Un articol de Sebi Răducu
Franța este o țară vie cu o societate activă, iar fotbalul o confirmă fiind sportul care a dus două Cupe Mondiale la Paris, una chiar anul trecut. Ca în orice industrie, nimic nu se poate face fără bani, iar cele mai mari investiții ale ultimilor ani au fost făcute de două cluburi care sunt recunoscute pentru generozitatea și excesul cheltuirii – AS Monaco și PSG – a căror rivalitate este tânără, dar intensă, deoarece ambiția fiecărui patron ține mult de orgoliul care nu poate fi temperat de altcineva decât propriul set de valori și excesul.
Monaco are un statut special în fotbalul francez, datorită orașului-stat pe care îl reprezintă. Având în vederea situația lor politico-administrativă, nu își explică existența unei federații locale sau a unei competiții naționale – fiind nevoiți să ia parte la competițiile vecine – în cazul acesta fotbalul francez. E singurul club care reprezintă un stat diferit, dar care joacă în competițiile europene ca parte a unui sistem piramidal diferit de statul de proveniență. Acest lucru nu se întâmplă în cazul celorlalte state cu o situație similară – precum FC Vaduz – care joacă în campionatul Elvețian – dar are competiții interne care oferă locuri autonome în cupele europene sau Andorra/San Marino.
Premier League
Timo Werner, aproape de un transfer! Unde este dorit și cine ar putea ajunge în locul său la Chelsea
13/09/2021 LA 07:55
Clubul AS Monaco s-a fondat oficial pe 23 august 1924, drept consecință a fuziunii mai multor cluburi locale mici. Primiile decade au surprins-o chinuindu-se în competițiile regionale, ajungând cu greu în liga secundă și eșuând în multe situații să promoveze. În anii 30 au devenit campioni regionali și au primit statutul de club profesionist (1933), și-au inaugurat stadionul cunoscut, unde s-au jucat majoritatea finalelor de Supercupă a Europei – Louis II – aprilie 1939. În 1949, noul prinț suveran al Monaco-ului –Ranier al III-lea- a decis să se implice activ în susținerea clubului atât la nivel de imagine, cât și financiar. Eforturile au dat roade în 1953, când clubul a promovat pentru prima dată în prima ligă franceză.
Urmează o perioadă în care devine un club stabil de primă ligă și reușește să se omogenizeze cu Lucien Leduc antrenor și Michel Hidalgo căpitan. În anii 60, câștiga primul trofeu – Cupa Franței și adoptă echipamentul clasic care împarte cromatica tricoului în două printr-o diagonală – un design elaborat de însăși Grace Kelly, soția prințului Ranier al III-lea. În acei ani, Monaco a reușit să câștige două campionate și două cupe, un event în 1963. Din păcate, cinci ani mai târziu au retrogradat în liga secundă.

Apariția celor de la PSG

PSG a apărut ca entitate sportivă la 12 august 1970, când un grup ambițios de oameni de afaceri s-au organizat să pună bazele unui club mare și important în capitala Franței. Guy Crescent și Pierre Etienne Guyot au ales să fuzioneze (fiind reprezentanții lui Paris FC) cu Stade Saint-Germain, deținută de Henri Patelle, după ce echipa a reușit promovarea în liga secundă. Cele două cluburi au o geneză diferită – Paris FC în 1969 și Stade St. Germain în 1904.
Clubul nou-apărut era destul de bine organizat pentru primul sezon – cu susținere financiară din partea autorităților Parisului, folosirea stadionului Parc des Princes, statutul de participantă în Ligue 2 moștenit de la Stade St. Germain, baza de antrenament Camp des Logos, antrenorul Pierre Phelipon și cei mai buni jucători de la cele două echipe care au fuzionat. Culorile alese aveau următoarele simbolistică – roșul și albastru reprezintau Parisul, iar albul vecinătatea cartierului St. Germain care avea o istorie regală – fiind orașul natal al regelui Ludovic al XIV-lea.
Apariția clubului a fost influențată mult de oficialul Santiago Bernabeu de la Real Madrid, care le-a sugerat parizienilor să se organizeze într-o chetă prin care să strângă bani de la toți fanii doritori și să fie astfel similari ceilor spaioni de la Barcelona și Real Madrid - socios. În Franța, PSG a fost primul caz în care fanii s-au implicat în crearea unui club de fotbal.

