EXCLUSIV | Cristiano Bergodi: "Mi-am găsit, aici în România, identitatea ca antrenor și sunt rescunoscător tuturor"

Cristiano Bergodi (57 ani) este unul dintre antrenorii prezenți azi în fotbalul românesc cu cele mai multe meciuri din Liga 1. Dar și unul dintre cei mai apreciați tehnicini din străinătate care au antrenat vreodată în România. Drept dovadă, Sepsi Sf. Gheorghe, formație pe care o antrenează azi, este a noua grupare din țară pe care o pregătește. El a ajuns pentru prima dată în România în 2005, la FC Național și a trecut inclusiv pe la primele trei clasate azi, CFR Cluj, FCSB și Universitatea Craiova.

Într-un interviu pentru Eurosport, Cristiano Bergodi a recunoscut faptul că în România și-a găsit indentitatea ca antrenor. Cu această ocazie a vorbit despre modul cum s-a schimbat fotbalul românesc în ultimii 17 ani, cu bune și rele, a dezvăluit ce înseamnă Ștefan Radu în vestiarul lui Lazio, dar a tras și o concluzie cu privire la câteva subiecte din fotbalul italian.

Cristiano Bergodi: Îmi plac orașele unde am lucrat. Spre exemplu, Cluj este un oraș foarte frumos, Bucureștiul s-a dezvoltat foarte mult în raport cu ce am găsit în 2005, Iașiul este un alt oraș fantastic cu catedrala Sf. Parascheva în stil resnacentist italian. În plus, îmi place respectul arătat de oameni. Românii sunt oameni calzi și m-au adoptat rapid, ceea m-a surprins. Mâncarea imi place foarte mult. Faimoasa "Caterincă" între jucători, dar și între oamenii normali este foarte molipsitoare și simpatică.

C.B.: În 2005, toate echipele mari erau puternice! Dinamo, Steaua și Rapid aveau jucători mari, cu personalitate. Sunt lucruri care acum au dispărut. Calitatea echipelor era mult mai ridicată și erau amtrenori mai buni ca Olăroiu, Petrescu, Zenga, Mulțescu, la Sportul Studențesc, Lucescu junior, Pițurcă la națională, Hagi la Timișoara, dar și alții.

Acum infrastructura este mult mai bună și modul de prezentare a fotbalului este mult mai potrivit, cu transmisiuni 24 de ore pe zi la tv. Înainte, fotbalul nu era atât de vizibil în mass media. Din punct de vedere tehnic, probabil cel mai mult de lucru este la nivel de juniori. Sunt fotbaliști tineri foarte interesanți, dar e nevoie și de antrenori buni pentru ei, care să aibă salarii conforme cu performanțele lor.

De asemenea, oamenii din jurul fotbalului ar trebui să devină un exemplu. Cursurile din cadrul Federației ar trebui să ajute Directorii Sportivi și Managerii să aibă un dialog constructiv cu antrenorii pentru a înțelege mai bine nevoile acestora.

Scoutingul trebuie să facă parte din organigrama oricărui club și sunt sigur că în acest mod puștii de viitor, fotbaliști buni pot fi găsiți și îndrumați mai eficient.

C.B.: În toate echipele unde am fost și am antrenat, și sunt multe, am avut parte de satisfacții mari. Bucuria mea este că am fost respectat de toți fanii echipelor unde am lucrat cât am putut eu mai bine.

E clar că Rapid este una dintre echipele unde m-am simțit cel mai bine, dar, repet: nu pot să uit toate echipele la care am antrenat și toate experiențele frumoase trăite alături de acestea.

Mi-am găsit, aici în România, identitatea mea ca antrenor și sunt rescunoscător tuturor celor cu care am colaborat și în general pentru ce mi-a dat fotbalul românesc.

C.B.: Gascoigne era spectaculos! Un băiat generos și un fotbalist fantastic, un adevărat lider. Am mers în Anglia, înaintea începerii acelui sezon pentru o competiție, Makita Cup, unde am jucat împotriva lui Tottenham. La aeroportul din Londra erau foarte mulți jurnaliști care-l așteptau și a trebuit să fugă direct în autocar pentru a scăpa de ei. Era considerat o mare vedetă în acei ani, după ce făcuse un Mondial magic în 90. Anglia, condusă de Gascoigne, a fost eliminată de Germania la penalty-uri în semifinale.

