#Voce Gasperini - artizanul principal al performanței de la Bergamo

Anul 2020 a fost cu adevărat momentul de cea mai înaltă glorie din istoria Atalantei, apogeul performanțelor acestei echipe fiind atins în luna august, atunci când elevii conduși tot de Gasperini disputau un sfert Champions League. Într-un context straniu al pandemiei, în Portugalia și fără spectatori, Atalanta a jucat împotriva celor de la Paris Saint Germain și, chiar dacă a pierdut, părea că-și face, timid, loc la "masa bogaților".

Anii ce au urmat au fost marcați de fluctuanță și inconstanță pe plan european, reușind să mai obțină doar un sfert de Europa League, anul trecut, asta după ce cu un an în urmă nu au participat în cupele europene, semn că nici în campionat situația nu a fost prea roz, iar în lipsa rezultatelor cu care îi obișnuise pe fani, Gasperini avea toate motivele pentru a fi dat afară de către conducători, dar nu s-a întâmplat asta. Acesta a fost elementul cheie, răbdarea, și poate ar fi util ca și cei care se ocupă de destinele echipelor din campionatul nostru să ia exemplu. Cum a răsplătit Gasperini răbdarea? Atalanta este acum pentru a 2-a oară în istorie într-o semifinală de cupă europeană (a prins careul de ași în Cupa Cupelor, în sezonul 1987-1988, unde a pierdut contra belgienilor de la Mechelen - 2-4 la general), în campionat este în cărți pentru un loc în grupele Champions League, iar în Cupă tocmai au prins a treia finală în ultimele șase sezoane.

Performanța Atalantei, din acest sezon, este cu atât mai mult de apreciat încât ea vine pe un fond productiv chiar și pe plan financiar, reușind să obțină un profit de aproape 75 de milioane euro din transferurile jucătorilor, cea mai răsunătoare plecare fiind cea a lui Rasmus Hojlund la Mancester United pe 72 de milioane de euro, absența atacantului danez fiind făcută uitată de către o altă achizițe a acestui sezon, Gianluca Scamacca, de la West Ham.

E incredibil ce a reușit să scoată Gasperini din Scamacca, care părea că intră în ultima vreme într-un con de umbră, fără prea mare viitor. Un trasnfer eșuat al fotbalului englez a revenit în Italia la Atalanta, asta deși pe masă a avut oferte de la Roma și Inter și pare că a făcut alegerea potrivită dacă ne uităm la cifrele sale din acest sezon, în care care și-a atins apogeul pe Anfield, acolo unde a înscris o dublă, venită ca un răspuns din ambiție că a fost alungat prea repede din fotbalul englez.

2025 este anul în care îi expiră cotractul lui Gasperini, cel care e la club din anul 2016, reușind în această perioadă să o transforme pe Atalanta dintr-o echipă ce se lupta pentru salvarea la retrogradare la o prezență constantă în cupele europene, fiind omul care a readus echipa acolo după o perioadă de 26 de ani și care i-a oferit prilejul Atalantei de juca pentru prima oară în cea mai prestigioasă competiție inter-cluburi, UEFA Champions League.

Jucătorii se simt bine în compania lui, tocmai pentru că are o fire foarte deschisă, lucru care se reflectă și în teren prin libertatea pe care o oferă jucătorilor, Atalanta construindu-și în ultimii ani renumele de echipă foarte ofensivă. Cea mai bună descriere a stilului lui Gasperini de a aborda fotbalul a fost făcută tot de el, după semifinala cu Liverpool: "Dacă câștigi fără riscuri, triumful tău nu are glorie."

Nu doar Atalanta a fost locul unde Gasperini s-a făcut remarcat, înainte de experiența din nordul Italiei, acesta reușind și alte performanțe notabile la echipe din Italia. La începuturile sale are bifată o promovare în Serie B cu Crotone, având bazele puse ca antrenor în academia lui Juventus, acolo unde a activat la mai multe categorii de vârstă. Puțin mai târziu, acesta s-a făcut remarcat la Genoa, acolo unde în colaborare cu încă necunoscuții Thiago Motta și Diego Milito a terminat pe locul 5, reușind cea mai bună clasare a echipei în ultimii 19 ani, asigurând și o calificare în grupele Europa League, destul de neobișnuită pentru o echipă ca Genoa.

O carieră nu foarte spectaculoasă din punct de vedere al trofeelor și al distincțiilor, dar o carieră frumoasă pe care adevărații fani ai fotbalului cu siguranță nu o vor uita, cel mai bine sintetizată tot de propriile cuvinte ale managerului Italian: "În cariera mea s-ar putea să nu fie trofee, dar sunt câteva medalii și cred că asta va merita o medalie."

Despre performanțele lui Gasperini sigur vom mai auzi și pe viitor și clar va avea întotdeauna un loc special în inimile fanilor Atalantei.

Tu unde îl încadrezi pe Gasperini în ierarhia antrenorilor italieni?