#VOCE 100 de ani de Fiorentina: povestea „Viola”, Batistuta, Mutu și Craiova Maxima care a pus Florența la pământ de două ori

Două titluri de campioană a Italiei, șase Cupe ale Italiei și o Cupă a Cupelor sunt trofeele care au rămas în vitrina clubului. Dar istoria Fiorentinei nu poate fi măsurată doar în cupe și medalii. În spatele lor stau nume care au făcut generații întregi să iubească fotbalul: Gabriel Batistuta, Kurt Hamrin, Giancarlo Antognoni, Roberto Baggio, Luca Toni. Și, într-un capitol aparte, românii care au trecut prin Florența: Marius Lăcătuș, Adrian Mutu, Ciprian Tătărușanu, Bogdan Lobonț, Ianis Hagi, Louis Munteanu, Eduard Duțu și Radu Drăgușin.

Iar pentru fotbalul românesc există o pagină și mai frumoasă. Fiorentina a întâlnit patru cluburi din România în cupele europene. A câștigat de cele mai multe ori. Dar de două ori a plecat acasă cu capul plecat după întâlnirea cu aceeași echipă: Universitatea Craiova.

Povestea Fiorentinei începe, de fapt, înainte ca Fiorentina să existe.

Florența avea deja o legătură veche cu jocurile cu mingea. În secolul al XVI-lea, în oraș se practica ”Calcio Storico Fiorentino”, un spectacol în care fotbalul se întâlnea cu rugby-ul și cu lupta corp la corp. Era un joc dur, aproape sălbatic, foarte diferit de fotbalul pe care îl cunoaștem astăzi, dar suficient pentru ca florentinii să privească și acum cu mândrie spre această tradiție.

Fotbalul modern avea să ajungă în Italia abia în a doua parte a secolului al XIX-lea. Genoa a fost unul dintre primele orașe în care sportul s-a organizat după regulile venite din Anglia, iar Florența nu a stat departe. În 1898 a apărut Florence Football Club, primul club din oraș dedicat exclusiv fotbalului.

Mai existau însă două societăți sportive importante. Club Sportivo Firenze fusese fondat în 1870, ca asociație de ciclism, iar Libertas apăruse în 1877 și era cunoscută pentru gimnastică și scrimă. În 1912, ambele și-au deschis secții de fotbal. Rivalitatea dintre cele două a prins repede rădăcini, iar orașul avea două echipe care își disputau întâietatea.

Apoi a venit războiul.

După Primul Război Mondial, fotbalul florentin avea nevoie de o direcție nouă. Aceasta a apărut pe 29 august 1926. Luigi Ridolfi Vay da Verrazzano, președintele Club Sportivo Firenze, a reușit să convingă cele două tabere să renunțe la orgolii și să se unească. Din această fuziune s-a născut Associazione Calcio Fiorentina.

Data nu este una oarecare. Pe 29 august 2026, exact o sută de ani mai târziu, clubul sărbătorește centenarul.

În primul sezon oficial, 1926/27, Fiorentina și-a disputat meciurile pe stadionul de pe via Bellini, iar antrenor era maghiarul Karoly Csapkay. Un alt maghiar, fundașul Arpad Posteiner, a devenit primul străin din istoria clubului. Primul meci oficial a venit pe 3 octombrie 1926, iar Fiorentina a învins Pisa cu 3-1. Rodolfo Volk a înscris unul dintre goluri și avea să termine sezonul cu 11 reușite.

Povestea tricoului violet a început câțiva ani mai târziu. La 22 septembrie 1929, într-un amical cu AS Roma, Fiorentina a apărut pentru prima dată în celebrul echipament mov. Ridolfi își dorea o culoare inspirată de Ujpest. Nu avea cum să știe atunci că alegerea sa avea să devină, în timp, una dintre cele mai recognoscibile imagini din fotbalul italian.

În 1930, Fiorentina a ajuns în Serie A. Restul este istorie.

Au existat multe generații mari la Fiorentina, dar pentru suporteri un singur nume are aproape statut de religie: Gabriel Batistuta.

Argentinianul a jucat pentru ”Viola” între 1991 și 2000 și a înscris 188 de goluri în 305 meciuri. Paisprezece au venit din penalty. Batistuta nu a câștigat un titlu de campion al Italiei cu Fiorentina și nici un mare trofeu european, dar relația sa cu orașul nu s-a construit în jurul unei vitrine cu trofee. S-a construit din goluri, devotament și acea senzație rară că un fotbalist aparține unui loc.

În clasamentul golgheterilor îl urmează suedezul Kurt Hamrin, cu 166 de goluri în 310 meciuri. Hamrin a făcut parte din echipa care a cucerit titlul în 1955/56 și Cupa Cupelor în 1960/61. Pe locul trei se află argentinianul Miguel Montuori, autor a 73 de goluri în 169 de apariții.

Iar pe locul patru este Adrian Mutu.

Românul a ajuns la Florența în 2006, liber de contract după despărțirea de Juventus. A rămas cinci sezoane și a jucat 143 de meciuri, în care a marcat 69 de goluri. Unsprezece au fost din penalty. Mutu a fost golgheterul Fiorentinei în două sezoane și a făcut parte din echipa care a ajuns în semifinalele Cupei UEFA în 2007/08. În plus, a contribuit la două calificări în grupele Champions League.

Trofeele nu au venit, însă numele lui a rămas. Astăzi, Mutu este al patrulea cel mai bun marcator din istoria Fiorentinei.

Fiorentina a avut de-a lungul timpului 305 fotbaliști străini din 57 de țări. Cei mai mulți au venit din Brazilia: 40 de jucători, cu 1.418 meciuri și 172 de goluri. Argentina a trimis 35 de fotbaliști la Florența. Ei au adunat 2.058 de apariții și au marcat 475 de goluri. Spania completează podiumul, cu 18 jucători, 794 de meciuri și 46 de goluri.

