Articol scris de Sebi Răducu
Cupa Angliei este cea mai veche competiție din istoria fotbalului global, prima ediție având loc începând cu anul 1871 și este organizată de Federația Engleză de Fotbal, care poartă numele abreviat în titulatura originală – FA Cup. Cele două echipe din Liverpool se pot lăuda cu un număr similar de finale jucate: Liverpool FC (14 – 7 câștigate) și Everton (13 – 5 câștigate).
Stadionul Goodison Park (care aparține de Everton) e singurul stadion din Liverpool care a găzduit o finală de Cupa Angliei în 1894; în fața a 37.000 de spectatori, Notts County a învins cu 4-1 pe Bolton Wanderers – câștigând primul trofeu de acest gen din istoria lor.
Premier League
Lukaku poate fi oprit într-un singur mod: "L-aș lovi, i-aș șopti mizerii la ureche"
IERI LA 14:53
https://i.eurosport.com/2020/01/05/2747044.jpg
Ian Rush este jucătorul cu cele mai multe goluri în finalele de Cupa Angliei – 5 – toate în tricoul lui Liverpool FC. Galezul a reușit să înscrie două duble în 1986 și 1989, plus încă un gol în finala din 1992. De asemenea, Rush a fost protagonist la dubla cupă-campionat reușită de Liverpool în 1986, iar 15 ani mai târziu în 2001, Liverpool a reușit dubla cupă-cupa ligii, care alături de Cupa UEFA a format o triplă.
Primul club din Liverpool care a reușit să câștige Cupa a fost Everton în 1906, într-o finală cu Newcastle United, 1-0. Clubul cormoran a trebuit să aștepte 59 de ani pentru a putea ridica un astfel de trofeu, timp în care Everton avea deja două în vitrină. În 1965, Liverpool a câștigat prima lor cupă într-o finală cu Leeds United, 1-0, ca în anul următor Everton să ajungă la trei – după o victorie 3-2 cu Sheffield Wednesday.
Cele două cluburi din Liverpool și-au câștigat ultimul trofeu de Cupa Angliei în ultimii 30 de ani. Liverpool a reușit-o în 2006, într-o finală cu West Ham United, terminată 3-3 după minute regulamentare și de prelungire, decisă la penaltiuri cu 3-1, iar Everton cu 11 ani înainte (1995), într-o finală cu Manchester United, câștigată cu 1-0.

Episodul 1

Prima ciocnire a celor două cluburi din Liverpool a avut loc pe 25 ianuarie 1902, pe stadionul Anfield în fața a 25.000 de spectatori în cadrul primului tur al cupei și s-a terminat cu o remiză strânsă, de 2-2. Pentru gazdele de la Liverpool au marcat Jack Robertson – min. 45 și Sailon Hunter – min. 60, respectiv Sandy Young (min. 49) și John Sharp (min. 75) pentru Everton.
Liverpool (antrenor Tom Watson): Bill Perkins – Jack Robertson, Alex Raisbeck (C), Billy Dunlop – George Fleming, Bill Goldie – Charlie Wilson, Andy McGuigan, Sailor Hunter, Tommy Robertson, John Cox.
Everton (antrenor Will Cuff): George Kitchen – Walter Balmer, George Eccles – Sam Wolstenholme, Jack Taylor, Walter Abbott – Tom Booth, John Sharp, Sandy Young, Adam Bowman, John Bell.
Fiind un meci terminat la egalitate, s-a decis rejucarea pe terenul celor de la Everton cinci zile mai târziu pe Goodison Park în fața a 20.000 de spectatori. Liverpool FC a reușit să se califice după ce a învins la două goluri diferență prin reușitele luiWalter Balemr (autogol) – min. 40 și Sailor Hunter – min. 53.
Everton (antrenor Will Cuff): George Kitchen – Albert Sharp, Walter Balmer – Sam Wolstenholme, Jack Taylor, Walter Abbott – Tom Booth, John Sharp, Sandy Young, Adam Bowman, John Bell.
Liverpool (antrenor Tom Watson): Bill Perkins – Jack Robertson, Alex Raisbeck (C), Billy Dunlop – Bill Goldie, Charlie Wilson – John Davies, Andy McGuigan, Sailor Hunter, Tommy Robertson, John Cox.
Liverpool nu a reușit să avanseze mult în competiție fiind eliminată în turul următor de Southampton cu 1-4. În campionat, situația a arătat cu totul diferit – cormoranii au terminat pe locul 11 cu 32 de puncte, la 2 puncte deasupra primei echipe retrogradate și Everton a ieșit vicecampioană cu 41 puncte, cu trei mai puțin decât campiona acelei ediții (1901-1902) – Sunderland.

