Articol scris de Sebi Răducu

Mulți sunt de părere că felul în care îți construiești casa – de la conceptul proprietății până la construirea efectivă a structurii, spune multe despre caracterul și în fapt povestea celui care urmează să locuiască acolo. De aceea mitologia poveștilor caselor bântuite sau a construcțiilor de epocă au un mare impact asupra publicului, care schițează și ei la rândul lor povești care să aibă relevanță pentru generațiile care vor urma. Acest lucru se aplică evident și lin în fotbal, unde cluburile și fanii își conservă atașamentul și pasiunea pentru fenomen în arena unde se întâlnesc cel puțin o dată săptămânal.
Unul dintre cele mai cunoscute și admirate stadioane este bătrânul San Siro, din cartierul eponim din metropola Milano. De mai bine de jumătate de secol, este gazda celor două cluburi importante locale – AC Milan și Internazionale, implicit cu o istorie bogată de meciuri. La capacitatea de peste 80.000 de locuri (mai exact, 80.018), stadionul San Siro este cel mai mare din Italia și unul dintre cele mai mari zece stadioane europene.
Construcția stadiului a început în decembrie 1925 în cartierul San Siro din Milano, numele stadionului urmând să fie Nuovo Stadio Calcistico San Siro (Noul stadion de fotbal San Siro). Ideea a venit de la președintele lui AC Milan – Piero Pirelli, care a vrut ca echipa sa să joace meciurile de pe teren propriu pe o arenă nișată sportului fotbalistic. În acea vreme, mai exista un teren în același cartier ocupat de un hipodrom unde se organizau curse de cai.
Serie A
Propunerea revoluționară a antrenorului de la Milan care ar putea schimba radical fotbalul
ACUM 6 ORE
Arhitecții Alberto Cugini și Ulisse Stacchini au creat un design unui stadion – de nișp - destinat numai meciurilor de fotbal, fără pista de atletism care era în tiparul stadioanelor italiene construite din fonduri publice. Astfel, după nici măcar un an, stadionul a fost inaugurat la 19 septembrie 1926 în prezența a 35.000 de oameni, care au văzut un derbi milanez între Internazionale și AC Milan. Interiștii au câștigat cu un categoric 6-3.
Două săptămâni mai târziu, a avut loc primul meci oficial – în Serie A – pe 3 octombrie – AC Milan pierzând cu 1-2 în fața genovezilor de la Sampdoria. În 1935, autoritățile locale au decis să mărească capacitatea de audiență la 55.000 de spectatori. La bază, stadionul a fost în proprietatea clubului AC Milan, dar în 1947, acest lucru s-a schimbat. De atunci, Inter-ul a închiriat arena pentru meciurile de pe teren propiu și cele două cluburi milaneze au împărțit postura de gazdă.
Interesant e că până în 1947, Interul a evoluat aproape 4 decenii pe Arena Civica, o construcție impresionantă în stil neoclasic. Dar între octombrie 1941 și iunie 1945, în timpul celui de-al doilea război mondial, cei de la AC Milan au disputat partidele de pe teren propriu pe această arenă.
Între 1948 și 1955, inginerii Armando Ronca și Ferruccio Calzolari au lucrat la proiectul celei de-a doua extensii a stadionului, menită să mărească capacitatea arenei de la 50.000 la 150.000 de spectator. Calzolari și Ronca au propus crearea a trei inele de tribune aranjate vertical. Nu au reușit să finalizeze așa cum și-au dorit în planul de schiță, dar capacitatea maximă aproximativă a devenit de 100.000 de spectatori. În realitate, cifra s-a redus de la 100 de mii la 60 de mii.
https://i.eurosport.com/2019/03/29/2553998.jpg
Pe 2 martie 1980, stadionul și-a schimbat denumirea luând numele lui Giuseppe Meazza, unul dintre cei mai faimoși fotbaliști italieni ai perioadei interbelice; povestea lui este fascinantă și este văzut de mulți ca și cel mai talentat jucător italian de fotbal care a existat – el a crescut la juniorii lui Inter, după ce la 14 ani a fost respins de cei de la AC Milan din cauza fizicului fragil. Astfel, acesta a devenit legenda clubului interist pentru care a jucat 14 sezoane și pe care a antrenat-o în trei rânduri. De aceea, impactul acestui nume are o rezonanță mai puternică la fanii interiști, deși mulți știu stadionul după numele classic.
