#VOCE Victor Osimhen și renașterea lui Napoli în era post-Maradona

Se spune că a trebuit să moară Maradona pentru ca Argentina să redevină campionă mondială, iar pe același principiu se merge și în cazul lui Napoli, care zburdă în Serie A, iar în Champions League e printre favorite la câștigarea trofeului. Au cel mai bun atac și cea mai bună apărare din campionat. În plus, e singura echipă din primele 5 campionate cu doar o înfrângere suferită, câștigând 88% din meciuri.

Deși au o atmosferă electrizantă la meciurile mari, fanii napoletani se află abia pe locul 4 într-un clasament al asistenței meciurilor de acasă, în fața lor fiind AC Milan, AS Roma și Inter Milano. Astăzi vom descoperi mai multe despre echipa "lăsată moștenire" de Maradona și despre explozia ei neanunțată de nimic.

Venit la Napoli ca o speranță, acum mai bine de 2 ani, Victor Osimhen a devenit o certitudine odată cu acest sezon, când își justifică cu adevărat cele 75 de milioane de euro pe care a fost transferat de la Lille. Osimhen este o piesă exponențială la Napoli, în acest sezon, unde a marcat 21 de goluri și a oferit 4 pase de gol în 25 de meciuri. Este golgheter în Serie A cu 19 reușite, la 6 goluri distanță de al doilea cel mai bun marcator, Lautaro Martinez. Golurile la care a contribuit reprezintă 40% din golurile marcate de Napoli în acest sezon de Serie A.

Situația nu a fost roz de la început, Osimhen adaptându-se mai greu în primul sezon când a înscris doar de 10 ori în 34 de meciuri, fiind sub semnul întrebării presei. Osimhen are la rându-i o poveste de viață tristă, având o familie săracă ce se chinuia să trăiască de pe o zi pe alta. Acesta spune într-un interviu că își amintește, din perioada copilariei, că era atât de sărac încât era forțat să stea în traficul din Lagos, pe un soare arzător, alături de mama lui care vindea pungi cu apă.

Apoi a venit rândul său să-și vândă bunuri proprii și pungi cu apă pentru a-și asigura educația și pentru a asigura traiul familiei. Acum însă se spune că are un salariu gigant, de 93 de mii de lire sterline pe săptămână, cu care are grija de familia lui și cu care își face toate poftele, așa cum își dorea încă din copilărie.

Deși antrenează de mai bine de 25 de ani, Luciano Spalletti nu a reușit să câștige până acum cel mai important trofeu intern, adică scudetto. A fost la Roma, a fost la Inter, a fost la Sampdoria în a doua jumătate a anilor ’90, însă sigurele trofee obținute au fost 2 Cupe și două Supercupe cu Roma. Se pare că, anul acesta, a venit momentul ca antrenorul italian să bifeze trofeul mult râvnit pe plan intern, și de ce nu, chiar marele trofeu Uefa Champions League.

Napoli e la 18 puncte de urmăritoarea Inter, iar toata lumea o dă deja campioană, în timp ce în Champions League e cu un pas în sferturile competiției. Cel mai de apreciat este faptul că Spalletti a făcut toate acestea după o vară în care au plecat numeroși jucători exponențiali ai echipei. A plecat capitanul echipei, Insigne, a plecat Fabian Ruiz, omul exponențial de la mijloc și creierul echipei, a plecat Koulibaly, stâlpul defensivei și a plecat golgheterul all-time, Dries Mertens. În acest context, nimeni nu prevedea vreun real succes al echipei în acest sezon, mai ales că, înlocuitori au fost aduși jucători mult mai slab cotați decât cei ce au plecat.

Spre exemplu, ca înlocuitor al lui Insigne a fost adus Kvaratshkelia, pe doar 11,5 milioane de euro, de la Dinamo Batumi, iar puțini îl vedeau pe georgian să explodeze așa rapid și să contribuie atât de mult în jocul echipei. Toate acestea sunt meritul lui Spalletti care este un excelent pshiholog și tactician, ieșit din tiparul clasic italian care preferă o abordare defensivă. În doar câteva luni a ridicat-o pe Napoli la statutul de echipa de clasă mondială și cel mai important, a făcut asta cu jucători ce sunt în mod obișnuit sub nivelul unei echipe de calibrul lui Napoli, pe care a știut să-i capaciteze și să-i aducă la potențial maxim.

În luna august a anului trecut, cu câteva zile înainte de începerea campionatului, exuberantul patron napoletan, Aurelio De Laurentiis, declara că nu mai este de acord să transfere jucători africani, doar dacă aceștia accepta să nu participe la Cupa Africii pe Națiuni, pe motiv că "Jucătorii ăștia nu sunt niciodată disponibili. Noi suntem idioții care le plătesc salarii doar pentru ca ei să plece în alte părți ale lumii și să joace pentru altă echipă".

Această declarație a făcut vâlvă în presa din întreaga lume, venind și un răspuns din partea Confederației Africane: "Nu avem niciun dubiu că atât Napoli, cât și UEFA sunt dornice să ajute la dezvoltarea fotbalului în Africa. Ne putem gândi la un moment dat că președintele lui Napoli poate lua aceleași măsuri restrictive și pentru jucătorii din alte zone Confederații. Cupa Africii este cea mai importantă competiție pentru jucătorii de pe teritoriul african. Ultima ediție, cea din Camerun, a fost transmisă în peste 160 de țări și a atras peste 600 de milioane de telespectatori".

Însă ceea ce era mai important era faptul că această declarație îi punea sub semnul întrebării pe jucătorii africani din lot, Osimhen si Zambo-Anguissa, la care De Laurentis ar fi vrut să renunțe. În cele din urmă, acesta s-a reorientat și a decis să nu ia vreo decizie radicală, iar timpul îi demonstrează că a făcut cea mai bună alegere.

Napoli revine odată cu acest sezon la masa bogaților și se pare că ține un toast cu adevărat nobil pentru cel ce a fost "El pibe d’oro".