Episodul 2

Trei ani mai târziu s-au întâlnit din nou în același context, pe 4 februarie 1905 pe stadionul Anfield în fața a 28.000 de spectatori. La fel ca în 1902, primul meci s-a terminat la egalitate, avându-i ca marcatori pe Jack Parkinson (Liverpool) – min. 27 și Harry Makepeace (Everton) – min. 80 penalti.
Liverpool (antrenor Tom Watson): Ned Doig – Alf West, Alex Raisbeck (C), Billy Dunlop – George Fleming, Maurice Parry – John Cox, Arthur Goddard, Robbie Robinson – Jack Parkinson, Sam Raybould.
Everton (antrenor Will Cuff): Dick Roose – Bob Balmer, Jack Crelley – Jack Taylor, Walter Abbott, Harry Makepeace – John Sharp, Sandy Young, Harold Hardman, Tommy McDermott, Jimmy Settle.
Din nou egalitate după primul meci, meciul s-a rejucat pe terenul lui Everton patru zile mai târziu. Pe Goodison Park, în fața a 40.000 de spectatori, Everton a reușit să învingă cu 2-1 prin golurile lui Tommy McDermott – min. 8și Harold Hardman – min. 85 și, iar Liverpool a înscris prin Arthur Goddard – min. 49.
Everton (antrenor Will Cuff): Dick Roose – Bob Balmer, Jack Crelley – Jack Taylor, Walter Abbott, Harry Makepeace – John Sharp, Sandy Young, Harold Hardman, Tommy McDermott, Jimmy Settle.
Liverpool (antrenor Tom Watson): Ned Doig – Alf West, Alex Raisbeck, Billy Dunlop – George Fleming, Maurice Parry – John Cox, Arthur Goddard, Jack Parkinson, Sam Raybould, John Carlin.
Everton a reușit să avanseze până în semifinalele competiției, unde a fost eliminată de Aston Villa, greoi, după două meciuri, 1-1 și 1-2; în acel sezon (1904-1905), echipa din Birmingham avea să câștige trofeul pentru a patra oară în istorie. În campionat, Everton s-a luptat din nou la titlu în prima divizie, terminând pe locul 2 la un punct distanță de campioana Newcastle, iar Liverpool a promovat în prima ligă de pe primul loc cu 58 de puncte, la șase distanță de locul 3 – Manchester United.

Episodul 3

În anul următor s-au întâlnit din nou, de data asta, într-un singur meci și pe un teren neutru, Villa Park. Pe 31 martie 1906 în fața a 37.000 de suporteri adunați la Birmingham, în cadrul semifinalelor Cupei Angliei, Everton a reușit s-o învingă pe Liverpool cu 2-0 prin golurile lui Walter Abbott – min. 64 și Harold Hardman – min. 65.
Everton (antrenor Will Cuff): Billy Scott – Bob Balmer, Jack Crelley – Jack Taylor, Harry Makepeace, Walter Abbott – John Sharp, Hugh Bolton, Sandy Young, Harold Hardman, Jimmy Settle
Liverpool (antrenor Tom Watson): Sam Hardy – Alf West, Alex Raisbeck (C), Billy Dunlop – Jimmy Bradley, Maurice Parry – Arthur Godddard, John Carlin, Robbie Robinson – Joe Hewitt, Jack Parkinson.
Everton s-a calificat în finala competiției pentru a treia oară în istorie, după ce în 1893 și 1897 a pierdut trofeul la scoruri de un gol diferență (0-1 sau 2-3). De data asta, a reușit să câștige cu 1-0 în fața lui Newcastle United, echipa care i-a furat titlul de campioană în sezonul precedent – luându-și astfel pe jumătate revanșa.
În schimb, în campionat a terminat pe locul 11, la mare distanță de Liverpool care a ieșit campioană pentru a doua oară în istorie cu 51 de puncte, cu patru mai mult decât următoarea clasată Preston North End.

Episodul 4

Cinci ani mai târziu, pe 4 februarie 1911, Liverpool și Everton s-au întâlnit în Cupă pentru un meci din turul doi al cupei, găzduit de Goodison Park în fața a 50.000 de spectatori. Everton a reușit să câștige cu 2-1 prin dubla lui Sandy Young din min. 51 și 80, iar pentru Liverpool – Jack Parkinson a înscris în minutul 23.
Everton (antrenor Will Cuff): Billy Scott – Robert Yung, William Stevenson, John Maconnachie – Valentine Harris, Harry Makepeace – George Beare, James Gourlay, Bill Lacey – Edward Magner, Sandy Young.
Liverpool (antrenor Tom Watson): Sam Hardy – Bob Crawford, Ephraim Longworth – Jim Harrop, John McConnell, Harold Uren – Arthur Goddard (C), Jimmy Stewart, Jack Parkison, Robbie Robinson, Ronald Orr.
Deși s-a calificat mai departe, Everton a fost eliminată în turul imediat următor de Derby County cu 0-5. În campionat, Liverpool a terminat pe locul 13 cu 37 de puncte, la 10 puncte deasupra zonei retrogradabile, iar Everton pe locul 4 cu 45 de puncte, la șapte puncte distanță de campiona ediției (1910-11) – Manchester United – aflată la al doilea titlu din istorie.