Două confruntări din Liga Campionilor între cele două concitadine milaneze au avut loc în faza eliminatorie în 2003 și 2005 – Milan reușind calificarea până în finala competiției în fiecare sezon. Reacția fanilor lui Inter la eliminarea din 2005 s-a soldat cu o amendă mare și suspendare de patru meciuri fără spectatori în cupele europene deoarece aceștia au aruncat cu torte și obiecte spre jucătorii aflați pe teren.
Pe lângă statutul de arenă a Derbiului Milanez, San Siro este o gazdă ocazională a meciurilor echipei naționale a Italiei. Fiind un stadion cunoscut, în centrul unei metropole și îngrijit de două cluburi importante pe plan intern și european, idea găzduirii unei finale de competiții UEFA a devenit mai mult decât o onoare – ci o certitudine. Acesta a găzduit finala Cupei Campionilor Europeni din 1965 (câștigată de Inter), din 1970 (câștigată de Feyenoord) și finala Ligii Campionilor din 2016 (câștigată de Real Madrid).
În plus, a găzduit meciurile de pe teren propriu ale lui Internazionale în cele trei finale de Cupa UEFA în care a participat (1991, 1994 și 1997) când finala s-a decis în sistem tur-retur. O excepție interesantă o face Juventus care a jucat meciul de pe teren propriu din confruntarea finalei cu Parma din 1995. Cu excepția anului 1991, în fiecare caz meciul retur s-a jucat pe San Siro și câștigătorii au ridicat trofeul la Milano.
De asemenea, desi nu a găzduit nicio finală în Cupa Cupelor, în 1951 a fost stadionul gazdă a Cupei Latine, unde s-au jucat majoritatea meciurilor amicale între cele patru echipe participante; ediția a fost câștigată de AC Milan. AC Milan a mai câștigat o ediție în 1956 găzduită în același oraș, dar pe celălalt stadion – Arena Civica.
Cu ocazia Cupei Mondiale din 1990, găzduite de Italia, arena milaneză a trecut din nou printr-o nouă renovare, dar una mult mai consistentă decât cele precedente. S-au investit 60 de milioane de dolari, în perioada de ascensiune politică și economică a lui Berlusconi în sfera de decizie din Italia; stadionul a fost upgradat la categoria 4 stele UEFA, creând design-ul de azi cu scaune pe fiecare loc în stadion, cele 11 turnuri de beton din jurul stadfionului și patru distinctive care susțin acoperul stadionului.
În 1996 s-a deschis un muzeu în interiorul arenei unde cele două cluburi își prezintă obiecte și lucruri de epocă, de la tricouri vechi, la cupe – trofee, bocanci, suveniruri de orice fel.
Pe 24 iunie 2019, oficialii Milan și Inter și-au anunțat intenția de a construi împreună un stadion menit să înlocuiască San Siro. Acesta ar urma să aibă o capacitate de 60.000 de locuri și va fi ridicat în apropierea actualului stadion; se anticipează un cost de 800 de milioane de euro și termenul limită de finalizare a lucrărilor ar fi începutul sezonului 2022-2023. Design-ul acestei arene se bazează pe cel al stadionului Mercedes-Benz din Atlanta, Georgia (SUA).
Actualul primar al Milanului, Giuseppe Sala și consiliul local al metropolei au decis că actualul San Siro va fi păstrat și menținut în activitatea sa curentă cel puțin până la Jocurile Olimpice de Iarnă din 2026. Totuși, fanii din ambele tabere văd acest demers cu mult scepticism și îndoială; pe 26 septembrie, cele două cluburi au lansat public cele două schite propuse pentru noul stadion – realizate de două companii de arhitectură din statul Kansas.
