta, cum însuși marele Pele spunea, "abilitățile lui tehnice sunt de pe altă lume, el nu arată că un european, ci că un brazilian care dansează samba atunci când joacă."

Și samba avea să danseze în acea finală de poveste cu Benfica, când, după 90 de minute pe Wembley, tabela se impotmolea într-un 1-1 nedrept, și nu putea fi decât Georgie cel care marca pentru 2-1, după un gol de povestit nepoților de barmani din birturile din Belfast ori Manchester. 4-1 avea să se termine acel meci, iar Best își trecea în palmares primul trofeu european, într-un an în care, pe lângă câteva Miss World, avea să își adjudece și prețiosul Balon d'Or, primul și singurul nord-irlandez ce avea să primească această distincție.

În Manchester se născuse un star și nu mult a durat până tabloidele l-au numit "The Fifth Beatle", sau "El Beatle", cum îl alintau portughezii invisi de Best. Cum puteau să nu o facă când tabloul cu figura lui Georgie-Boy putea fi plasat, fără vreo reținere, și într-un pub, într-un club de noapte, biserica ori în muzeul unui stadion. "Pop-star", they say, well said.

După 6 sezoane pe Old Tradford, unde a câștigat titlul în două rânduri, pentru "lad"ul cu alură de rock-star avea să urmeze declinul, declin cu miros de stout și parfum de femeie. Fiindcă nu degeaba ne-a anunțat ani mai târziu că mai toți banii săi s-au dus pe alcool, mășini scumpe și femei frumoase. Încheind apoteotic, că un gol la vinclu înscris pe Anfield(wink), a concluzionat că restul doar s-au risipit.

A urmat un scurt periplu în Scoția, în care s-a remarcat într-o noapte petrecută în pub cu întreagă națională de rugby a Franței, într-un "meci" pe care Georgie nu l-a lăsat din mâna și, în care, probabil, a "marcat" decisiv. Juca pentru Hibernian. Au urmat Australia, Statele Unite. În țară lui Columb, deși la apus de sclipire și carieră, avea să îi facă pe americani să se îndrăgostească de acel blestemat termen, "soccer", după golul-minune înscris pentru San Jose Earthequkes împotriva celor de la Lauderdale Strikers, în 1981. "This is the greatest thing I have ever seen în a soccer game.", exclamau comentatorii yankees când îl vedeau pe "Georgie, we love you" în careu, înscriind o poveste de gol.

"Prizonier" al cetățeniei nord-irlandeze, căreia i-a fost fidel până la capăt, Best nu a putut să își desăvârșească talentul și în fotbalul internațional, formația Irlandei de Nord nefiind nici măcar în primele douăzeci ale continentului, fără a emite pretențîi la diverse turnee finale. A fost, poate, cel mai bun jucător care nu a participat vreodată la un Campionat Mondial. Și poate că a fost mai bine așa, a învăluit în mister o eventuală participare și, după ani și ani, ne lasă să visam "cum ar fi fost dacă", pentru că asta șoptea talentul sau, "pot mai mult, dar nu vreau". Se spune că cel mai bun meci pentru "națională" țării sale a fost unul contra Scoției, pe Windsor Park din Belfast, în care Best a driblat și păsat, apoi iar driblat și vrăjit întreagă audiență, pe lângă jucătorii Scoției și, pe alocuri, pe ai săi coechipieri. S-a terminat 1-0 pentru irlandezii de la nord în duelul cu vecinii de Regat, și au fost minute în care părea că golul lui Best plutește în aer. N-a mai venit. Pare că au fost minute mai lungi decât mult-invocatele "douăzeci", despre care George spunea că au fost cele mai urâte din viață să. Erau doar minutele în care se lăsase de alcool și femei.

De câte ori îți e dat să spui cine e cel mai mare jucător din istorie? Și de câte ori ai tendința să răspunzi cu Maradona, Pele ori Messi? Best dădea impresia că poate face un meci mare după-amiază, la 3, și după ce se punea la somn la 6, în zori, după un "flight" de lager stins cu scotch. Și cu Miss World alături. Cea mai recentă. Probabil chiar asta a făcut, la acel 7-1 împotriva Northampton, când a marcat șase. Working-class football hero, rock-star, dar și alchoolic hero, care la final de carieră ne-a transmis franc,

Of course not, Georgie.