#VOCE Ilie Oană, fotbalistul care a așteptat nouă ani pentru a reveni la națională

Ilie Oană este un simbol al loialității absolute în fotbalul nostru. Extremă dreapta tehnică și rapidă, a îmbrăcat doar tricoul lui Juventus București (viitorul Petrolul Ploiești) timp de 14 ani ca jucător, apoi peste trei decenii ca antrenor. Două selecții la națională – 1939 și 1948 – îl transformă în recordmanul pauzei celei mai lungi între două selecții în istoria tricolorului.

Ilie Oană

Credit imagine: Facebook

Articol scris de Bogdan Constantinescu

Ilie Oană ocupă un loc unic în istoria fotbalului românesc. Născut pe 16 august 1918 în Statele Unite, la Indiana Harbor, el a devenit simbolul devotamentului absolut față de un singur club și al unei loialități rare. Povestea sa combină rădăcini americane cu o carieră construită în România, culminând cu un record special la echipa națională.

Familia sa, originară din Ardeal, se refugiase în America în timpul Primului Război Mondial. La doar trei ani, micuțul Ilie a ajuns în țară și s-a stabilit la Sibiu, după alipirea Transilvaniei. Aici a descoperit fotbalul și a debutat la Șoimii Sibiu.

Superliga

Craiova - Dinamo 2-1 | Oltenii dau și ei lovitura în prelungiri și se desprind de "U" Cluj

acum 16 ore

În 1937 a semnat cu Juventus București, clubul căruia i-a rămas fidel până la finalul carierei de jucător, în 1951. A evoluat ca extremă dreapta, un fotbalist tehnic și rapid, cu 56 de goluri în 143 de partide oficiale. A format un atac puternic alături de Mihai Flamaropol și alți colegi talentați din acea generație.

Debutul la națională a venit pe 22 octombrie 1939. România întâlnea Ungaria într-un amical și partida s-a încheiat la egalitate, scor 2-2. Virgil Economu era antrenorul care i-a acordat prima șansă. Al doilea și ultimul meci pentru tricolor a venit abia nouă ani mai târziu, în 1948. ”Americanul” a intrat pe teren în Cupa Balcanică împotriva Poloniei, într-o remiză, 0-0.

Această pauză lungă de nouă ani îl transformă pe Ilie Oană în fotbalistul care a așteptat cel mai mult timp între două selecții în istoria naționalei României. A strâns doar două apariții, dar numele său a rămas legat pentru totdeauna de această performanță remarcabilă.

După ce și-a încheiat cariera de jucător, Oană a rămas în structura aceluiași club. Juventus s-a mutat la Ploiești și s-a transformat treptat în Petrolul. Din 1952 a preluat echipa ca antrenor și a început o construcție solidă. A promovat Găzarii în prima ligă în 1954 și a creat o formație competitivă. Succesele majore au venit rapid: titluri de campioană în sezoanele 1957-1958 și 1958-1959, plus Cupa României în 1963.

Sub conducerea sa, Petrolul a devenit o putere a fotbalului românesc, bazată pe disciplină, organizare tactică și spirit de echipă. Ilie Oană a petrecut peste trei decenii la același club, ca jucător și antrenor, un record extrem de greu de egalat în fotbalul intern. A părăsit Petrolul după 12 ani pentru a prelua naționala României în 1965.

La națională a obținut rezultate importante în preliminarii, cu victorii notabile împotriva Turciei, Cehoslovaciei, Portugaliei și Franței. Stilul său organizat și pragmatic a adus stabilitate tricolorilor. A revenit ulterior la Ploiești și a continuat să formeze generații de jucători.

Personalitatea sa a impresionat mereu. Calm, corect și fair-play, Oană nu protesta la arbitri și accepta deciziile cu demnitate. Aceste trăsături l-au făcut respectat de adversari și iubiți de suporteri. A antrenat și în străinătate, la Panserraikos în Grecia, dar și la Politehnica Iași, Universitatea Craiova, Farul Constanța sau Gloria Buzău. Stadionul din Ploiești îi poartă numele astăzi și amintește constant de moștenirea lăsată.

Ilie Oană a încetat din viață pe 27 aprilie 1993, la vârsta de 74 de ani. Cariera sa demonstrează că pasiunea constantă și munca susținută pot crea legende adevărate. Într-o lume a fotbalului dominată de schimbări rapide, figura lui rămâne un model de stabilitate și atașament.

Fotbalul românesc are nevoie de astfel de exemple. Ilie Oană a așteptat nouă ani pentru a îmbrăca din nou tricoul naționalei, dar a dăruit decenii întregi de succes și suflet aceluiași club.

Superliga