PSG Monaco

Credit imagine: Perform

Nașterea unei rivalități

Ținând cont de istoria lor mai mult sau mai puțin intensă, cele două cluburi s-au întâlnit pentru prima dată în 1971, când au participat într-un baraj de promovare. Ambele cluburi veneau din propriile grupe regionale, câștigate la pas și au promovat împreună, deși doar PSG a terminat pe primul loc. Astfel, primul meci dintre cele două rivale bogate a avut loc pe 6 iunie 1971 la Monaco și s-a încheiat cu o remiză, 2-2, un meci în care PSG a fost condusă la pauză cu 0-2 și a revenit după pauză în doar 10 minute. Partida retur a venit după 6 zile și a înregistrat primul succes al unei echipe – în acest caz PSG – care a învins cu 4-2 și terminând pe locul 1 în turneul de baraj.
Meciul care a consemnat cele mai multe goluri marcate și cea mai mare diferență de scor a avut loc în urmă cu un an și șapte luni pe 15 aprilie 2018, când PSG a învins cu 7-1 pe Monaco la Paris; acea victorie a consfințit câștigarea matematică a campionatului în fața campioanei en-titre la acel moment. Un moment de umilință și mare impact pentru ambele cluburi – pentru că una a egalat recordul de trofee în competiție a celeilalte – 8 campionate. La acea vreme, antrenorul lui Monaco era tot Jardim, iar la PSG se afla spaniolul Unai Emery. Pentru PSG au marcat Giovanni Lo Celso și Angel Di Maria – fiecare cu câte o dublă, Cavani, Draxler și Falcao un autogol, iar pentru Monaco – Ronny Lopes.
Cea mai lungă perioadă de invincibilitate a lui AS Monaco în derbiul Franței a avut loc între noiembrie 1971 și mai 1979 – 11 meciuri fără înfrângere în fața lui PSG în toate competițiile9 victorii și 2 egaluri. Cea mai lungă perioadă de invincibilitate a lui PSG este încă în desfășurare – începută în ianuarie 2017 – ajungând la opt partide fără înfrângere în fața lui Monaco – 7 victorii și un egal.
În total, Monaco și PSG s-au întâlnit de 99 ori în istorie (45 victorii Monaco – 27 egaluri – 30 victorii PSG – 130 goluri Monaco – 108 goluri PSG). În Ligue 1, s-au întâlnit de 86 de ori, cu 41 de victorii ale lui Monaco, 24 remize și 21 victorii ale PSG. Primul meci a avut loc pe 21 noiembrie 1971, pe stadionul Louis II și a adus victoria gazdelor cu 2-1; la finalul sezonului parizienii au retrogradat de pe locul 19. Ultimul meci a avut loc pe 21 aprilie 2019, când PSG a învins cu 3-1 pe Parc des Princes.
De menționat că s-au mai întâlnit de două ori în finale de Supercupă, câștigând de fiecare dată PSG, iar în Cupa Franței s-au întâlnit în finală de două ori la o perioadă de 24 de ani distanță: în 1986, a câștigat Monaco – în 2010 a câștigat PSG. De asemenea, PSG a câștigat o finală de Cupa Ligii – ultima – chiar în fața lui Monaco – cu un 3-0.
Ca trofee și performanțe interne, PSG se poate lăuda cu un avantaj net – 40 de trofee (8 campionate, 12 cupe, 8 cupe ale Ligii, 9 supercupe, 1 promovare, 1 Cupă a Cupelor, 1 Cupă Intertoto), având cel mai mare număr de trofee din fotbalul francez – superior unor echipe de tradiție ca Lyon, Marseille sau Saint-Etienne. Se poate lăuda că are cea mai mare continuitate în Ligue 1, menținându-se în primul eșalon de 45 de sezoane consecutive – începând cu 1974). Alături de OM, e singurul club francez care se poate lăuda cu câștigarea unui trofeu european important – Cupa Cupelor.
Parizienii sunt singurul club care au câștigat Cupa Ligii 5 sezoane la rând (2014-2018), Cupa Franței 4 sezoane la rând (2015-prezent), Supercupa Franței 7 sezoane la rând (2013-prezent). Este cel mai tânăr club european să câștige un trofeu european – Cupa Cupelor la 26 de ani de la fondarea clubului.
Monegascii au și ei gustul luptei pentru trofee, având în palmares 19 reușite (8 campionate – la fel ca PSG, 5 cupe, 1 cupă a Ligii, 4 supercupe, 1 promovare). Și-au câștigat reputația prin performanțe europene unde au prins două finale în două competiții separate: în 1992 – o finală pierdută în Cupa Cupelor la Lisabona în fața lui Werder Bremen; în 2004 – o finală pierdută în Liga Campionilor la Gelsenkirchen în fața lui FC Porto.