Episodul 5

Douăzeci și unul de ani mai târziu, pe 9 ianuarie 1932, cele două echipe s-au reîntâlnit pe Goodison Park în fața a peste 57.000 de suporteri, în turul trei al competiției, unde a fost martori la victoria cu 2-1 a lui Liverpool pe terenul lui Everton. Pentru roși au marcat Gordon Hodgson în min. 38 și Gordon Gunson în min. 75, iar pentru Everton Dixie Dean în primul minut.
https://i.eurosport.com/2020/01/05/2747046.jpg
Everton (antrenor Thomas McIntosh): Ted Sagar – Ben Williams, William Bocking, Charles Gee – John Thomson, Archibald Clark – Jimmy Stein, Edward Critchley, Dixie Dean, Thomas White, Tommy Johnson.
Liverpool (antrenor George Patterson): Elisha Scott – Willie Steel, Tom Morrison – Harold Barton, Tom Bradshaw (C), Gordon Gunson – Danny McRoie, Jimmy Jackson, Gordon Hodgson, Dave Wright, Jimmy McDougall.
Calificată mai departe, Liverpool a ajuns până în sferturile Cupei, unde a fost eliminată de Chelsea cu 0-2. În campionat (1931-1932), aceștia au terminat la mijlocul clasamentului pe locul 10 – la 12 puncte distanță de campioana acelei ediții – Everton – aflată la al patrulea titlu de campioană din istorie – cu Dixie Dean – golgheterul primei ligi cu 44 de goluri.

Episodul 6

Au urmat apoi 18 ani până la următorul derby de Liverpool în Cupă, jucat pe un teren neutru – Maine Road – stadionul lui Manchester City de la acea vreme. Mai precis, la 25 martie 1950, Liverpool a găzduit în cadrul semifinalelor Cupei pe Everton, pe care a bătut-o cu 2-0 în fața a 72.000 de spectatori adunați la stadion, prin golurile lui Billy Liddell – min. 29 și Bob Paisley – min. 62.
Liverpool (antrenor George Kay): Cyril Sidlow – Ray Lambert, Eddie Spicer – Bill Jones, Bob Paisley, Jimmy Payne – Albert Stubbins, Billy Liddell, Kevin Baron, Willie Fagan, Phil Taylor (C).
Everton (antrenor Cliff Britton): George Burnett – Jack Hedley, Eric Moore –Peter Farrell, Dave Falder, Jackie Grant – Ted Buckle, Wally Fielding, Harry Catterick, Eddie Wainwright, Tommy Eglington..
Din nou calificată mai departe, Liverpool a ajuns până în ultimul act, unde a întâlnit pe Arsenal chiar pe Wembley în fața a 127,000 de oameni. Din păcate, au pierdut șansa de a ridica trofeul fiind învinși cu 0-2. În campionat (1949-1950), aceștia au terminat pe locul 8 – la cinci puncte sub campioana Portsmouth, iar Everton s-a salvat de la retrogradare, terminând pe locul 11 – la cinci puncte deasupra primei echipe retrogradate.

Episodul 7

Cinci ani mai târziu (29 ianuarie 1955) s-au întâlnit pe Goodison Park în cadrul turului patru al cupei, în fața a 72.000 de spectatori, iar Liverpool a reușit pentru a treia oară consecutiv să iasă triumfător din acest duel de tradiție. De data, asta a făcut într-un stil mare cu un 4-0 categoric în deplasare pe terenul lui Everton, marcatori fiind Billy Liddell – min. 18, Alan A'Court – min. 29 și John Evans – dublă în minutul 57 și 75.
Everton (antrenor Cliff Britton): Jimmy O'Neill – Eric Moore, George Rankin – Peter Farrell, Tommy Jones, Cyril Lello – Tommy Eglington, Dave Hickinson,Wally Fieilding, Harry Potts, Eddie Wainwright.
Liverpool (antrenor Don Welsh): Doug Rudham – Ray Lambert, Ronnie Moran – Laurie Hughes (C), Geoff Twentyman, Roy Saunders – Brian Jackson, Alan A'Court, Billy Liddell, Eric Anderson, John Evans.
Calificată după acest derbi, Liverpool a fost eliminată în turul următor de Huddersfield Town cu 0-2. În campionat, Everton a terminat pe locul 11 la 10 puncte distanță de Chelsea – care a ieșit campioană pentru prima dată în acea ediție (1954-1955), iar Liverpool a terminat pe locul 11 în liga secundă engleză la 12 puncte diferență de zona promvoabilă.

Episodul 8

După 12 ani, Everton și-a luat revanșa în fața celor de la Liverpool pe teren propriu. La data de 11 martie 1967, acele două echipe s-au întâlnit pe Goodison Park în fața a peste 64.800 de spectatori în turul cinci al Cupei. Golul victoriei și al calificării a fost înscris de Alan Ball în minutul 45.
Everton (antrenor Harry Catterick): Gordon West – Tommy Wright, John Hurst, Brian Labone (C), Ray Wilson – Alan Ball, Colin Harvey – John Morrisey, Derek Temple, Jimmy Husband, Alex Young.
Liverpool (antrenorBill Shankly): Tommy Lawrence – Chris Lawler, Tommy Smith, Ron Yeats (C), Gerry Byrne – Ian Callaghan, Peter Thompson, Gordon Milne, Willie Stevenson – Roger Hunt, Ian St. John.
Everton a mers până în sferturi, unde a fost eliminată de Nottingham Forest cu greu, după un 3-2. În campionat, Everton a terminat pe locul 6 cu 48 de puncte, la 3 puncte distanță de ultima poziție care ducea într-o cupă europeană – Cupa Orașelor Târguri (precursoarea cupei UEFA), ocupată chiar de Liverpool FC – luându-și astfel revanșa pentru eliminarea din cupă.

