Fotbal
Serie A

Atalanta – despre viitor și perspectivă. Un izvor nesecat de talente

Distribuie cu
Copiere
Distribuie acest articol

Atalanta-Fans hatten Spieler rassistisch beschimpft

Credit imagine: SID

DeVlad Dumitrescu
22/11/2019 la 10:05 | Actualizat 22/11/2019 la 11:31

Bergamo este un oraș liniștit în Lombardia, comparativ cu metropola mereu ocupată de turiști și activități moderne, Milano. Beneficiind de o frumusețe naturală rară, atmosfera medievală face orașul încântător și reprezintă un popas important pentru istoria Italiei, mai exact în 1859 când Giuseppe Garibaldi a eliberat Italia de sub stăpânirea Imperiului Austriac.

articol de Sebi Răducu

Orașul este o poveste în sine a două miniorașe – Citta Bassa – centrul activ și ocupat, orașul modern și Citta Alta – centrul istoric și cultural, în zona de nord. Asemeni orașului, clubul Atalanta are o structură similară: piu vecchio – fața experientată echipei ce formează scheletul echipei, care permite tineretului să debuteze și să se exprime într-o manieră originală. Combinația asta a dus clubul la cea mai importantă performanță din istorie – locul 3 în Serie A în 2019 și calificarea implicită în grupele Ligii Campioinilor.

Serie A

Pirlo, luat peste picior de Lineker, după ce a semnat cu Juventus. Ce a scris legendarul jucător

ACUM O ORĂ

Clubul cunoscut ca Atalanta Bergamasca Calcio a fost fondat de un grup de studenți elvețieni pe 17 octombrie 1907 și numele vine de la eroul atletic al mitologiei grecești, ce întruchipează conceptul de pace și unitate.

Marii jucători ai Atalantei

Forma actuală a clubului s-a definitivat în 1924 când cele două cluburi Atalanta și Bergamasca au fuzionat și au debutat în prima ligă italiană în 1929. De atunci au avut un parcurs în zig-zag din Serie A în Serie B și viceversa, cu o singură piedică în Serie C. Cea mai importantă performanță internă până la locul 3 din Serie A – anul curent – o reprezintă câștigarea Cupei Italiei în 1963, într-o finală cu Torino, după o victorie cu 3-1 printr-o triplă a lui Angelo Domenghini – campion european în 1968 și vicecampion mondial în 1970 cu Italia.

Performanța din Cupa Italiei a fost construită pe fundația echipei de tineret din 1949, care a învins pe Lazio în finala Campionatului Ragazzi – cum se numea turneul de juniori în acel timp – doi dintre aceștia Battista Rota și Livio Roncoli au fost titulari în acea finală din 1963, la fel ca și fundașii Piero Gardoni, Franco Nodari și Alfredo Pesenti – toți veniți de la centrul de tineret. Iar eroul Domenghini a fost găsit de un preot Don Antonio (scouter al epocii) în zona Lallio. În 1964 a fost reperat de Helenio Herrera și adus la Internazionale, echipa care a câștigat Cupa Campionilor Europeni în acel sezon, continuată apoi de o carieră la cluburi ca și Cagliari, Roma, Verona.

Următorul nume mare lansat de Atalanta a fost unul dintre cei mai buni libero din istorie, Gaetano Scirea – care a venit la 14 ani la centrul de juniori din Bergamo și a debutat la profesioniști la 19 ani, plecând în 1974 la Juventus. La Juventus a devenit unul dintre cei mai reputați jucători italieni – atât ca trofeu, cât și la nivel de joc – fiind titularul de bază al echipei Italiei la mondialul câștigat în Spania din 1982 și câștigător al tuturor competițiilor europene și mondiale inter-cluburi cu nerrazurri – Cupa Cupelor, Cupa Campionilor, Cupa UEFA, Cupa Intercontinentală și supercupa Europei.

Un alt nume important este Roberto Donadoni – originar din localitate, a început la Atalanta cu care a fost campion cu echipa de tineret în 1982, și-a făcut debutul la echipa mare în Serie B în anul următor și imediat după un sezon a ajutat la promovarea echipei înapoi în Serie A. Evoluția lui crescândă a atras atenția clubului Milan care l-a integrat în generația Grande Milan care adus 18 trofee interne și internaționale în doar zece ani – fiind unul dintre cei mai longevivi jucători milanezi.