Jardim

Credit imagine: Getty Images

Antrenorii celor două echipe

Dacă nu se va întâmpla nimic neprevăzut precum în cazul Tottenham (schimbarea antrenorului cu 48 de ore înainte de lovitura de start), Leonardo Jardim îl va egala pe Arsene Wenger la numărul de confruntări AS Monasco – Paris Saint-Germain la care a participat – 16 derbiuri; majoritatea meciurilor au un scor strâns și se învârt în jurul unui golaveraj de maxim 2-3 goluri marcate în meci. Fostul antrenor al lui Arsenal s-a remarcat la echipa monegască la sfârșitul anilor 80, unde a stat șapte sezoane – fiind cel mai longeviv manager al lor – câștigând un campionat și o cupă – plus semifinalele Ligii Campionilor în 1994.
Trei antrenori au fost la cârma celor două echipe de-a lungul ultimilor 50 de ani. Primul a fost Lucien Leduc, care a antrenat echipa monegască în două rânduri între 1958 și 1963, apoi între 1976 și 1979; în peste 340 de meciuri ca antrenor la Monaco, a obținut peste 180 de victorii și a adus cinci trofee importante: 3 campionate și 2 cupe. În al doilea mandat, a ajutat mult la promovarea și revenirea echipei în prima ligă, o promovare continuată cu un titlu de campion. Ultima echipă antrenată a fost chiar PSG între 1983 și 1984, de unde s-a retras înainte de finalul campionatului – terminat pe locul 4.
Al doilea antrenor comun este Ricardo Gomes, primul și singurul antrenor străin din această listă, simbol al clubului PSG la mijlocul 90 ca și jucător (1 campionat, 1 cupă, 1 cupa a Ligii). Evident, prima echipă în cariera de manager după retragerea ca jucător a fost PSG, unde a reușit să se mențină doi ani între 1996 și 1998. De sublinit că acesta a reușit să aducă parizienilor ultimele trofee câștigate în mileniul II – cupa Franței și cupa Ligii în 1998. Și mai mult decât atât, e ultimul antrenor străin care a dus PSG într-o finală de cupă europeană – se întâmpla în 1997, când a fost aproape să repete performanța (din sez. precedent) de a câștiga Cupe Cupelor – pierdută cu 0-1 în fața lui FC Barcelona (cu Popescu căpitan); de asemenea, a pierdut finala Supercupei Europei în fața lui Juventus cu 1-6, 1-3. La AS Monaco a venit în iunie 2007, zece ani mai târziu, și a stat tot două sezoane, pe care a menținut-o în prima ligă în aceeași zonă, terminând în primul an pe locul 12 și în al doilea pe locul 11.
Următorul antrenor este Guy Lacombe, chiar antrenorul care l-a înlocuit pe Ricardo Gomes în 2009 la cârma lui AS Monaco. Dar până la acest episod, a antrenat pe PSG un an, între decembrie 2005 și ianuarie 2007, perioadă în care a câștigat Cupa Franței (2006) și a ajuns până în primăvara europeană din Cupa UEFA – 2007. Lacombe a preluat apoi pe Rennes, unde a stat două sezonae și apoi a ajuns la Monaco, lucru menționat mai sus. La Monaco a reușit să stea un an și jumătate, perioadă în care a repetat performanța de PSG – doar pe jumătate – ajungând în finala Cupei Franței din 2010 – pierdută chiar în fața lui PSG cu 0-1 în prelungiri.
AS Monaco a reușit în ultimii ani o transformare totală – deoarece în ultimii 10 ani a fost într-o derivă și continuă schimbare, atât la rezultate, cât și la antrenori. Acest lucru se datorează în mare parte lui Leonardo Jardim, prezent acum la al doilea mandat. Indiscutabil, are cele mai bune rezultate la club după epoca Didier Deschamps, având o perioadă similară ca durată la conducerea clubului – de aproape 3-4 ani. Spre deosebire de selecționerul campioanei mondiale, Jardim a reușit să aducă primul campionat – și implicit, trofeu – în vitrina clubului după o secetă de 17 ani în 2017. A fost aproape să repete performanța europeană din 2004, dar s-a oprit în semifinalele Ligii Campionilor în același an, fiind eliminată de finalista Juve; în acea campanie, a eliminat chiar Dortmundul lui Tuchel. Revenit în ianuarie 2019, după episodul eșuat Thierry Henry, Jardim a reușit să salveze de la retrogradare echipa cu o diferență fragilă de 2 puncte, deasupra primului loc de baraj.
Thomas Tuchel este la al doilea sezon la PSG, cu care a reușit să câștige un campionat și două supercupe în numai puțin de un an și jumătate. Din 2018 până acum a prins trei meciuri împotriva lui Monaco, toate câștigate; în fiecare s-au marcat fix patru goluri, din care minim trei au fost în scrise de PSG. Unul dintre acestea a fost meciul de supercupă cu trofeul pe masă din 2018, câștigat cu 4-0. Totuși, înainte de episodul PSG, Tuchel a mai avut o experiență – nefericită cu AS Monaco, care l-a eliminat în 2017 din Liga Campionilor: a fost învinsă de două ori cu 1-3 și 2-3 pe când se afla la Borussia Dortmund în sferturile de finală.
În total, Jardim a fost prezent în 15 meciuri contra lui Paris Saint-Germain (2 victorii, 3 egaluri și 10 înfrângeri – golaveraj 12-38 pentru echipele sale), iar Tuchel în 3 meciuri contra lui Monaco (3 victorii – golaveraj 8-1), iar după cifre pare că Tuchel are un avantaj enorm, dat evident și de echipa pe care o antrenează.

