#VOCE Manchester United fără Sir Alex Ferguson, o armată fără general

La aproape 10 ani de la retragerea legendarului Sir Alex Ferguosn, Mancester United este încă într-un proces de redobândire a identității, ce poate fi recuperată ,măcar parțial, odată cu semi-finala, de astăzi, din FA Cup împotriva celor de la Brighton.

Deși era evident că omul ce a câștigat tot ceea ce a fost de câștigat și a devenit odată cu anii cea mai importantă persoană din istoria acestui club, o să fie greu de înlocuit, fanii lui United probabil nu se așteptau la atâtea eșecuri și alegeri neinspirate ce vor urma pe banca „ diavolilor roșii”. De la echipa ce domina autoritar Anglia și era o adevărată „ furia roja” a Europei, Manchester United pîn era post Sir Alex și-a învățat fanii cu bucurii prea mici, iar câștigarea unui trofeu a devenit un obiectiv greu de atins. 10 ani, 6 antrenori schimbați, 6 trofee câștigate, însă niciunul nu a fost Champions League sau Premier League. Toți acești antrenori au venit cu propria filozofie, propriile principii și propriile abordări de renaștere a acestui club, însă niciunul nu a putut readuce cu adevărat vremurile de glorie ale echipei. 10 ani în care s-au irosit numeroase talente ce puteau face diferența, 10 ani de politică deficitară de transferuri (vezi cazul Maguire) și 10 ani de speranțe ucise, ținute în viață din când în când de mici bucurii efemere. Astăzi îi vom cunoaște în detaliu pe ucenicii meniți să își depășească maestrul, care au eșuat lamentabil.

A fost ales ca prim continuator al “ imperiului” construit de Sir Alex, dar Mancester United a fost o pălărie prea mare pentru antrenorul scoțian. A rezistat doar 10 luni, în care a lăsat echipa pe locul 7, a ratat locurile de Champions League și a rămas în istoria clubului ca antrenorul care a obținut cele mai puține puncte din postura de antrenor al lui Mancester United într-un sezon de Premier League. Cu toate acestea a câștigat o Supercupă a Angliei, în primul meci oficial împotriva divizionarei secunde Wigan. În luna aprilie a plecat de la club, fiind înlocuit temporar de Ryan Giggs.

Odată cu venirea olandezului în Anglia, un vis îi devenea realitate, acela de a-și testa limitele în fotbalul englez, după trofee cucerite în Spania și Germania. Realitatea nu s-a suprapus cu așteptările olandezului, care în cele două sezoane petrecute pe “ Teatrul Viselor”, între 2014 și 2016, acesta a terminat pe locul 4, respectiv locul 5, în ciuda celor 200 de milioane de euro, cheltuite în mare parte neinspirat, în timpul mandatului său (Di Maria-75 de milioane de euro; Martial-60 de milioane de euro). Cu toate acestea a reușit să câștige un FA Cup în cel de-al doilea sezon al său la club.

Cu siguranță cel mai răsunător nume ce a venit pe banca lui United de la plecarea lui Sir Alex, Mourinho a avut un prim sezon promițător pe banca “ diavolilor roșii “ în care a reușit să câstige o Supercupă, o Cupă a Ligii și Europa League, iar lucrurile păreau că se îndreaptă pe calea potrivită. În cel de-al doilea sezon a terminat pe poziția secundă în Premier League, iar “ The Special Man” a considerat asta ca “ una dintre cele mai importante performanțe ale carierei sale”. În iarna lui 2018 a fost demis, deși a avut un procent de 58% meciuri câștigate, mult peste cele ale ultimilor doi antrenori.

Inițial ales ca variantă de avarie după plecarea lui Mourinho, Ole Gunnar Solskjaer a impresionat în cele 3 luni de interimat, unde a reușit să obțină 14 victorii din 19 posibile și chiar titlul de “ managerul lunii” în ancheta Premier League. Odată cu acest val de entuziasm, cei din conducerea lui Mancester United s-au hotărât să-i ofere poziția de “ principal”, oferindu-i un contract pe 3 ani. De atunci, rezultatele lui United au devenit tot mai fluctuante, fără ca aceștia să cucerească vreun trofeu, norvegianul fiind demis la finalul toamnei din 2021.

La fel ca și Ole, Rangnick a venit în postura de interimar la Mancester United, însă austriacului nu i-a fost rezervat un viitor atât de luminos. Din perioada lui la United nu se pot extrage foarte multe concluzii corecte, deoarece a fost dominată de haos și zarvă permanentă ( vezi cazul Ronaldo), care a cântarit decisiv în plecarea starului portughez de pe Old Trafford. Rangnick a câștigat doar 38% din meciurile în care s-a aflat pe banca lui United, ceea ce este mediocru pentru o echipă cu istoria lui Mancester United. I-a fost propus un post de consilier în cadrul clubului, după demiterea sa, însă l-a refuzat pentru a se putea implica 100% în noul său proiect, Naționala Austriei.

Venit “pe cai mari” după performanțele istorice de la Ajax, Erik ten Hag este văzut un antrenor cu mult potențial în a “redresa corabia” de pe Old Trafford. A ratat deja un obiectiv major, Europa League, e aproape scos din cărți din lupta pentru Premier League, însă a câștigat Carabao Cup și e la un pas de o finală grandioasă de FA Cup împotriva rivalilor din oraș. Până acum a realizat o serie remarcantă de 11 meciuri consecutive fără înfrângere, dar marele câștig al lui Ten Hag este Marcus Rashford care s-a reinventat în acest sezon și cară echipa de la meci la meci (28 de goluri și 10 assisturi), performanță cu atât mai importantă după plecarea lui Cristiano Ronaldo. Rămâne de văzut câtă răbdare vor avea fanii și conducatorii lui United cu Ten Hag, dar la această întrebare doar timpul ne va răspunde.