Cele mai recente nume mari crescute de Atalanta sunt Giampaolo Pazzini și Riccardo Montolivo, având un drum aproape frățesc în carieră jucând în aceeași perioadă fiecare la Atalanta, urmată de Fiorentina și apoi AC Milan, unde ultimul a purtat banderola de căpitan o perioadă destul de însemnată. Iar cel mai recent exemplu – Roberto Gagliardini – care a venit la începutul anului 2017 la Internazionale și de atunci e unul dintre jucătorii promițători ai lui Antonio Conte. Îi putem aminti pe Giacomo Bonaventura – un jucător de bază la Milan, Simone Zaza – vicecampion european în 2016 și Manolo Gabbiadini – jucător la Napoli, Southampton și Sampdoria.

Succesul acestui centru este bazat și pe filosofia / strategia cu care abordeaza clubul fenomenul de fotbal, luând ca un exemplu – pentru mulți clasic – Ajax Amsterdam. Coordonatorul acestuia pentru o lungă perioadă în ultimii ani, Mino Favini (care a decedat în primăvara lui 2019) aprecia modul cum clubul olandez își trata jucătoriI: Nu pun prioritate pe rezultatele din teren, ci pe felul în care jucătorii evoluează și se prezintă pe teren. El era de părere că potențialul unui fotbalist ține cont în principal de dorința / motivația lui de a face parte și de a se integra în ecosistemul unei echipe/club.

Antrenorii oferă încredere jucătorilor, dar există o convenție – un contract social care presupune un efort similar și din partea jucătorului pentru a răsplăti încrederea primită de la antrenor – mai ales că sunt dese situațiile în care la prima echipă pot veni jucători cu o anumită traiectorie indicată de un agent – cu un potențial financiar bun pentru club. Cesare Prandelli a petrecut cea mai mare parte a carierei sale ca jucător la Atalanta – șase sezoane, cu peste 100 jocuri, de unde s-a și retras și a început activitatea de antrenor – cea pentru care este recunoscut de majoritatea fanilor. Timp de șapte ani între 1990 și 1997 a antrenat la toate echipele de tineret ale Atalantei, bifând la mijlocul acelei perioade un mandat de 24 de meciuri la echipa mare în Serie A.

Un alt jucător important care a fost crescut la juniori atât de Prandelli, cât de și de Favini este Alessio Tacchinardi, unul dintre cei mai longevivi jucători centrali din fotbalul italiani ai ultimilor 25 de ani. El s-a născut la Crema și a fost adus la centrul de juniori la sfârșitul anilor 80, ajungând să devină căpitanul echipei de U-17 care a câștigat campionatul de juniori în 1990 și al echipei de tineret care a câștigat campionatul Primavera în 1993, cu Prandelli antrenor. El a debutat la 17 ani și jumătate la prima echipă și un sezon și jumătate după a fost luat de Marcelo Lippi acolo unde și-a desăvârșit cea mai mare parte a carierei, Juventus. Aici a câștigat 10 trofee interne și 4 internaționale, una dintre ele fiind Liga Campionilor în 1996.

Sistemul

Revenim la povestea Atalantei. Deși nu sunt un club atractiv la nivel internațional sau cu o istorie marcată de emoții și rivalități pasionale, specialitatea lor o reprezintă creșterea jucătorilor în propria pepinieră, lansarea lor etapizată la fiecare nivel de vârstă în competițiile de profil și debutarea lor apoi la prima echipă. În funcție de evoluția fiecăruia, drumul jucătorului este ales, bineînțeles, de calitatea și jocul pe care îl arată cu propriile atribute tehnico-tactice. Spre deosebire de alte centre de juniori, Atalanta este specializată pe recrutare locală, cu câteva excepții ca peste tot. Motivul este unul pragmatic: jucătorii locali se integrează mai repede în anturajul echipei.

Centrul de copii și juniori la băieți este structurat pe existența a cinci echipe prezente în competiții naționale (Primavera U-19, Berretti U-18, Allievi Nazionali A (U-17), Allievi Nazionali B (U-16) și Giovanissimi Nazionali (U-15) și două echipe prezente în competiții regionale - Giovanissimi Regionali A (U-14) și Giovanissimi Regionali B (U-13).

