#VOCE Duminica, pierzi sau câștigi un “anticipo”

Cele mai interesante meciuri din Serie A mi s-au parut, inca din anii ’90, partidele care incepeau la putin dupa ce suna de 12:00, renumitele „anticipo”. Acelea care precedau emisiunea Domenica alle 3, emisiune care transmitea, concomitent, imagini din meciurile programate la orele 15, ora devenita traditionala in Italia, la care se juca marea parte a etapei. Apoi mai era si un „posticipo”, de obicei reprezentat de `”meciul zilei”, derby-ul, extrapoland sensul termenului. “Mezzo ora” trecut de 12 e momentul acela cand ziua e proaspata, cand inca nu te gandesti la dimineața de luni, perfecta pentru porchetta panino si o bere la 33.

Încă de cand mâzgăleam spatele tricourilor cu numele brazilianului Ronaldo, încercam sa îmi imaginez atmosfera unui „anticipo”. Era vremea lui de la Inter, cu acel prim an de exil cu numarul 10, „opera” lui Zamorano, care abia in sezonul urmator a cedat „9”-le mult râvnit si a trecut la formule matematice pe tricoul de joc. Vremea cand Fenomenul se dezlănțuia si pe San Siro, asta pana cand destinul avea sa ii fulgere genunchiul drept, in acel blestemat meci cu Lazio. Il priveam pe Ronaldo de langa posterul imens ce zăcea pe usa camerei, ii veneram mișcările si ruperile de ritm, modul cum ridica muzeul ala de stadion in picioare. Muzeu care, după câteva încercări eșuate, își anunță închiderea definitivă imediat după Jocurile Olimpice de Iarnă din 2026.

Fascinația pentru Ronaldo și San Siro m-a făcut sa dezvolt o oarece simpatie pentru Internazionale, cât și pentru Milano. Am fost trist la acel titlu pierdut în ultima etapă, în detrimentul Romei, am exultat la acea Cupă UEFA câstigata cu Ronnie in teren si am simtit o doza de mândrie cand Mutu, mai intai, apoi Chivu au imbracat tricoul nerazzurro.

Timpurile se schimbă, iar fotbalul resimte din plin asta, Serie A nefăcând exceptie. Ceea ce inainte era de neconceput, astazi a devenit realitate. Etapa italiana incepe de vineri, cu 1-2 meciuri, se continuă sambata, iar “frumoaselor noastre duminici” le mai sunt rezervate doar cateva meciuri, incluzand însă, spre satisfactia romanticilor, traditia simpaticului “anticipo”.

Dacă Roma e capitala istorica si administrativa a Italiei, Milano isi poate aroga oricând titlul de capitală a traficului de duminică. In subteran, pe bulevarde, chiar si pe inghesuitele stradute din Brera, e un puhoi de oameni inca de dimineață. Fie ca merg la munca, la obisnuitul ristretto ori la stadion, zumzetul răsună prin metropola din Nordul peninsulei. Imi amintesc ce bine l-a descris Lucio Dalla in canzoneta dedicată orașului, “Milano che banca, che cambi, (…)Milano che ride e si diverte”. Regretatul Lucio, fiu al Bolognei, indragostit, in acelasi timp, de La Madonnina.

Pe calendarul Serie A, in duminica asta, “norocul” le-a surâs fanilor lui Inter, pentru ca la 12:30 se da startul meciului, iar pe San Siro vin “sudistii” din Salerno, cu tot cu ai sai suporteri, care isi fac simtita prezenta in oras inca de la primele ore. Salernitana nu are nici pe departe anvergura lui Inter, dar se bate la podium cand vine vorba de pasiunea celor care sustin clubul Granata. Deh, sangele fierbinte din Sud. De cand a promovat, Salerno e fruntașă la capitolul prezență suporteri, atât “acasa”, pe Arechi, cat si in deplasare. Probabil că simt că șederea asta în primul eșalon al Italiei nu va fi de lungă durată, iar sudiștii știu să se bucure cel mai bine de moment.

E greu să ajungi la stația de metrou San Siro într-o zi obișnuită, într-una de meci e aproape imposibil, 80 de mii de oameni îndreptându-se către locul faptei. Printre marea în negru și albastru, se mai zărește și câte un val vișiniu ce poartă cu mândrie stindardul căluțului de mare. Odată ajuns la stadion, îmi amintesc de ritualul italian și “birra e porchetta” nu se lasă mult neconsumate.

De la începutul erei Conte, în mandatul său spumos de antrenor pe banca Interului, înaintea meciurilor nu se mai aude celebrul “Pazza Inter amala”, ci “C’e solo l’Inter”, ce a atras reacții diverse, negative în rândurile de lângă mine, care aruncă vina pe fostul juventin pentru această schimbare. Nu e uitată nici conducerea asiatică a grupării.

Inter are un început de meci ezitant, parcă în oglindă cu debutul sezonului, unde pretențiile de titlu ale nerazzurrilor se clatină destul de tare, iar cauzele principale, se pun de acord vecinii de rând, sunt Inzaghi, greșelile din apărare și…Napoli. Forma băieților lui Spaletti din startul stagiunii seamănă teamă din Sud până pe scaunele verzi de pe “Giuseppe Meazza” și doar Nordul părea în stare să dea o replică pe măsură, cu Internazionale în vârf de lance.

Însă de nicăieri vine o fază desprinsă din simulatoarele cu nume de for european, pe traseul Dumfries-Barella-Martinez, iar ultimul șutează în colțul din stânga, fix sub privirile Curva Nord și ale subsemnatului. Atmosfera de “buturugă mică răstoarnă carul mare” se mai destinde, coada se formează la barurile din colțul peluzei, steagurile de fluturat se ridică cu și mai mare ardoare, e puțin trecut de 1, iar Padroni di Casa par să se îndrepte spre o victorie. Și ea va fi consfințită de golul lui Barella, imediat după pauză, cu băieții din Salerno nereușind să dea o replică pe măsură celor care încă sunt priviți drept candidați la Scudetto.

Mă uit la ceas, jumătate de oră trecut de două, mă îndrept către faimoasa ieșire cilindrică, care la urcare, îți pune serios rezistența fizică la treabă, oamenii sunt mulțumiți, Inter a câștigat și, odată cu el, ei o duminică, fiindcă și ăsta e farmecul unui “anticipo”, să ai toată ziua și meciurile rivalelor în față, așteptandu-le liniștit la o terasă pe râul Navigli ori într-o “sala da pranzo” prin Lambrate.

Turneul ATP Masters de la Paris se vede în săptămâna 31 octombrie - 6 noiembrie 2022 în direct pe Eurosport 2, dar și pe aplicația Eurosport, care poate fi descărcată din App Store sau Magazin Play.