Neymar

Credit imagine: Getty Images

Loturi

Un portar se poate mândri că a fost prezent în derbiul Monaco – PSG mai mult decât oricine. Este vorba de legenda clubului monegasc – Jean-Luc Ettori, cu o carieră de aproape 20 de ani la un singur club (între 1975 și 1994); acesta a fost prezent în 37 de dueluri în toate competițiile, fie Ligue 1 sau Coupe de France, primind un total de doar 28 de goluri.
Goleadorul care are un record în ceea ce privește numărul de goluri este chiar unul dintre jucătorii în activitate aflați la una dintre echipe – Edinson Cavani cu 15 goluri în 15 derbiuri – toate pentru PSG (reușind inclusiv o triplă în noiembrie 2018) – care își poate îmbunătăți recordul oricând – având în vedere vârsta de 32 de ani și faptul că e unul dintre cei mai longevivi și importanți jucători din lot.
Apropo de golgheteri, în vara lui 1971, PSG a negociat cu FC Santos posibilul transfer al lui Pele în Europa – iar pe 5 iulie, toate părțile erau înțelese, dar după doar câteva zile, brazilianul s-a răzgândit din motive familiale. La 31 de ani, Pele ar fi fost la prima experiență de jucător la un club european – un vis care s-a spulberat odată cu transferul său la New York Cosmos.
AS Monaco se poate lăuda că i-a avut ca manageri pe trei din cei mai importanți antrenori dați de România în Occident: Elek Schwartz, Ștefan Kovacs și Ladislau Boloni. Primul nu este un nume foarte sonor pentru publicul român, deoarece timișoreanul a emigrat destul de rapid la începutul anilor 30 în Franța, unde a jucat și s-a apucat de antrenorat. Pe Monaco a antrenat-o între 1950 și 1952, în liga secundă, terminând de fiecare dată pe locul 5. În total, a fost prezent la 74 de meciuri pe banca alb-roșilor. Printre alte echipe importante antrenate între anii 60 și 70 de Schwartz, putem enumera Benfica, Porto sau Eintracht Frankfurt.
Al doilea este probabil cel mai reputat antrenor român la acea vreme – Ștefan Kovacs – care s-a retras din antrenorat imediat după această experiență. E vorba despre sezonul 1986-1987, în care a terminat la fel ca și Schwartz, pe locul 5, dar deasupra lui PSG în fața căruia a rămas neînvins după 1-0 la Paris și 1-1 la Monaco. De menționat că succesorul lui a fost Arsene Wenger, aflat la 38 de ani și care își începea un mandat de șapte sezoane – restul e istorie.
Cel mai scurt mandat și una dintre cele mai urâte experiențe i-a aparținut lui Ladislau Boloni – care a prins doar 11 meciuri oficiale din iulie până în octombrie 2007, unul dintre acestea fiind chiar și cu Paris Saint-Germain, în fața căreia a pierdut cu 1-2.
Doar doi fotbaliști români se pot mândri că au fost legitimați la AS Monaco și ambii sunt recunoscuți ca atacanți internaționali de o calitate impecabilă la vremea lor: primul a fost Florin Răducioiu în sezonul 2001-2002 de Ligue 1 – în care a prins puține meciuri și niciunul cu PSG, iar al doilea – Daniel Niculae – care a făcut parte două sezoane (2010-2012) din lotul lui Monaco din Ligue 1 și e singurul care a întâlnit-o pe PSG – decembrie 2012, un 2-2 în care a marcat golul egalizator al oaspeților (min. 88) ce a adus un punct în clasament.
Printre jucătorii care au evoluat la ambele echipe, pot fi enumerați Omar da Fonseca, Fabrice Poullain, Yvon Le Roux (anii 80), Bruno Rodriguez, Youri Djorkaeff, Ali Bernabia, George Weah, Amara Simba, Marco Simone (anii 90), Alex Nyarko, Marcelo Gallardo, Eduoard Cisse, Eric Cubilier, Jerome Rothen, Ludovic Giuly, Layvin Kurzawa, Jeremy Menez, Adama Traore, Kylian Mbappe, Jean-Kevin Augustin, Artur Zagre (în anii 2000).
Premier League
Solkjaer, încântat de Ronaldo. Ce a răspuns când a fost întrebat de titlu
11/09/2021 LA 17:42
Premier League
Ronaldo s-a întors acasă! Primele imagini cu starul portughez la revenirea pe Old Trafford
09/09/2021 LA 19:38