Din păcate, accidentările, dar mai ales viața sa dezordonată i-au frânat ascensiunea care se anunța fulminantă. Bea foarte mult, dar era un mare jucător. Sunt onorat că am fost coleg cu el și că am jucat cu el la Lazio.

C.B.: Radu înseamnă foarte mult pentru Lazio! El este un lider al vestiarului și a depășit nume uriașe din istoria clubului la număr de meciuri jucate în tricoul biancoceleste. Porecla dată la Roma, "Boss", spune foarte multe despre felul în care este tratat de către club. Cred că va rămâne mult timp la Roma și va mai juca cel puțin un an la Lazio. Eu am jucat 7 ani la Lazio și știu ce înseamnă să joci mult timp pentru o echipă de acest calibru, așa cum a făcut și Radu. Cred că a găsit atmosfera perfectă de a se dezvolta ca fotbalist, dar și ca om. Sunt sigur că a avut motive serioase de a refuza convocarea la naționala României. Eu, personal, nu aș fi renunțat la echipa mea națională. Probabil nu s-a simțit apreciat, așa cum vedea că se întâmplă la Lazio. Motivele le știe cel mai bine Radu.

C.B.: Motivul în cazul meu e simplu. Eu revenisem în Italia pentru a antrena și nu mai eram în acel moment la curent cu tot ce mișca în fotbalul românesc. În 2016, Walter avea mai mulțe șanse decât mine și ajungă selecționerul României. Nu pot să neg faptul că îmi doresc în viitor să ajung antrenorul unei echipe naționale.

C.B.: Săpunaru și Deac când erau tineri la Rapid și CFR, Stancu de la Steaua, Mihăilă și Cicâldău de la Craiova.

C.B.: La Voluntari în al doilea sezon, după ce am reușit să salvăm echipa. Clubul mi-a pus în fața un obiectiv mult mai mare, după ce a vândut cei mai importanți jucători, care aveau cotă de piață. Nu li s-au găsit înlocuitori, iar în acest cazuri lipsa de răbdare face ca transferurile să nu fie cele potrivite. A urmat o primă parte a sezonului mai degrabă slabă, unde echipa juca frumos, dar nu obținea rezultate.

O experiență negativă care m-a făcut mai bun și care trebuie pusă într-un context general al carierei mele. Vreau tot timpul să învăț din experiențe.

C.B.: Nu știu ce va fi în perioada următoare. Sper să pot termina acest sezon cât mai sus cu Sepsi pentru a construi, cu mai multe luni de muncă, o nouă echipă. Aceasta trebuie să bucure publicul cu evoluții spectaculoase și să răsplătească încrederea patronului.

Dorința mea este să munesc în continuare în România și pentru asta trebuie să-i mulțumesc prietenului meu Rezno Rossi, care în îndepărtatul an 2005 m-a adus la FC Național.

C.B.: Vinovat este sistemul competițional din Italia! Faptul că de mulți ani în echipele de juniori sunt foarte mulți fotbaliști străini care iau locul italienilor. Faptul că tinerii fotbaliști italieni debutează târziu în Serie A, în comparație cu alte țări. În Anglia, dacă ești bun la 19 ani, ești titular în Premier League la echipe bune. Echipele sub 19 ani din Italia sunt pline de străini care nu permit italienilor să crească.

O altă parte de vină este a echipei naționale, care a tratat cu superficialitate meciurile de după câștigarea Campionatului European. Au crezut că pot rezolva ușor sau fără prea mare efort meciurile din grupa de calificare la Mondial.

Suntem țara care a luat titlul Mondial în 1982 și apoi a ratat calificarea la Euro 84. Acum, am "reușit" să facem invers...

C.B.: Inter pentru că are lotul cel mai competitiv dintre cele 4 echipe care luptă pentru titlu în acest sezon.