România este pe locul 10, cu opt fotbaliști și 291 de meciuri.

Radu Drăgușin este cel mai recent nume. Fundașul a ajuns la Fiorentina în această vară, sub formă de împrumut de la Tottenham, cu o obligație de cumpărare estimată între 17,5 și 25 de milioane de euro, în funcție de numărul de partide disputate. La debut, a reușit să ofere o pasă de gol.

Louis Munteanu a fost cumpărat de Fiorentina de la Viitorul Constanța în 2020, pentru 1,7 milioane de euro. Nu a apucat să joace pentru prima echipă, dar a cucerit Cupa Italiei și Supercupa Italiei la Primavera. A fost împrumutat la Farul, cu care a devenit campion în 2022/23, iar apoi a ajuns definitiv la CFR Cluj, pentru 2,3 milioane de euro.

Eduard Duțu a crescut practic în academia Fiorentinei. A fost acolo între 2010 și 2025, însă nu a prins minute la prima echipă. A fost împrumutat la mai multe formații din Serie C și a câștigat patru Cupe ale Italiei Primavera înainte de a pleca liber.

Ianis Hagi a venit în 2016, de la Viitorul, pentru două milioane de euro. La seniorii Fiorentinei a jucat doar de două ori în Serie A, adunând 48 de minute. În 2018 s-a întors la clubul tatălui său, pentru 2,8 milioane de euro.

Ciprian Tătărușanu a avut o poveste diferită. Portarul a venit liber de contract de la FCSB, în 2014, și a apărat în 101 meciuri pentru Fiorentina. În 35 dintre ele nu a primit gol. A avut și 16 apariții în Europa League. După Florența, cariera l-a dus la Nantes, Lyon și AC Milan.

Bogdan Lobonț a sosit la începutul lui 2006, de la Ajax, pentru 1,5 milioane de euro. A jucat 17 partide înainte să revină la Dinamo.

Cu Marius Lăcătuș se închide lista. ”Fiara” a ajuns în Toscana în 1990, după transferul de la Steaua pentru 1,2 milioane de euro. A stat doar un sezon, a jucat 26 de meciuri, a marcat de trei ori și a oferit o pasă decisivă. Apoi a plecat la Real Oviedo.

Niciunul dintre ei nu a avut o poveste identică. Unii au fost titulari, alții au rămas la nivelul academiei, iar unii au trecut aproape fără urme prin prima echipă. Dar fiecare a adăugat câteva rânduri la capitolul românesc din istoria Fiorentinei.

Și apoi există Universitatea Craiova.

În arhiva europeană a Fiorentinei există multe nume mari și multe seri memorabile. Pentru fotbalul românesc, însă, două dintre ele poartă același nume: Universitatea Craiova.

Prima întâlnire a avut loc în sezonul 1973/74, în Cupa UEFA. La Florența, cele două echipe au terminat 0-0. Returul a fost o altă poveste. Craiova a avut nevoie de un singur gol, iar acesta a venit târziu, în minutul 89. Ion Oblemenco a înscris și a trimis Universitatea mai departe. Pentru olteni nu a fost doar o calificare. În același sezon, Craiova a câștigat primul campionat din istoria clubului.

Nouă ani mai târziu, Fiorentina și Universitatea s-au întâlnit din nou. De această dată, italienii au venit la Craiova și au plecat învinși cu 3-1. Ungureanu, Cârțu și Bălan au înscris pentru gazde. Returul de la Florența a fost câștigat de Fiorentina cu 1-0, dar diferența făcută în România a fost suficientă.

Craiova s-a calificat cu 3-2 la general și a continuat drumul european până în semifinalele Cupei UEFA, unde a fost oprită de Benfica.

Două întâlniri, două eliminări. Pentru Fiorentina, două dintre puținele momente în care o echipă românească a reușit să-i taie drumul în Europa.

Au mai existat trei adversare din România. În 1996/97, Gloria Bistrița a remizat, 1-1, pe teren propriu în Cupa Cupelor, dar Fiorentina a câștigat returul cu 1-0. Golul bistrițenilor a fost înscris de Ilie Lazăr, iar pentru italieni a marcat Batistuta.

În Champions League, sezonul 2008/09, Fiorentina și Steaua au remizat fără gol la Florența. La București, Gilardino a înscris singurul gol al meciului.

În 2013/14 a venit rândul Pandurilor Târgu Jiu, în Europa League. Fiorentina a câștigat cu 3-0 în Italia și cu 2-1 la Cluj. Eric de Oliveira a înscris pentru români un gol superb, din foarfecă.

În total, 10 meciuri între Fiorentina și cluburile românești: cinci victorii italiene, trei egaluri și două înfrângeri. Golaverajul este 10-6.

Cele două înfrângeri au însă ceva în comun. Ambele au venit împotriva Universității Craiova. Și, de fiecare dată, au însemnat eliminarea Fiorentinei.

Poate că, după 100 de ani, istoria unui club nu mai înseamnă doar trofeele din vitrină. Înseamnă și oamenii care au trecut pe acolo, golurile pe care încă le povestesc suporterii, serile în care un stadion întreg a amuțit și, uneori, adversarii care au reușit să scrie o poveste pe care gazdele ar fi preferat să o uite.

Pentru Fiorentina, Craiova este una dintre acele povești. Pentru Craiova, sunt două.

Iar la un secol de la nașterea ”Viola”, recordul rămâne în picioare: Universitatea Craiova este singurul club românesc care a eliminat Fiorentina din cupele europene. Și a făcut-o de două ori.