De ce antrenorul Dan Petrescu nu va fi niciodată respectat la fel de mult ca fotbalistul Dan Petrescu

Dan Petrescu a fost un jucător mare pentru nivelul fotbalului românesc. Atât de mare încât covorul roșu (albastru) de la Stamford Bridge este în așteptarea sa de fiecare dată când aterizează la Londra. Performanțele sale au fost dublate de o conduită ireproșabilă într-un vestiar greu cu Zola, Desailly, Vialli, Wise sau Tore Andre Flo. Dan Petrescu s-a dezvoltat fantastic că jucător la Steaua, s-a maturizat în Italia sub bagheta maestrului Zeman și a înflorit în Anglia.

Același " Dan the Man" căruia legendarii Depeche Mode i-au cântat numele la Chelsea a fost un element esențial la toate performanțele Generației de Aur și a contribuit decisiv la performanțele inegalabile din anii 90. Petrescu rivalizează ca popularitate în Anglia cu nume fantastice din istoria Premier League, dar această notorietate nu i-a adus, și nici nu-i va aduce, un contract ca manager în Anglia. Liga a doua sau a treia, nici nu mai contează! Explicația pentru acest fapt este că dezvoltarea sa ca manager s-a oprit la nivelul CFR Cluj, iar felul minimalist în care privește fotbalul nu are nici o legătură cu acel fundaș ultra-ofensiv care încânta fanii de la Londra sau București.

Curajosul fotbalist Dan Petrescu s-a transformat în antrenorul care numără camerele single ale adversarilor. CFR Cluj a jucat miercuri seară cu Pyunik Erevan că o echipă care nu este lăsată să atace. Valoarea fotbaliști campioanei României este clar peste cea a echipei din Armenia, dar aici intervine factorul "fotbalul este imprevizibil". La meciul tur, armenii au început să atace atunci când Dan Petrescu a hotărât că un 0-0 nu era așa de rău și calificarea poate fi obținută cu 1-0 meschin la Cluj. Acest 1-0 a venit, la fel că și în Supercupa României. Problema este că unde în Panteonul fotbalului zeii au hotărât că antrenorul Dan Petrescu a desconsiderat acest sport minunat în ultimele luni. Plecarea sa de la premierea de la Arad a fost taxată cu goluri în minutele 89 și 119. Îndemnați să apere cu dinții o calificare obligatorie pentru finanțele clubului, jucătorii lui Petrescu au pierdut din luciditate la loviturile de departajare. Eliminarea este logică, iar fotbalul românesc începe să se obișnuiască, din păcate, cu șocuri de genul asta. Problema este că Dan Petrescu invocă, în continuare, blesteme, în cel mai pur stil balcanic, în loc să-și recunoască erorile evidente. De aceea, Luton, Blackburn, Stoke sau Bristol nu-l vor avea niciodată pe lista scurtă. În Anglia, managerii din est ajung greu pentru că valoarea lor ca profesioniști se oprește la numărul de camere single ale adversarului și apărarea unui 1-0 chinuit devine o obișnuită.

Da, Dan Petrescu poate câștiga și titlul 6, 7, 8, etc cu CFR Cluj, dar asta nu înseamnă că poate să-și deschidă poarta către Anglia sau orice alt campionat din vest. Acest fapt ne pune în față o oglindă spartă a unui fotbal românesc în care 1-0 este scorul dorit de toți mai mult decât orice.

"Vreau rezultate și nu mă interesează spectacolul" este placa cu care doar Mourinho mai poate atrage în fotbalul mondial. De ce? După câștigarea trofeului Champions League cu Porto și Inter, portughezul își permite să facă orice. Dan Petrescu nu poate trece de granița noii Superligi către vest cu acest deziderat pentru că nici măcar rezultatele nu-l mai ajută. Pyunik Erevan este noua bornă a incapacității lui Dan Petrescu de a realiza că fotbalul este un joc frumos, nu unul meschin.