Lunea nu crește nici iarba. Sigur nu aceea de pe Dinamo și, sigur-sigur, nu azi. După 74 de ani în prima divizie fotbalistică a României, cel mai titrat club rămâne fără fotbal în primul eșalon. Am căzut în gol și pare că nimic nu ne mai poate opri. Abis. Negru. Întunericul ăla de care te ferești când ești copil. Ziua de după Ziua Judecății.
E luni și dacă aș fi încă la școală, azi nu m-aș fi prezentat. E luni și azi ne întoarcem la ale noastre. La viața aia de care ne-am ferit. Noi, nu. Nu noi. Noi, ceilalți. Asta eram până ieri, probabil așa vom fi și de acum înainte, dar azi e luni. Azi ne tragem sufletul și ne uităm în jur. Ne amintim și de ea. A fost acolo mereu. A suportat, a urlat, poate a și simțit cu noi. Avem restanțe și deadline-uri. Avem un job, responsabilități. Azi e prima zi de dragoste. A orice era în viața noastră. A oamenilor și activităților ce gravitau în jurul iubirii față de D. A zis-o și Cantona, nu aruncați cu pietre, oh! Te dai doi pași în spate când ți-o spune Regele. Echipa nu o schimbi, așa cum faci cu altele în trecere asta pământească.
Romanian Liga I
Rapid rămâne cu interdicție la transferuri! Giuleștenii, obligați să plătească o sumă imensă
ACUM 20 ORE
Miroase a tei proaspăt pe Calea Floreasca și vecinătăți, dar nici măcar acest simț nu mai atât de frumos precum cel cântat de Fănuș Neagu. Fănuș. Cum ne mai scria despre vegetația dinspre Stefan cel Mare către Lacul Tei, cum mai mângâia gloria aceea ce părea nesfârșitală...

"Prima zi de dragoste a vieții ăsteia nici că putea fi mai amară"

"Din Șoseaua Ștefan cel Mare către Lacul Tei, spre căderi de apă domnești, se coboară printre sălcii cel mai frumos stadion din toată întinderea Bucureștilor, Dinamo, unde, în treizeci de ani, au crescut atâția mari campioni care-au uimit lumea și-au pus frunză de aur pe numele României. Dinamo București scrie în cerul sufletului nostru bucurii și vârstă de ospețe fără seamăn, ne dăruiește duminici luminate de nemurire și credința că tinerețea merită să fie eternă. Între sălciile de la Dinamo, care noaptea trebuie că se schimbă în lebede și-și spun povești despre dragoste, despre răbdare și lacrimi vărsate în numele fericirii de a fi, pământul, palmă cu palmă, e udat în fiecare clipă și sfințit de mărgăritarele unui râu născut din sudoare. În acest Colisseum cu pereți de plopi înalți, trandafirii visului își deschid inima numai pentru izbânzi, iar noi, de treizeci de ani și de-acum înainte o mie, le sărutăm petalele cu dor."
Ce i-ar mai critica azi, ce ar mai lansa câteva epitete ascuțite mai ceva ca fluierul final de aseară. Ce ar mai. Ce l-am mai.
Cum pășești pe bulevard, te uiți în stânga și-n dreapta. Oamenii își urmăresc cursul firesc al vieții ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Ambulanțele urlă parcă și mai asurzitor, dar sigur habar nu au câtă suferință a fost aseară la poalele spitalului. Câțiva muncitori întind ceva asfalt peste o groapă cu același spor cu care ar fi făcut-o și dacă Dinamo ar fi rămas în prima ligă. Doar noi suntem puțin altfel, doar nouă să ni se pare soarele mai întunecat și seninul mai cenușiu.
Ajuns în fața stadionului, un poster rupt cu chipul lui Ivan rezistă în bătaia vântului. Și el ar coborî puțin de pe soclu pentru a mă consola și a-mi promite că din cenușa asta s-au mai ridicat atâția. Șaptezecisipatru de ani în elită, iar acum ne vom obișnui cu cotidianul vieții ca suporteri ai unora dintr-un eșalon inferior, iar asta nici măcar Fănuș n-ar mai putea lumina.
Prima zi de dragoste a vieții ăsteia nici că putea fi mai amară.
Articol scris de C.C.
Romanian Liga I
Rapid București, echipa cu cel mai complicat start de sezon în Superliga
ACUM O ZI
Romanian Liga I
Omrani s-a orientat repede după despărțirea de CFR! Este aproape de a semna cu o echipă din Turcia
IERI LA 07:38