Povești de campioni! Chivu și "tripleta de aur" din anul în care a fost la un pas de moarte

După patru ani la Ajax Amsterdam (1999-2003), unde a fost și căpitan, Chivu a jucat pentru Roma între 2003 și 2007. Voia o experiență nouă: "Știam că existau interese față de mine ale unor echipe din afară Olandei, din Spania, din Italia, și am zis să ies din carapacea mea, din zona de confort, și să vreau să devin mai bun, să învăț mai mult, să văd dacă sunt în stare să joc în alt campionat. La vremea respectivă, Italia, din punctul meu de vedere, era cel mai tare campionat din Europa, ba chiar din lume".

Oferta pe care am avut-o de la Roma, la care era antrenor în acea perioadă Fabio Capello, l-a determinat să spună "da", cu toate că și Ajaxul îi propusese o prelungire contractuală.

În vestiarul Romei, împărat era marele Francesco Totti, dar Chivu nu s-a speriat deloc de grandoarea coechipierului său. "Eu mi-am câștigat respectul și acolo prin jucătorul care eram, prin omul care eram, prin felul meu de a fi, prin educația și bunul simț pe care le-am avut întotdeauna, încercând să mă integrez destul de repede la o nouă echipă, cu o cultură fotbalistică total diferită față de campionatul olandez, totul foarte meticulos, totul pregătit la detalii. Dar m-am adaptat repede", rememorează Chivu la ediția 2024 a Sports Business Academy.

Mereu e nevoie și de puțin noroc. Sau uneori de mai mult. Cristi a avut șansa să debuteze cu gol la Roma, a dat chiar două goluri în primele două meciuri, astfel încât integrarea lui în campionatul italian a fost mai ușoară decât se aștepta. Asta s-a întâmplat și datorită muncii pe care a depus-o, a talentului său incontestabil și a respectului pe care și l-a câștigat. "Am dat două goluri din lovituri libere, chiar vorbeam la o emisiune radio în care m-au întrebat dacă Totti m-a  lăsat să bat loviturile libere. E vorba de respectul, de calitatea pe care o vezi și o simți în antrenament și atunci, automat, când vezi calitate, când simți că există potențial, lași de la tine, îți calci pe orgoliu și oferi și altora șansa să facă lucruri în care tu crezi că poate sunt mai bune decât le faci tu. Totti a făcut-o cu mine, am avut și noroc să dau două goluri în două meciuri, amândouă din lovituri libere!", povestește românul.

Cum s-a adaptat rigorilor de la antrenamente, care erau mult mai intense din punct de vedere fizic și tactic? "Din punct de vedere tactic, Italia e mult mai strictă. Sunt niște codificări pe care le folosesc. Aveau anumite limite în a face anumite lucruri, dar în același timp erau foarte atenți la micile detalii. Orice era antrenat, orice era pregătit. M-au făcut să devin un jucător mai bun, m-am confruntat cu jucători de foarte mare calitate. De exemplu Brescia, care se lupta pentru evitarea retrogradării, îi avea pe Roberto Baggio și pe Guardiola! Sunt foarte multe echipe care aveau doi, trei, patru fotbaliști de mare valoare. Când te confrunți zi de zi cu astfel de adversari, felul în care te antrenezi și diversitatea lotului, calitatea lotului, te fac să te antrenezi mult mai bine, să pregătești mult mai bine meciurile, să fii foarte atent la micile detalii care fac diferența. Mici detalii care pornesc de la nutriție până la odihnă, refacere și așa mai departe".

Chivu a vorbit și despre saltul financiar pe care l-a avut de la Universitatea Craiova la Ajax, apoi la Roma și la Inter, explicând cum și-a gestionat banii: "Eu am și investit banii pe care i-am câștigat. Am pornit de la ideea să nu cheltuiesc niciodată mai mult de 10% din ce am. Asta și când aveam 2 lei în buzunar, 0,2 ăla era alocat cheltuierilor mele, restul era pus deoparte. Ulterior,  am învățat să fac niște investiții, am fost și ajutat de anumite persoane, dar există o foarte mare problemă și din punctul ăsta de vedere, pentru că în continuare mirajul social media și tot ceea ce se întâmplă în ziua de astăzi te fac la un moment dat să cheltuiești mai mult, să te-ntinzi mai mult decât îți e plapuma. Dar, spre dosebire de anii precedenți, acum sunt foarte mulți oameni în anturajele jucătătorilor de fotbal care îi învață cum să investească banii".