Episodul 9

Următorul derbi din Liverpool care a avut loc în Cupa Angliei a fost în martie 1971, în semifinalele ediției 1970-1971, pe stadionul Old Trafford în fața a 62.144 de spectatori. Meciul a fost arbitrat Ken Burns, care a consemnat primul gol a partidei marcat de Everton în minutul 20 (Alan Ball) și care a realizat scorul primei reprize. După pauză, cormoranii au revenit și au câștigat cu 2-1 prin golurile lui Alun Evans (min. 59) și Brian Hall (min. 73).
https://i.eurosport.com/2020/01/05/2747048.jpg
Liverpool (antrenorBill Shankly): Ray Clemence – Chris Lawler, Tommy Smith (C), Larry Lloyd, Alec Lindsay – Ian Callaghan, Emlyn Hughes, Brian Hall, Steve Heighway – Alun Evans, John Toshack.
Everton (antrenor Harry Catterick): Andy Rankin – Tommy Wright, John Hurst, Brian Labone (C) (51 – Sandy Brown), Keith Newton – Howard Kendall – Alan Whittle, Alan Ball, Colin Harvey, Johnny Morrisey – Joe Royle.
YouTubeYoutubehttps://www.youtube.com/embed/QnQ4INTtqU0Embed
În acel sezon, Liverpool a ajuns până în finala competiției, unde a pierdut în fața celor de la Arsenal cu 1-2. Meciul a fost decis în prelungiri deoarece după 90 de minute regulamentare, scorul era 0-0, iar Liverpool a fost prima care a înscris în minutul 92, ca în mai puțin de 10 minute să fie egalată și răsturnat scorul de cei de la Arsenal.
Datorită faptului că a jucat finala cu Arsenal – care a câștigat și campionatul primei ligi engleze, Liverpool s-a calificat automat în sezonul următor de Cupa Cupelor, deși au terminat pe locul 6, iar Everton s-a clasat pe locul 14 – la 10 puncte distanță de zona retrogradării.

Episodul 10

Șase ani mai târziu, duelul a fost găzduit din nou de arena celor de la Manchester City – Maine Road în faza semifinalelor competiției. Prima dată s-a întâmplat pe 23 aprilie 1977 în fața a 52.637 de spectatori, care au fost martori la un egal strâns, 2-2, decis de golurile lui Duncan McKenzie – min. 33 și Bruce Rioch – min. 82 de la Everton, respectiv Terry McDermott – min. 10 și Jimmy Case – min. 73 pentru Liverpool.
Liverpool (antrenorBob Paisley): Ray Clemence – Joey Jones, Phil Neal, Tommy Smith – Emlyn Hughes (C) – Jimmy Case, Steve Heighway, Ray Kennedy, Terry McDermott – David Fairclough (72 David Johnson), Kevin Keegan.
Everton (antrenor Gordon Lee): David Lawson – Terry Darracott, Mick Lyons, Ken McNaught, Mike Pejic – Mick Buckley, Martin Dobson (81 Bryan Hamilton), Ronnie Goodlass, Bruce Rioch – Duncan McKenzie, Jim Pearson.
Aflați în a treia situație de a termina un meci de calificare la egalitate, consecința a fost previzibilă – rejucarea în următoarele zile. Astfel, patru zile mai târziu, pe același stadion în fața a 52.579 de spectatori, s-a înregistrat o victorie categorică a celor de la Liverpool cu 3-0 în fața lui Everton. Pentru –cormorani- au înscris prin Phil Neal – min. 31 penalti, Jimmy Case – min. 88 și Ray Kennedy – min. 89.
Everton (antrenor Gordon Lee): David Lawson – Terry Darracott, Mick Lyons, Ken McNaught, Mike Pejic – Mick Buckley, Martin Dobson (66 Andy King), Ronnie Goodlass, Bruce Rioch – Duncan McKenzie, Jim Pearson..
Liverpool (antrenorBob Paisley): Ray Clemence – Joey Jones, Phil Neal, Tommy Smith – Emlyn Hughes (C) – Jimmy Case, Ray Kennedy, Terry McDermott – David Fairclough, David Johnson, Kevin Keegan.
Calificați în finală, Liverpool a avut de înfruntat pe Wembley în fața a 99.000 de oameni pe Manchester United, într-o partidă care a fost decisă în primele 10 minute ale reprizei secunde și câștigată de echipa din Manchester cu 2-1. În schimb, în campionat (1976-1977), Liverpool a ieșit campioană cu un punct în fața următoarei clasate (Man City) și la 15 distanță de Everton, care a ocupat locul 12. De asemenea, în Europa, Liverpool a câștigat primă Cupă a Campionilor Europeni la Roma în fața Borussiei Monchengladbach.