În anii 30, Giuseppe Ciatto a venit cu ideea organizării unui structuri de tineret pentru club ca jucătorii locali să-și poată îmbunătăți capacitățile și jocul în cadru organizat. În anii 50, Luigi Tentorio a militat pentru o investiție sistematică pe zona de juniori în cadrul clubului și pentru o autonomie a acelei secțiuni față de echipa mare. Printre primii coordonatori ai centrului a fost Giuseppe Brolis, care a creat o rețea de tineri antrenori și scouteri locali din regiunile Veneto și Friuli.

Un pas important pentru evoluția și creșterea acestei academii a avut loc în anii 90, când președintele clubului – Antonio Percassi – a propus o nouă politică de investiții, convingându-l pe Fermo Favini să părăsească Como și să coordoneze centrul de copii și juniori. Perioada lui a avut un impact imens, câștigând 17 titluri naționale la toate categoriile de vârste între 1991 și 2015. Practic, s-a retras la 79 de ani cu un palmares atât de bogat, încă e nevoie de încă un paragraf să i se poată enumera lista tuturor trofeelor.

Trofeele câștigate de Favini ca și coordonator al centrului de copii și juniori al Atalantei sunt următoarele: campionate – 2 Primavera (1993, 1998), 3 Berretti (2006, 2010, 2013), 5 Giovanissimi Nazionali (1995, 2002, 2004, 2005, 2007); cupe – 3 Primavera (2000, 2001, 2003); turnee de profil – Viareggio – 1 dată în 1993, Dossena – de 3 ori în 1993, 1997, 1999, cupa Gaetano Scirea – de două ori în 1991 și 1992, turneul Citta de Arco – de 3 ori în 2006, 2008, 2009, turneul Maggioni-Righi – de două ori în 2007 și 2014, turneul Carlin Boys – de două ori în 1993 și 1996, Cupa Mondială Gallini – de 3 ori în 2002, 2003 și 2007.

Ca orice academie, centrul cunoscut sub numele de Zingonia care poartă numele zonei în care e amplasat, se bazează mult pe antrenorii care își petrec toate minutele – orele – zilele – în compania tinerilor și copiilor pe care îi construiesc atât de sportivi, cât și ca persoane mature. Profilul lor este destul de simplu – oameni de încredere ai clubului reprezentați de foști jucători importanți, crescuți și ei la rându-i în cadrul clubului, oameni capabili cu experiență în zona de juniorat și în principal locali. Cum a fost a amintit mai sus, Cesare Prandelli este un prim exemplu de succes, el reușind să creeze fundația academiei lui Favini din anii 90 ca alți antrenori din noua generație să avanseze cu timpul și cu tehnologia.

Dintre noii antrenori, îi putem recomanda pe Stefano Lorenzi – antrenorul echipei U-18, care a crescut la sfârșitul anilor 80 și începutul anilor 90 ca junior la Atalanta, debutând în 1995 și evoluând constant și împrumutat la clubul lombard. Din 2012 a început să antreneze, la doar 35 de ani, luând-o de la zero cu echipele sub 13, apoi la U-14, U-15 – cu care a luat campionatul la profilul de vârstă U-16 și din 2017 la U-17.

Sergio Porini a crescut la Milan, dar a debutat ca jucător la Atalanta, unde a jucat peste 100 de meciuri în anii 90 și între 2013 și 2016 a activat la Atalanta, doi ani la juniorii U-17, apoi a devenit secund la echipa mare în staff-ul lui Eduardo Reja, rămânân apoi membru al colectivului tehnic al echipei mari pănă în 2016.

Cel mai de succes antrenor din ultima perioadă de la academiei Atalantei este Valter Bonacina, care jucat peste 250 de meciuri în două perioade la Atalanta între 1985 și 1999, fiind component al generației care a obținut cea mai mare performanță europeană pentru clubul din Bergamo – semifinala Cupei Cupelor în 1988. Prima dată a antrenat o perioadă scurtă la juniori începând cu 2002, când s-a retras, dar după un an a fost cooptat în stafful echipei mari – unde a fost secundul unor principali ca Mandorlini, Delio Rossi sau Colantuono.

