Articol scris de Sebi Răducu
Spania este un tărâm pasional împrejurat de trăiri intense și de istorii boeme, dar fotbalul va fi mereu o ocazie când totul poate să crească peste măsură. Comunitățile locale sunt mereu un loc în care orgoliile pot tresări oricând din cauza unor motive neimportante – dar creează o dramă propice unei mize într-un sport care-și construiește mitul în jurul competitivității. Deși este un duel relativ tânăr ca și istorie, Valencia și Villarreal CF au o istorie mai comună decât lasă impresia la prima vedere. Și pentru fanii români, nu doar pentru că ambele au întâlnit pe Steaua în sezonul european din 2005.
Clubul Valencia s-a format la 5 martie 1919 într-o epocă în care în majoritatea țărilor din Europa își construiau echipe studențești după război, iar stadionul Mestalla a devenit arena lor de domiciliu patru ani mai târziu. În același an, 1923, pe 10 martie a fost fondat clubul Villarreal CD – cu specificitatea de avea numai secție de fotbal, jucând în majoritatea pe plan regional.
UEFA Europa Conference League
Petrescu, noi săgeți la adresa lui Șumudică! De ce crede că CFR nu a câștigat niciun meci în Europa
ACUM 32 MINUTE

Istoric

Primul meci oficial între cele două echipe s-a desfășurat pe stadionul El Madrigal, pe 24 martie 1993 și s-a încheiat cu victoria oaspeților de la Valencia, 3-1 în fața lui Villarreal în sferturile Cupei; la acel meci Belodedici a fost integralist în echipa antrenată de Hiddink. În toate competițiile, Valencia și Villarreal s-au întâlnit de 48 ori (21 victorii Valencia – 10 egaluri – 17 victorii Villarreal – 70 goluri Valencia – 57 goluri Villarreal).
În Primera Division, s-au întâlnit de 38 de ori, cu 14 de victorii ale Valenciei, 8 remize și 16 victorii ale lui Villarreal, golaveraj 51-51. Ultimul meci a avut loc pe 18 aprilie 2019 când Valencia a învins cu 2-0 în manșa retur din sferturile Europa League și a eliminat rivala din regiune. De asemenea, cel mai mare moment între cele două a avut loc tot în cupele europene în urmă cu 15 ani, când s-au întâlnit în semifinalele Cupei UEFA și au terminat ambele meciuri la egalitate, cu Valencia calificată pe baza golului din deplasare și apoi câștigătoare a trofeului – a campionatului în 2004.
Patru meciuri au consemnat cel mai mare număr de goluri marcate – 6, unul dintre ele cuprinzând și cea mai mare diferență de scor în derbi. Prima dată s-a întâmplat pe 14 aprilie 1993, când Valencia a învins cu 6-0 pe Villarreal pe Mestalla– atingând și un record privind diferența de pe tabelă; a doua oară în ianuarie 2004 – Valencia a învins din nou pe Mestalla, acum cu 4-2; a treia oară în ianuarie 2009 – tot pe Mestalla, dar o remiză strânsă de 3-3 și a patra oară în ianuarie 2011 – pe El Madrigal, într-o victorie a celor de la Villarreal cu 4-2.
Cea mai lungă perioadă de invincibilitate a Valenciei în derbiul cu Villarreal a avut loc între octombrie 2000 și decembrie 2002 – 5 meciuri fără înfrângere în fața lui Villarreal în toate competițiile3 victorii și 2 egaluri. Cea mai lungă perioadă de invincibilitate a lui Villarreal în derbiul cu Valencia a avut loc între mai 2007 și mai 2009 – ajungând tot la 5 meciuri fără înfrângere în fața Valenciei în toate competițiile4 victorii și 1 egal.
Ca trofee și performanțe interne, Valencia se poate lăuda cu un avantaj net – 16 de trofee (6 campionate, 8 cupe, 1 supercupă, 1 cupă Eva Duarte), iar pe plan european se poate lăuda cu o evoluție superioară: a jucat două finale de Ligi ale Campionilor în 2000 și 2001 pe care le-a pierdut, a câștigat o Cupă a Cupelor, 1 cupă UEFA, 2 cupe ale Orașelor Târguri, 2 supercupe ale Europei, 1 cupă Intertoto. În total liliecii au ajuns în șapte finale importante de cupe europene, din care patru le-a câștigat.
Villarreal este un club tânăr cu o recentă ieșire din cocon – locul 2 în 2008 pe plan intern, iar pe plan european a câștigat doar Intertoto de două ori în 2003 și 2004, ultima garantându-i acces la o competiție unde a devenit semifinalistă în 2004 – cupa UEFA, performanță repetată în 2011 și 2016. Cea mai bună performanță în Europa s-a înregistrat în 2006, când au jucat semifinalele Ligii Campionilor împotriva lui Arsenal și au ratat calificarea în finala de la Paris.