Episodul 11

Patru ani mai târziu, Everton a avut șansa revanșei și a fructificat-o. Pe 24 ianuarie 1981, într-un meci din turul patru al Cupei Angliei disputat pe Goodison Park în fața a 53.804 de spectatori, Everton a învins cu 2-1 pe Liverpool, prin golurile lui Peter Eastoe – min. 17 și Imre Varadi – min. 60, respectiv Jimmy Case – min. 76.
Liverpool (antrenorBob Paisley): Ray Clemence – Avi Cohen, Phil Neal, Colin Irwin, Phil Thompson (C) – Ray Kennedy, Sammy Lee, Terry McDermott, Graeme Souness – Kenny Dalglish (46 – Jimmy Case), David Fairclough.
Everton (antrenor Gordon Lee): Martin Hodge – John Bailey, Mick Lyons, Kevin Ratcliffe, Billy Wright – Asa Hartford, Steve McMahon, Trevor Ross – Peter Eastoe, Eamonn O'Keefe, Imre Varadi.
Calificați și revanșați, Everton a avansat până în sferturile competiției unde a fost eliminată greu de Manchester City după 2-2 și 1-3. În campionat (1980-1981), au terminat pe locul 15 cu 36 de puncte, cu trei puncte mai mult decât prima echipă retrogradată, iar Liverpool a terminat pe locul 5 și s-a calificat pentru următorul sezon de Cupa Campionilor, deși poziția era de Cupa UEFA, datorită faptului că a câștigat și era deținătoarea trofeului european pentru a treia oară; CCE a fost câștigat la Paris într-o finală cu Real Madrid, 1-0.

Episodul 12

La optzeci și patru de ani de la prima confruntare a celor două echipe din Liverpool în Cupa Angliei a venit și cel mai important moment pentru cele două în această competiție, finala ediției 1985-1986. Pentru prima dată, derbiul de pe Merseyside s-a jucat în ultimul act al celei mai vechi competiții de fotbal din lume.
În fața a 98.000 de oameni adunați pe Wembley în ultimul meci al sezonului 1985-1986, la 10 mai 1986, Liverpool a învins cu 3-1 pe Everton, prin golurile marcate de Ian Rush – min. 57 și min. 84, Craig Johnston – min. 63, revenind rapid în joc după ce la pauză, Everton conducea prin golul lui Gary Lineker – min. 27. De menționat că la primele două goluri ale lui Liverpool ambele pase decisive au fost date de danezul Jan Molby.
https://i.eurosport.com/2020/01/05/2747052.jpg
Liverpool (antrenorKenny Dalglish): Bruce Grobbelaar – Steve Nicol, Mark Lawrenson, Alan Hansen (C), Jim Beglin – Craig Johnson, Kevin MacDonald, Jan Molby, Ronnie Whelan – Kenny Dalglish – Ian Rush.
Everton (antrenor Howard Kendall): Bobby Mimms – Gary Stevens (72 Adrian Heath), Kevin Ratcliffe (C), Derek Mountfield, Pat van den Hauwe – Trevor Steven, Paul Bracewell, Peter Reid, Kevin Sheedy – Gary Lineker, Graeme Sharp.
Liverpool este prima echipă care nu a utilizat internaționali englezi în finala Cupei Angliei, majoritatea fiind jucători din Scoția (4), Irlanda (3), Țara Galilor (1), Zimbabwe (1) și Danemarca (1), cu un singur englez – fără selecție la naționala mare.
Cu acest trofeu, Liverpool a reușit să facă pentru prima și singura oară în istorie dubla cupă-campionat – a treia reușită de un club englez în secolul XX. Pentru Liverpool, a fost de asemenea a treia cupă din palmaresul intern de trofee, iar această victorie a venit într-un sezon în care s-au bătut pentru titlul de campioană cu rivalii locali – Everton, care au terminat pe locul 2 cu 86 de puncte, cu două mai puține decât Liverpool.

Episodul 13

Doi ani mai târziu s-au reîntâlnit, din nou cu ghinion pentru Everton. Pe 21 februarie 1988, în fața a 48.270 de spectatori adunați pe Goodison Park, Everton a fost învinsă cu 0-1 de Liverpool FC în turul cinci al Cupei Angliei prin golul marcat de Ray Houghton din min. 76.
Liverpool (antrenorKenny Dalglish): Bruce Grobbelaar – Steve Nicol, Alan Hansen (C), Gary Ablett, Barry Venison – Ray Houghton, Steve McMahon, Nigel Spackman, John Barnes – Peter Beardsley – John Aldridge.
Everton (antrenor Colin Harvey): Neville Southall – Gary Stevens, Dave Watson (C), Pat van den Hauwe, Neil Pointon – Trevor Steven, Ian Snodin, Adrian Heath, Peter Reid (20 Paul Bracewell), Paul Power (76 Alan Harper) – Graeme Sharp.
Deși în campionat și-au împărțit victoriile, iar în Cupa Ligii – Everton a eliminat-o pe Liverpool, clubul cormoranilor a reușit să repete parcursul din 1986 până la un punct. În fața a 98.000 de spectatori, Liverpool a jucat din nou finala Cupei Angliei, dar a pierdut-o cu 0-1 în favorea lui Wimbledon FC – primul și singurul din istoria clubului.
Deși toate cluburile englezești au fost suspendate din competițiile europene pentru cinci ani, începând cu 1985, campioantul a rămas o miză și sezonul 1987-1988 a adus din nou un titlu de campioană pentru Liverpool – penultimul (până în prezent), care a terminat pe locul 1 cu 90 de puncte la 9 puncte distanță de locul 2 și 20 de concitadina Everton, care s-a clasat pe locul 4.

