"Semnezi cu noi, dar nu poţi părăsi planeta". Cele mai amuzante clauze din istoria contractelor fotbaliştilor

În contextul în care Gavi are o clauză de 1 miliard de euro în noul contract cu Barcelona, jurnaliştii de la TalkSport au făcut un clasament al celor mai ciudate clauze avute de fotbalişti, în înţelegerile lor cu cluburile, de-a lungul timpului.

Gavi a devenit al treilea jucător al Barcelonei - după Ansu Fati şi Pedri - care poate părăsi formaţia de pe Camp Nou în schimbul sumei de 1 miliard de euro. Evident, o astfel de clauză e una aberantă, în contextul în care niciun club nu va oferi o asemenea sumă vreodată.

Catalanii au impus aceste clauze pentru a avea siguranţa că toate celelate mari cluburi înţeleg că jucătorii sunt netransferabili, neexistând posibilitatea unor negocieri pentru transferurile lor.

Această politică a Barcelonei i-a făcut pe jurnaliştii de la TalkSport să caute în arhive şi să aducă în actualitate câteva dintre cele mai ciudate clauze avute de fotbalişti în contractele lor cu echipele de care aparţineau, de-a lungul timpului.

Fostul patron de la Cardiff City, Sam Hammam, cunoscut pentru excentricităţile sale, a oferit mai multe poveşti care au rămas în "folclor".

Cea mai ciudată a fost legată de condiţionarea semnării lui Spencer Prior de o cină în care să consume testicule de berbec, o mâncare foarte populară în Libanul natal al lui Hammam.

"Probabil că e cel mai ciudat contract din istorie, dar sunt de părere că orice lucru merită testat o dată în viaţă", a spus Prior.

Acesta a consumat meniul patronului, cu multă sare şi lămâie, pentru ca apoi Hammam să îl anunţe că a fost vorba doar de o farsă: i-a dat să mănânce carne de pui, de fapt, dar voia să vadă cât de mult îşi doreşte jucătorul să evolueze pentru Cardiff.

În 1999, când Stefan Schwarz a semnat cu Sunderland, venind de la Valencia, oficialii "pisicilor negre" se temeau că acesta va fi interesat de călătorii în spaţiu.

Concret, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Schwarz, care îi era şi agent la vremea respectivă, se înscrisese într-un program viitor care viza o ipotetică călătorie spre Marte. John Fickling, chief executive la Sunderland la acea vreme, s-a temut de influenţa prietenului asupra lui Schwarz şi i-a trecut în contract că nu are voie să părăsească planeta pe durata înţelegerii cu englezii.

În 1996, când a ajuns la Arminia Bielefeld, Giuseppe Reina a cerut ca, pentru fiecare an din contract, pe lângă salariu, clubul să îi construiască o casă.

Nemţii s-au gândit repede şi au acceptat, doar că în contract nu se specifica nimic despre dimensiunile caselor sau materialele folosite. Astfel, atacantul care a făcut carieră apoi la Dortmund s-a trezit cu "locuinţe" din lego, la finalul fiecărei stagiuni. O glumă reuşită, pe care probabil doar Reina nu a gustat-o.

Cei mai mulţi dintre fotbalişti se gândesc în primul rând la binele familiilor când iau decizia de a se transfera sau nu la un club.

Aşa a făcut şi Guie-Mien, în 1999, când a semnat cu Eintracht Frankfurt. Congolezul a insistat pe lângă oficialii nemţilor ca în contract să fie trecută o clauză prin care clubul se obliga să îi plătească soţiei sale cursurile de gătit. Un efort financiar minim, dar care a dus la o clauză inedită în înţelegerea dintre părţi.

Cea mai cunoscută clauză atipică i-a aparţinut lui Dennis Bergkamp, olandezul care se temea mai mult decât orice de zboruri. În cazuri excepţionale, fostul mare vârf a mers cu avionul, dar fobia avută îi crea o stare teribilă.

La Inter, a fost în mai multe rânduri amendat pentru că a lipsit de la anumite partide europene din cauza acestei frici, astfel că în 1995, când Bruce Rioch - predecesorul lui Wenger - l-a vrut neapărat la Londra, Bergkamp a avut grijă să amintească în contract de frica de zbor şi de mijloace alternative pentru deplasări. El a făcut majoritea deplasărilor din perioada "Arsenal" cu trenul, dar a lipsit şi aici la unele meciuri importante, când distanţa era prea mare să fie acoperită cu acest mijloc de transport.

Dacă Ronaldinho ar fi avut seriozitatea lui Cristiano Ronaldo, nu ar mai fi existat vreo dezbatere privind "cel mai mare jucător din toate timpurile". Brazilianul a jucat, din păcate pentru fotbal, în prea puţine sezoane la nivel maxim, adorând să petreacă până târziu în noapte.

La PSG, Barcelona şi Milan escapadele "Dinţosului" au fost uneori trecute cu vederea, dar în destule cazuri s-au tradus în amenzi. După despărţirea de formaţia de pe San Siro, în 2011, fostul mare fotbalist sud-american s-a întors în ţara natală, la Flamengo, unde a avut grijă să îşi pună în contract o clauză conform căreia avea voie să iasă în două nopţi pe săptămână în club fără a fi penalizat.

Alte clauze amuzante, dar care nu au fost recunoscute niciodată public de cluburi îi vizează pe Luis Suarez şi Mario Balotelli. Fostul vârf de la Liverpool şi Barcelona ar fi avut în contract o clauză "anti-muşcat", impusă de oficialii catalani, după "experienţele" anterioare din carieră. În ceea ce îl priveşte pe "Super Mario", în folclor a circulat zvonul că acesta a avut mai multe clauze ciudate în înţelegerea cu Liverpool, după ce anterior, la Milan, crease probleme. Printre ele? Nu avea voie să joace darts şi nici să aprindă artificii.