Din 2007 au urmat două sezoane la echipa U-17, iar din 2009 până în 2010 a fost la Primavera; a avut un singur meci la prima echipă ca și interimar în urma demiterii lui Antonio Conte, dar a revenit imediat la Primavera ca să încheie sezonul. În următorul sezon a atins sferturile de finală ale campionatului U-19, unde a fost eliminat la loviturile de departajare de Fiorentina. După o perioadă scurtă și sacadată la Foggia, a revenit în 2012 la Atalanta unde a petrecut cinci ani coordonând echipa de tineret și a creat fundația formației antrenate acum de Massimo Brambilla. În această perioadă a reușit să o califice în finală, pierzând în fața lui Lazio, din al cărui lot făcea parte Cătălin Țîră. În cei cinci ani, a mai prins două sferturile de finală în aceeași competiție.

Actualul antrenor al echipei de tineret se poate mândri cu cele mai noi performanțe ale Atalantei la nivel de copii și juniori, reușind să câștige din 2015 de când a ajuns la club un număr de trofee comparabile cu cele câștigate de Prandelli în anii 90 – șapte. Între 2015 și 2017 a antrenat echipa U-17, iar din 2017 este principalul secției Primavera; acesta a câștigat ultima ediție a campionatului la acest nivel de vârstă și supercupa, după ce în trei finale a participat vecina lombardă – Internazionale. Brambilla se poate lăuda ca fiind parte a unei promoții a Licenței Pro, coordonate de Școala de Antrenori de la Coverciano, cu nume sonore precum Fabio Cannavaro, Hernan Crespo, Mark Iuliano, Fabio Grosso, Filippo Inzaghi, Massimo Oddo și Sergio Porini – fost coleg de club la Zingonia.

Unul dintre cei mai importanți oameni din staff-ul administrativ al bazei sportive a clubului este Stefano Bonaccorso, care are o experiență de aproape 30 de ani, venind în aceeași perioadă cu Favini în 1991 și organizând structura de juniori care i-a adus clubului atât de mult succes privind lansarea de jucători. După retragerea lui Favini, Maurizio Constanzi i-a locul din 2015 în postul de coordonator al academiei, iar Stefano știe toate detaliile care țin de pregătirea și creșterea a peste 300 de sportivi (280 autohtoni și 35 străini). Din 1991 pănă în 2007 a antrenat la toate grupele de vârstă, de la cele mai fragede 7 ani până la U-17; din 2007 este administrator-coordonator al bazei de la Zingonia.

Filosofia lui sună cam așa: Nu cred în sistemele de joc, dacă ele nu pot fi executate corect de jucător. Pot fi doar numer. Este important ca antrenori să știm cum și ce să le comunicăm jucătorilor, altfel devenim doar zgomot de fundal. Jucătorii nu au o rețetă specială. Ei sunt obligați prin natura situațiilor pe care le întâlnesc să găsească soluții prin propriul efort. Așa își dezvolta tehnica și cu ea, încrederea în constanța propriilor calități. Jucătorii trebuiesc apreciați în ambele conjuncturi: și când prind reflexul din prima și când îi studiază pe ceilalți colegi și încearcă să învețe pas cu pas. Privind rezultatele, trebuie să ne comprăm cu Anglia. De ce nu au câștigat niciodată nimic? Cine preferă să joace un meci frumos și să îl piardă? Noi mergem mereu să câștigăm, asta e motivația ca echipă și impulsul pe care orice jucător trebuie să i-l dea grupului.

Centrul clubului lombard a costat peste 10 milioane de euro pentru a fi construit – clădirea principală are 40 de dormitoare, un centru de refacere, camere de masaj, bazine de gheață, piscine, săli moderne de gimnastică; nu trebuie ignorată tehnologia cu GPS și monitorizarea parametrilor fizici și tehnici. De asemenea, sunt monitorizate tiparele și manierismele jucătorilor, de la dietele stricte șla perioadele de odihnă fiind monitorizate specific de doctori, nutriționiști, preparatori fizici și psihologi.

Clubul Atalanta se poate mândri la ora actuală după numeroase studii având cel mai bine pregătit centrul de copii și juniori din Italia și al șaptelea în Europa, având mai mult de 20 de jucători în primele cinci campionate din vestul Europei (Franța, Anglia, Germania, Italia și Spania).

Serie A

Pirlo a fost varianta mai ieftină! Cine sunt ceilalți 2 antrenori pe care Juventus i-a avut pe listă

ACUM 4 ORE
Serie A

Juventus riscă să piardă o avere după demiterea lui Sarri. Ce sumă trebuie să-i plătească torinezii

ACUM 6 ORE
Subiecte asemănătoare
FotbalSerie A
Distribuie cu
Copiere
Distribuie acest articol