Episodul 14

Sezonul următor, s-au întâlnit din nou în Cupa Angliei, într-o finală așa cum s-a întâmplat în 1986, pe stadionul Wembley. La Londra, în fața a 82.800 de suporteri, cele două echipe din Liverpool s-au întâlnit într-o zi de sâmbătă – 20 mai 1989 și au avut nevoie de toate cele 120 minute avute la dispoziție pentru a decide câștigătoarea.
Liverpool a deschis scorul devreme în minutul 4 prin John Aldridge, iar Everton a egalat în minutul 89 prin Stuart McCall. În prima repriză de prelungire, Ian Rush a marcat pentru 2-1 în minutul 94 ca peste 8 minute, același Stuart McCall să aducă egalarea. Golul decisiv a fost marcat de Ian Rush un minut mai târziu și a adus din nou cupa în vitrina clubului. De notat că ambii marcatori de dublă sunt rezerve care au intrat în repriza secundă.
https://i.eurosport.com/2020/01/05/2747054.jpg
Liverpool (antrenorKenny Dalglish): Bruce Grobbelaar – Steve Nicol, Alan Hansen, Gary Ablett, Steve Staunton (91 Barry Venison) – Ray Houghton, Steve McMahon, Ronnie Whelan (C), John Barnes – Peter Beardsley – John Aldridge (72 Ian Rush).
Everton (antrenor Colin Harvey): Neville Southall – Neil McDonald, Dave Watson, Kevin Ratcliffe (C), Pat van den Hauwe – Pat Nevlin, Paul Bracewell (58 Stuart McCall), Trevor Steven, Kevin Sheedy (77 Ian Wilson) – Tony Cottee, Graeme Sharp.
Pentru Liverpool, acest trofeu a reprezentat a patra cupă a Angliei din istoria clubului, a doua câștigată într-o finală cu Everton. În campionat (ediția 1988-1989), a terminat pe locul 2, dar departajarea s-a făcut la rezultatele directe. Campioana acelui sezon Arsenal a terminat ca și Liverpool cu același număr de puncte – 76, și golaveraj (+37), ceea ce a determinat valorificarea rezultatelor directe unde londonezii aveau un avantaj, o victorie cu 2-0 și un egal 1-1. Everton a terminat pe locul 8 cu 54 de puncte.

Episodul 15

În 1991 a fost cea mai intensă și jucată calificare din istoria derbiului de Liverpool în Cupa Angliei. A fost nevoie de trei meciuri pentru a se decide ce echipă merge în etapa următoare. Primul s-a jucat pe stadionul Anfield la 17 februarie 1991, în fața a 38.323 de spectatori și s-a terminat cu o remiză albă 0-0.
Liverpool (antrenorKenny Dalglish): Bruce Grobbelaar – Steve Nicol, Glenn Hysen (C), Gary Ablett, David Burrows – Steve Staunton, Steve McMahon (15 Barry Venison), Jan Molby, John Barnes – Ian Rush, David Speedie (71 Peter Beardsley).
Everton (antrenor Howard Kendall): Neville Southall – Raymond Atteveld, Martin Keown, Kevin Ratcliffe (C), Dave Watson – John Ebbrell, Stuart McCall, Mike Milligan, Kevin Speedy (56 Tony Cottee) – Pat Nevin, Graeme Sharp.
Tre zile mai târziu pe Goodison Park, în fața a 37.766 de spectatori, Everton a făcut o demonstrație de tenacitate nelimitată, deoarece a revenit de fiecare dată după ce rivalii lor de la Liverpool FC au marcat, terminând meciul 4-4 în prelungiri și ducând în premieră la o a doua rejucare. De asemenea, e derbiul cu cele mai multe goluri marcate într-un meci de Cupa Angliei.
Peter Beardsley a deschis scorul în minutul 38 pentru Liverpool, ca apoi să fie egalați de Everton prin Graeme Sharp în minutul 48, iar același lucru s-a repetat în minutele 71 și 73, când aceiași jucători au marcat pentru echipele lor. Ian Rush a marcat penteu 3-2 în minutul 77, iar Tony Cottee a ținut Everton în joc marcând în penultimul minut regulamentar pentru 3-3. John Barnes a încercat din nou s-o detașeze pe Liverpool în minutul 103, dar zece minute mai târziu același Tony Cottee a stabilit scorul final cu golul de 4-4.
Everton (antrenor Howard Kendall): Neville Southall – Raymond Atteveld (46 Stuart McCall), Andy Hinchcliffe, Martin Keown, Kevin Ratcliffe (C), Dave Watson – John Ebbrell, Mike Milligan – Pat Nevin (86 Tony Cottee), Mike Newell, Graeme Sharp.
Liverpool (antrenorKenny Dalglish): Bruce Grobbelaar – Steve Nicol, Glenn Hysen (C), Gary Ablett, David Burrows – Barry Venison, Jan Molby, Steve Staunton, John Barnes – Peter Beardsley – Ian Rush.
YouTubeYoutubehttps://www.youtube.com/embed/jt616hEtp38Embed
O săptămână mai târziu, meciul s-a rejucat din nou pe Goodison Park în fața a 40.201 de spectatori, de data asta cu o câștigătoare evidentă din minutul 12, când Dave Watson a marcat singurul gol al partidei pentru Everton și a trimis echipa în sferturi.
Everton (antrenor Howard Kendall): Neville Southall – Raymond Atteveld (60 Pat Nevin), Andy Hinchcliffe, Martin Keown, Kevin Ratcliffe (C), Dave Watson – John Ebbrell, Stuart McCall, Mike Milligan – Mike Newell, Graeme Sharp.
Liverpool (antrenorRonnie Moran): Bruce Grobbelaar – Steve Nicol, Glenn Hysen (C), Gary Ablett, Barry Venison (71 David Speedie) – Ray Houghton, Jan Molby, Steve Staunton, John Barnes – Peter Beardsley – Ian Rush.
YouTubeYoutubehttps://www.youtube.com/embed/JBVjDiehGK0Embed
Calificată mai departe și revanșată după trei dueluri fără succes, Everton a jucat în sferturi cu West Ham United, care a eliminat-o cu 2-1. În campionat, aceștia au terminat pe locul 9 cu 51 de puncte, iar Liverpool a terminat pe locul 2 cu 76 de puncte, la 7 distanță de campioana ediției 1990-1991 – Arsenal Londra. Totuși, s-au ales cu o calificare în Cupa UEFA.