La nivwlul competițiilor inter-țări, stadionul San Siro rămâne unul dintre cele mai importante repere . În 1934 a găzduit trei meciuri de la Cupa Mondială organizată în Italia (Elveția – Olanda 3-2, Germania – Suedia 2-1, Italia – Austria 1-0). Acest lucru s-a repetat în faza grupelor de la Euro 1980 din iunie: Spania – Italia 0-0, Belgia – Spania 2-1, Olanda – Cehoslovacia 1-1.
San Siro a găzduit cele mai multe meciuri la un turneu final în 1990 – cu ocazia Cupei Mondiale de fotbal, având-o protagonistă pe viitoarea câștigătoare acelei ediții neînvinsă – Germania: Argentina – Camerun 0-1, Germania – Iugoslavia 4-1, Germania – Emiratele Arabe Unite 5-1, Germania – Columbia 1-1, Germania – Olanda 2-1, Cehoslovacia – Germania 0-1.
https://i.eurosport.com/2013/04/25/997165.jpg
Deși este un stadion nișat pe fotbal, arena din Milano a mai găzduit și alte evenimente sportive de nivel mondial. Prima data a fost în 1960 la meciul de box dintre italianul Duilio Loi și Carlos Ortiz pentru centura de campion la categoria semi-mijlocie (junior). Boxerul italian a câștigat în ultimele runde în fața a peste 65.000 de spectator în partida revanșă.
În urmă cu 10 ani (pe 14 noiembrie), San Siro a găzduit primul și singurul meci de rugby, o partidă demonstrativă între reprezentativele Italiei și a Noii Zeelande. Optzeci de mii de oameni au participat la acel eveniment – un record de audiență pentru rugby-ul italian; Noua Zeelandă a câștigat la final cu scorul de 20-6.
Pe lângă evenimentele sportive, arena a fost gazda multor evenimente mari precum festivaluri și concerte ale artiștilor de tale internațională precum: în anii 80 – Bob Marley, Bob Dylan, Genesis, Duran Duran, David Bowie; în anii 90 – Michael Jackson; în anii 2000 - The Rolling Stones, Red Hot CHilli Peppers, U2, Robbie Williams, Depeche Mode, Madonna, Muse, Take That, Bon Jovi, One Direction, Pearl Jam, Rihanna, Beyonce, Coldplay, Ed Sheeran.
https://i.eurosport.com/2011/07/18/741778.jpg
Dintre artiștii italieni, Laura Pausini a fost prima artistă italiană care a ținut un concert timp de două zile consecutive, iar Vasco Rossi este un maratonist al scenei de pe San Siro – cu peste 29 de concerte între 1990 ș I 2019, urmat de Luciano Ligabue cu 12. De asemenea, Rossi a rezistat cel mai mult pe scenă privind numărul de seri consecutive în care a trebuit să cânte – 1-12 iunie 2019.
Artistul international care a venit de cele mai multe ori pe San Siro (6) și a strâns cea mai mare audiență este americanul Bruce Springsteen – iunie 1985 (65.000), iunie 2003 (60.000), iunie 2008 (59. 821), iunie 2012 (57.149), iunie 2013 (56.670), 3-5 iulie 2016 (104.646). În total a cântat în fața a peste 353 de mii de fani adunați la concertele sale.
Ultimii, dar nu cei din urmă sunt Papii, care au vizitat stadionul San Siro în ultimii zece de ani de două ori. Primul a fost Papa Benedict al XVI-lea, care a poposit pe 2 iunie 2012 la Milano și a sfințit Dioceza din Milano, ca apoi peste cinci ani succesorul său – Papa Fancisc să repete același ritual însoțit de data asta de un alai de oameni din toate sferele sociale, copii, părinți, profesori, însumând peste 78.000 de oameni
Fotbal
FIFA a gândit 5 schimbări pentru a transforma fotbalul! Ce propunere inedită a făcut Pioli
ACUM O ZI
Ligue 1
Singurul fotbalist mai trist decât Messi la PSG: "Nu mai știe să zâmbească!"
IERI LA 09:44