Antrenori

Trei antrenori au fost în ultimii ani pe banca ambelor echipe. Primul a fost Paquito Garcia – unul dintre jucătorii reprezentativi ai generației anilor 60 la Valencia – care a antrenat în majoritatea carierei lui echipe cu obiective de tip promovare, menținere în prima ligă, etc. La 45 de ani a primit șansa de a antrena echipa sa de suflet, lucru care a ținut doar primele 22 de etape. Demiterea sa a venit în urma eliminării din Cupa Regelui chiar în optimi de echipa secundă a Realului, Castilla. Echipa a terminat sezonul pe locul 12 și a ratat orice fel de participare în cuple europene.
Legat de episodul Villarreal, Paquito a venit la clubul de pe El Madrigal într-un moment vulnerabil pentru aceștia. El a preluat echipa în ultimele două etape ale sezonului 1999-2000, când echipa s-a clasat pe locul 18 și a jucat barajul de rămânere în prima ligă; din păcate, a pierdut ambele jocuri cu FC Sevilla din acel baraj și s-a întors în Segunda Division. De menționat că din echipa aceea făcea parte Gică Craioveanu. Sezonul următor nu a fost început cu Paquito, dar acesta a revenit din etapa a 7-a și a condus echipa tot campionatul, terminând pe locul 3 și promovând în prima ligă. A mai prins două momente în Primera Division, unul ca interimar în septembrie 2002 și al doilea în returul sezonului 2003-2004. Din februarie 2004 până la finalul sezonului a reușit să termine cu echipa pe locul 8 și să ajungă până în semifinalele Cupei UEFA, unde a fost eliminată de viitoarea câștigătoare și rivala locală – Valencia, după 0-0 și 0-1.
https://i.eurosport.com/2019/10/29/2706128.jpg
Al doilea antrenor este și cel mai sonor nume dintre toți trei – Ernesto Valverde – actualul manager al Barcelonei. Nu a avut rezultate ieșite din comun, venind și plecând în momente care i-au scurtat mandatul – de fiecare dată în jur de 30 de meciuri la fiecare. Prima echipă la care a venit a fost Villarreal în 2009, unde i-a luat locul lui Manuel Pellegrini – proaspăt ajuns la Real Madrid în acea perioadă, iar parcursul de atunci părea atât de dezamăgitor – locul 10 în ianuarie 2010, încât șefii clubului au decis să îl schimbe; s-a dovedit o decizie bună, căci echipa a terminat pe locul 7 și a prins Europa League.
Experiența Villarreal pentru Valverde a venit între două perioade foarte bune în Grecia la Olympiacos, iar întoarcerea în fotbalul spaniol a venit în 2012 la echipa Valenciei în locul lui Mauricio Pellegrino; pentru pretențiile clubului și realitatea dată de rivalitatea intensă Barca-Real, performanța lui este relativ normală – locul 5 și calificarea în grupele Ligii Europa pentru următorul sezon, o dublă manșă strânsă cu PSG în optimile Ligii. Totuși, ratarea calificării în Liga Campionilor a însemnat și pentru el și pentru un club o pată neagră, iar cele două părți s-au despărțit.
https://i.eurosport.com/2019/04/17/2568194.jpg
Al treilea, dar și cel cu cel mai important și recent impact asupra ambelor cluburi este Marcelino. Cu o carieră scurtă și mediocră ca și jucător ce a ținut 10 ani, a început antrenoratul de tânăr, dar până să ajungă la cel mai mare nivel a trebuit să aștepte până a ajuns la 48 de ani. Astfel, în ianuarie 2013, acesta a preluat Villarreal, pe care a reușit s-o promoveze de pe locul 2 în Segunda; în următoarele trei sezoane a reușit să se mențină în prima ligă, terminând de fiecare dată în primele șase, în ultimul sezon – 2015-2016, reușind un loc 4 – calificant în grupele Ligii și semifinalele Europa League. Din păcate, după o perioadă lungă similară lui Pellegrini, acesta a fost demis de către Consiliul de Administrație, deoarece nu a fost de acord cu acordarea banderolei de căpitan unui jucător pe care oficialii clubului îl doreau mai mult ieșit în evidență – Matteo Mussachio.
În mai 2017 a fost numit ca antrenor al Valenciei pentru următoarele două sezoane. La fel ca și în cazul Vilarreal, performanțele lui nu au dezamăgit. În primul sezona terminat pe locul 4 și a readus echipa în grupele Ligii Campionilor după o pauză de două sezoane și în al doilea sezon a repetat performanța din campionat și a ajuns până în semifinalele Europa League, unde a fost eliminată de Arsenalul coordonat de Unai Emery, cel mai longeviv antrenor al liliecilor din ultima decadă. De asemenea, Marcelino este antrenorul care a adus primul trofeu în vitrina clubului după o secetă de 11 ani – Cupa Spaniei – după o finală la Sevilla în care a învins cu 2-1 pe FC Barcelona. Din păcate pentru el, în septembrie 2019 a fost schimbat cu tânărul Celades.
Tot vorbind de Albert Celades, antrenorul de 44 ani se află la prima experiență ca principal după o lungă serie la naționalele de juniori și tineret ale Spaniei și o scurtă perioadă secund la Real Madrid; implicit derbiul Valenciei va fi și primul din cariera sa de antrenor. Nu același lucru se poate spune despre Javier Calleja, omologul de pe banca lui Villarreal.
Deși la nivel de vârstă, el este mai tânăr, experiența și proximitatea de clubul galben îl face unul dintre cei mai importanți oameni ai clubului; a fost șapte sezoane jucător (1999-2006) și a început cariera de antrenorat la juniorii clubului de pe El Madrigal; din 2012 până în 2017 a trecut pe la toate grupele de juniori, ca apoi să fie numit principalul echipei a doua. La o scurtă perioadă, în septembrie 2017 a fost numit principal la echipa mare și a reușit să termine pe locul 5 și să califice echipa în grupele Ligii Campionilor.
În decembrie 2018, a fost demis, deoarece echipa era cu trei puncte deasupra zonei retrogradabile, dar a fost readus în ianuarie 2019 – salvându-se la limită – 7 puncte deasupra și un dezamăgitor loc 14. Calleja are un palmares relativ mulțumitor cu Valencia; în cele cinci meciuri a reușit să rămână neînvins pe plan intern (2 victorii și un egal, fără gol primit în campionat) și a fost învins în cupele europene, primind de fiecare dată minim două goluri (în sferturile Ligii Europa de anul trecut).
Doi manageri au fost pe bancă la cele mai multe derbiuri valenciene în toate competițiile – 12 partide – chilianul Manuel Pellegrini (toate la Villareal) și spaniolul Marcelino (jumătate la Villarreal și jumătate la Valencia).