Episodul 16

De data asta, așteptarea a fost mai mare decât în alte cazuri. Douăzeci și opt de ani au trecut până când cele două rivale din Liverpool s-au confruntat din nou în Cupa Angliei. Liverpool a întâlnit pe teren propriu, pe stadionul Anfield în fața 43.524 de spectatori la 25 ianuarie 2009 în turul al Cupei și au remizat 1-1 cu Everton. Joleon Lescott a deschis scorul pentru Everton în min. 27, ca în repriza secundă Steven Gerrard să aducă golul egalizator și scorul final în min 54.
https://i.eurosport.com/2020/01/05/2747056.jpg
Liverpool (antrenorRafael Benitez): Pepe Reina – Andrea Dossena, Jamie Carragher, Martin Skrtel, Alvaro Arbeloa – Xabi Alonso, Javier Mascherano, Steven Gerrard (C) – Ryan Babel (75 Albert Riera), Fernando Torres, Dirk Kuyt. CG: Alonso min. 34, Carragher min. 45.
Everton (antrenor David Moyes): Tim Howard – Phil Neville (C), Tony Hibbert, Phil Jagielka, Joleon Lescott, Leighton Baines – Tim Cahill, Leon Osman, Segundo Castillo (76 Jack Rodwell) – Steven Pienaar, Victor Anichebe (71 Dan Gosling). CG: Cahill min. 9, Pienaar min. 77.
YouTubeYoutubehttps://www.youtube.com/embed/nks1f1g3L9YEmbed
Din nou după un egal s-a decis rejucarea la 10 zile după meciul original și astfel la 4 februarie 2009, Everton a găzduit pe Goodison Park în fața a 37.918 de spectatori un meci cu Liverpool, pe care l-a câștigat cu 1-0 și a repetat performanța din 1991, de a elimina Liverpoolul după rejucare. Calificarea a fost greu de obținut, deoarece golul victoriei a venit de abia în minutul 118, când Dan Gosling a înscris în prelungiri.
Everton (antrenor David Moyes): Tim Howard – Phil Neville (C) (106 Andy van der Meyde), Tony Hibbert, Phil Jagielka, Joleon Lescott, Leighton Baines – Mikel Arteta, Tim Cahill, Marouane Fellaini (52 Dan Gosling), Leon Osman – Steven Pienaar (60 Jack Rodwell). CG: Cahill 19, Pienaar 43, Neville 48, Arteta 71, Hibbert 113.
Liverpool (antrenorRafael Benitez): Pepe Reina – Andrea Dossena, Jamie Carragher, Martin Skrtel, Alvaro Arbeloa – Xabi Alonso, Steven Gerrard (C) (16 Yossi Benayoun), Lucas Leiva – Albert Riera (80 Javier Mascherano), Fernando Torres (101 Ryan Babel), Dirk Kuyt. CG: Alonos 89. CR: Lucas Leiva 76.
YouTubeYoutubehttps://www.youtube.com/embed/BeGVA2JWoGoEmbed
Everton s-a calificat mai departe și a ajuns până în finala competiției, unde a fost învinsă pe stadionul Wembley de Chelsea cu 2-1, după ce atacantul ei a marcat în primele 25 de secunde, Saha devenind cel mai rapid marcator din istoria unei finale de Cupa Angliei.
În campionat (2008-2009) au terminat pe locul 5 cu 63 de puncte – la 9 puncte distanță de ultimul loc Liga Campionilor și aveau asigurat oricum poziția de Europa League. După mult timp, Liverpool a terminat pe locul 2 cu 86 de puncte la 4 distanță de campioana ediției – Manchester United.