Fostul căpitan al naționalei României explică și decizia de a trece de la Roma la Inter, din 2007: "Am avut așa o atracție față de Inter și față de ceea ce reprezentau ei la momentul respectiv. Lotul pe care au reușit să-l construiască, puterea pe care o aveau din punct de vedere sportiv. Prima ofertă am avut-o de la Barcelona. A fost o situație și o problemă cu contractul, în care mi se impuneau anumite meciuri pentru a fi plătită o anumită sumă. Era foarte mare diferența între a juca meciurile alea și a nu le juca. Și din start le-am spus "nu". Interul insista, aveam un acord verbal cu ei. Clubului Roma i-am zis că îmi aleg singur destinația, să nu facă marfă de schimb sau sclavagism. Între timp, a intervenit Real, care se înțelesese cu Roma. Mie nu mi-a plăcut niciodată celebritatea și eram conștient că în momentul în care mă duceam la Real Madrid era mai mult decât puteam eu duce la vremea respectivă".

Contractele erau aproximativ egale, dar Cristi și-a dorit să meargă la Inter, pentru că și-a dorit foarte mult să câștige un titlu de campion în Italia. Cu Roma, luase un singur trofeu, Cupa Italiei, în 2007. Decizia a luat-o singur, recunoaște că nu s-a sfătuit niciodată cu nimeni, dar mai avea o lună de contract cu Roma. A fost o lună de calvar: "Mă înțelesesem cu Inter, dar eram încă jucătorul Romei. Când m-am întors la Roma după înțelegerea cu Inter, am fost escortat de poliție. N-am mai ieșit din cantonament în următoarele trei săptămâni, nici măcar pentru meciurile de pregătire. Eu mă antrenam în altă parte, pentru că, altfel, eram scuipat non-stop. La un antrenament oficial, 40.000 de oameni m-au înjurat din secunda unu până în ultimul minut de antrenament! Am trăit niște momente dificile, în care mi-am pus și problema ce voi face dacă Inter nu mă cumpără sau dacă nu mai există o altă ofertă. Trebuia să mai trăiesc un an de zile așa. Dar tot răul spre bine, totul s-a rezolvat și am ajuns la Inter".

Pe 6 ianuarie 2010, Cristi Chivu se accidentează grav la cap într-un meci disputat la Verona, contra celor de la Chievo. Transportat imediat la spital, suferă o intervenție chirurgicală de peste două ore. Norocul lui a fost că se afla într-un oraș care are un centru de neurochirurgie avangardist. Medicii de acolo i-au salvat viața, cum singur recunoaște.

A urmat o pauză forțată de 40 de zile, cu un proces de refacere foarte complicat. A luat totul de la zero, nu mai avea puncte de reper, nu reușea să stea în picioare! A reînvățat să meargă și să alerge, dar primul meci a fost foarte complicat: "Terenul de fotbal este un câmp deschis, iar eu aveam nevoie de repere. Mă focusam pe bară, pe fanion, pentru că altfel, dacă îmi pierdeam reperul, cădeam pe jos. Sigur, și să dai cu capul în minge la câteva luni după accidentare e destul de complicat. Dar am avut noroc să am lângă mine un antrenor care a crezut în mine (n.r. - Mourinho), să am niște colegi care mi-au fost aproape și un club care m-a sprijinit din toate punctele de vedere. Nebunia a fost să fac o promisiune, să zic că în două luni jumate, trei luni, voi fi pe teren. M-am ținut de cuvânt, așa cum am făcut întotdeauna".

Iar acel an a devenit fantastic pentru Inter și pentru Chivu, care povestește la SBA 2024: "Am cucerit tot ce se putea cuceri, toate cele trei trofee (n.r. - Champions League, titlul în Serie A și Cupa Italiei), celebra tripletă, pe care niciun club în Italia nu l-a realizat nici până în ziua de astăzi. Sunt doar câteva echipe în lume care au făcut-o, Bayern Munchen, Manchester United, Barcelona. E ceva  fantastic. Totul a fost construit în timp, un proces lung de durată, în care piesele de puzzle s-au potrivit așa fel încât să ducă la această performanță. Nimeni nu și-a propus asta la început de sezon. Sigur că la un club ca Inter ambițiile sunt foarte mari. Încerci să câștigi cam tot ce se poate câștiga, dar te trezești la un moment dat, în luna mai, că ai de jucat o finală de Cupa Italiei, ești în cărți să câștigi campionatul și joci o semifinală de Liga Campionilor. Și atunci zici: opa, se poate? Hai să vedem ce putem face. Ai nevoie și de foarte multă șansă din punct de vedere al accidentărilor cu care echipa ta se confruntă, care pot să destabilizeze angrenajul unei echipe. Ai nevoie de foarte multă calitate,  de un grup important, de o unitate care să-ți permită sau să-i permită unui antrenor să lucreze foarte ușor cu o anumită tipologie de oameni".

Ce ar spune Cristi Chivu de acum copilului Cristi Chivu? Care este sfatul? "Să creadă în visurile pe care le are. Este sfatul pe care am încercat să-l transmit și fetelor mele, și copiilor pe care i-am antrenat. Să creadă, să muncească pentru acele visuri, să țintească foarte sus, pentru că munca, ambiția, consistența și înțelegerea de sine te vor purta într-o oarecare măsură către succes."