Jucători

Cel mai folosit jucător în derbiuriul de la Comunidad este fostul căpitan al Valenciei – Carlos Marchena – cu 20 de apariții în cei zece ani în care a îmbrăcat tricourile ambelor echipe; cea mai bună parte dintre meciuri le-a jucat pentru Valencia – 18m și un gol, iar pe finalul carierei când s-a transferat la Villarreal, a prins 2 meciuri împotriva fostei sal echipe. Iar atacantul cu cele mai bune cifre la goluri marcate în astfel de derbiuri este italianul Giuseppe Rossi – cu 6 goluri marcate în 10 partide (în perioada 2007-2012) – o dublă realizată chiar în ianuarie 2011.

Villarreal Carlos Marchena

Credit imagine: Eurosport

Alături de el, pot fi enumerați Enrique Claramunt (anii 70), Roberto Fernandez (anii 80), Miodrag Belodedici, Jose Francisco Molina, Andres Palop, Juan Antonio Pizzi (anii 90), Jorge Lopez Montana, Jaume Costa, Carlos Marchena, Jose Enrique, Raul Albiol, Denys Cheryshev, Javi Fuego, Victor Ruiz, Gabriel Paulista, Ignacio Insa, Roberto Soldado, Luciano Vietto (anii 2000).
Opt jucători români au evoluat în Spania pentru Valencia sau Villarreal, doar doi reușind să îmbrace tricourile ambelor cluburi. E vorba despre doi foști steliști – Miodrag Belodedici și Dennis Șerban. Pe lângă aceștia, doar la Valencia au mai evoluat frații Ilie (Adrina și Sabin) și Gabi Popescu, iar la Villarreal – Costel Gâlcă, Marius Iorache și Gică Craioveanu. Dintre toți românul cu cele mai bune cifre la nivel de prezențe și goluri în derbiul Valenciei este Gheorghe Craioveanu – cu 4 meciuri și 1 gol, în tricoul lui Villarreal.
Fotbal
#BREAKINGNEWS | Adrian Mutu s-a înțeles cu FRF pentru postul de selecționer al naționalei României
ACUM O ORĂ
Premier League
Un star de la Barcelona, dorit insistent de Rangnick la United! Care sunt țintele antrenorului
ACUM 2 ORE