Episodul 17

Trei ani mai târziu, Liverpool a avut șansa de a se revanșa pentru ultimele două eliminări din Cupă în duelurile locale cu Everton, așa că la 14 aprilie 2012, în semifinalele Cupei, pe stadionul Wembley în fața a 87.231 de spectatori, cormorarii au învins cu 2-1.
https://i.eurosport.com/2020/01/05/2747057.jpg
Albaștrii au deschis scorul în minutul 24 prin Nikica Jelavic, stabilind scorul primei reprize ca apoi în dulce stil al lui Liverpool să revină prin golurile lui Luis Suarez – min. 62 și Andy Carroll – min. 87 (acesta pasând decisiv la primul gol reușit de Suarez).
Liverpool (antrenorKenny Dalglish): Brad Jones – Glen Johnson, Martin Skrtel, Jamie Carragher, Daniel Agger – Jordan Henderson (75 Maxi Rodriguez), Steven Gerrard (C), Jay Spearing, Stewart Downing (84 Craig Bellamy) – Andy Carroll, Luis Suarez. CG: Skrtel 59, Henderson 73. CG: Skrtel 59, Henderson 73.
Everton (antrenor David Moyes): Tim Howard – Phil Neville (C), John Heitinga, Sylvain Distin, Leighton Baines (88 Victor Anichebe) – Leon Osman, Marouane Fellaini, Darron Gibson, Magaye Gueye (68 Seamus Coleman) – Tim Cahill – Nikica Jelavic. CG: Distin 37, Jelavic 59, Coleman 79.
Calificați în finala de pe Wembley, Liverpool au pierdut cu 1-2 în fața lui Chelsea – dar s-au calificat în Europa League, datorită Cupei Ligii câștigate la începutul anului. De asemenea, în campionat, au terminat pe locul 8 cu 52 de puncte sub Everton care a terminat deasupra și cu patru puncte mai mult – dar ironic – au ratat calificarea în cupele europene datorită politicii conjuncturale (în același sezon Tottenham a terminat pe 4 și Chelsea pe 6, dar ultimii au mers în sezonul de Liga Campionilor, pentru că erau deținătorii trofeului și Tottenham în Europa League – deși locul 4 era exclusiv pentru Ligă).
YouTubeYoutubehttps://www.youtube.com/embed/GyhKGsaS7r4Embed

Episodul 18

Ultima ciocnire dintre cele două echipe din Liverpool într-un meci de Cupă a avut loc acum doi ani în turul trei pe Anfield. Tot într-o zi de 5 ianuarie (2018), Liverpool a învins cu 2-1 pe Everton în fața a 52.213 de suporteri prin golurile lui James Milner și Virgil van Dijk din min. 35 și 84, iar la Everton a înscris Gylfi Sigurdsson pentru 1-1 în min. 67.
Liverpool (antrenorJurgen Klopp): Loris Karius – Joe Gomez (77 Dominic Solanke), Virgil van Dijk, Joel Matip, Andrew Robertson – James Milner (C) (77 Trent Alexander-Arnold), Emre Can – Alex Oxlade-Chamberlain, Adam Lallana (70 Georginio Wijnaldum), Sadio Mane – Roberto Firmino. CG: Solanke 88.
Everton (antrenor Sam Allardyce): Jordan Pickford – Jonjoe Kenny, Phil Jakielka (C), Mason Holgate, Cuco Martina – James McCarthy (86 Tom Davies), Morgan Schneiderlin – Yannick Bolasie, Wayne Rooney (52 Ademola Lookman), Gylfi Sigursson – Dominic Calvert-Lewin (82 Oumar Niasse). CG: Rooney 7, McCarthy 60.
YouTubeYoutubehttps://www.youtube.com/embed/-uB2sezuqq8Embed
Calificați în faza următoare, Liverpool a fost eliminată după un 2-3 surprinzător pe Anfield cu West Bromwich Albion. În campionat, au terminat pe locul 4 cu 75 de puncte, prinzând ultimul loc de Liga Campionilor la 5 distanță de urmăritoarea Chelsea, iar în Europa – clubul cormoranilor a ajuns până în finala Ligii Campionilor, pe care au pierdut-o cu 1-3 în fața lui Real Madrid.
Everton s-a clasat pe locul 8 – primul loc sub pozițiile de cupe europene cu 49 de puncte, cu cinci mai puțin decât ultima echipă care a prins Europa League – Burnley FC; de altfel, în acel sezon (2017-2018) a participat în grupele Ligii Europa – unde a terminat pe locul 3 într-o companie cu Atalanta, Lyon și Apollon.
Per total, istoria întâlnirilor Liverpool-Everton în Cupa Angliei a arătat așa: au fost 18 dueluri – 2 finale câștigate de Liverpool (de fiecare dată cu 3 goluri marcate), de 9 ori s-a calificat Liverpool și de 7 ori s-a calificat Everton mai departe, de 5 ori s-a rejucat și s-a decis după ce primul meci s-a terminat la egalitate (de 3 ori calificându-se Everton). La nivel de rezultate brute, s-au jucate 24 de meciuri, din care 11 au fost câștigate de Liverpool, 7 de Everton, 6 s-au terminat la egalitate, iar golaverajul este 39-28 în favoarea lui Liverpool.
Începând cu 1 ianuarie 2020, canalele Eurosport nu mai sunt disponibile în rețelele Telekom și NextGen, din cauza refuzului Telekom de a continua parteneriatul cu noi. Pentru a le putea urmări din nou, vă rugăm să le solicitați operatorului Telekom, prin apel la Serviciul Relații Clienți (021.404.1234 / 0766.12.1234) sau pe canalele oficiale de comunicare ale acestuia.
Premier League
Guardiola, enervat pe o parte a fanilor lui City: "Mi se pun vorbe în gură"
17/09/2021 LA 13:20
Premier League
Carragher nu crede în Ronaldo la United: "Creează tot atâtea probleme câte rezolvă"
17/09/2021 LA 12:31