#VOCE Neașteptatul drum spre glorie: Povestea lui Mark Robins și improbabila renaștere a lui Coventry

Povestea lui Coventry City întruchipează trecerea de la extaz, la agonie și înapoi la extaz.

Începuturile echipei datează din 13 august 1883, când, la dorința lui Willie Stanley, un lucrător la fabrica de biciclete a orașului Coventry, de a da orașului o nouă echipă de fotbal, lua ființă FC Singers. Numele venea de la fabrica ai cărei angajați erau Stanley și colegii săi de vestiar, în timp ce președinte era chiar patronul fabricii, George Singer.

15 ani mai târziu numele echipei devenea Coventry City FC, ajungând foarte repede să fie considerată formația „fanion” a orașului.A jucat în ligi regionale până la finalul Primului Război Mondial, atunci când a cerut organizatorilor să fie primită în al doilea eșalon fotbalistic al Angliei. Un salt în timp de peste 45 de ani, perioadă presărată cu schimburi de locuri între ligile a doua și a treia dar și cu probleme financiare grave, o găsește pe Coventry City la finele unui sezon de succes, astfel că în anul 1967 prima divizie engleză de fotbal făcea cunoștință cu „The Sky Blues”. Alte 20 de sezoane trec fără ca echipa din Coventry să se remarce, însă în ediția 1986-1987 ceva avea să se schimbe. Bolton Wanderers, Manchester United, Stoke și Sheffield Wednesday au reprezentat adversarii depășiți de „albaștri” până la semifinala jucată cu Leeds pe stadionul Hillsborough. Coventry a câștigat meciul cu 3-2 și astfel și-a asigurat participarea în cel mai important meci din istoria clubului: finala Cupei Angliei, pe Wembley. Pe 16 mai 1987, în fața a 96.000 de spectatori, Coventry City a învins Tottenham Hotspur cu 3-2 după prelungiri, în ceea ce avea să fie cel mai important moment de la înființare.

Visul frumos al lui Coventry City n-a durat mult. După alte câteva sezoane în care s-a menținut la jumatatea clasamentului, timp în care se poate mândri că a fost printre primele echipe ale noului format al ligii Angliei, Premier League, problemele au apărut pentru „The sky blues”. Odată cu cheltuielile mai mari, coroborat cu transferuri nereușite de-a lungul timpului, echipa a retrogradat la finalul sezonului 2000-2001, punând astfel capăt unei serii de 34 de ani pe prima scenă a fotbalului englez.

Problemele financiare au acaparat clubul imediat, iar drumul înapoi către Premier League era tot mai departe. Anii ce au urmat au adus clasări la limita supraviețuirii în Championship, dar și mutarea din vechea casă, Highfield Road, pe noul stadion, Ricoh Arena, în 2005. Sezonul 2007-2008 a adus o schimbare de proprietar, compania SiSu, însă nici măcar asta nu a resuscitat clubul, ba chiar a dus la întețirea problemelor financiare, iar în cele din urmă la retrogradarea din anul 2012 în League One, al treilea eșalon al Angliei.

„Sufocat” de problemele financiare, presat de proprietar să îi înapoieze eșalonat datoriile, iar pentru asta vânzându-și cei mai buni jucători, Coventry ajunge după opt etape în subsolul clasamentului, pe loc direct retrogradabil. Însă din această beznă a apărut scânteia. Mark Robins, fost jucător în Premier League și antrenor cunoscător al ligilor inferioare ale Angliei, a fost numit pe banca tehnică a echipei cu scopul de a îmbunătăți o situație ce părea fără scăpare. A reușit. A dus-o pe Coventry City din negura clasamentului celei de-a treia ligi engleze până aproape de play-off și a reaprins imaginația fanilor, însă a fost lăsat să plece la Huddersfield, echipă din eșalonul superior, în luna februarie a anului 2014.

Odată cu plecarea antrenorului Robins, echipa s-a întors la vechile probleme. Dificultățile financiare au periclitat și posibilitatea de a continua susținerea meciurilor pe terenul propriu, Ricoh Arena. Din cauza acestei situații, Coventry a fost penalizată cu 10 puncte în clasament, și cu alte 10 la începutul sezonului următor. Cu toate acestea n-a retrogradat, însă a fost obligată să petreacă sezonul următor, 2014-2015, departe de propriul stadion precum și să înfrunte o interdicție la transferuri. Chiar și așa a rezistat fără să retrogradeze în condițiile în care n-a jucat niciun meci în propriul oraș, iar meciurile de pe teren propriu aveau loc la Northampton, la peste 50km depărtare.

După un sezon 2015-2016 în care penalizările au dispărut, terenul propriu era din nou accesibil, iar transferurile puteau fi din nou făcute, „The Sky Blues” au început campionatul având în componență două nume sonore: Joe Cole, fostul jucător al lui West Ham, Chelsea și Liverpool, dar și tânăra speranță numită James Maddison, ambii sub formă de împrumut. Împreună au terminat întrecerea pe un loc 8 dătător de speranță dacă la finalul sezonului nu pleca majoritatea jucătorilor împrumutați.

Următorul sezon competițional a fost 2016-2017, iar după 35 de etape, având mulți tineri în echipă, Coventry era pe ultimul loc. Soluția la situație putea fi din nou Mark Robins, cel ce reușise „resuscitarea” cu 3 ani înainte. A câștigat 4 meciuri din cele rămase. A câștigat chiar și un trofeu, EFL (n.r. English Football League Trophy), primul după 30 de ani, însă nu a reușit să obțină și salvarea de la retrogradare. Coventry City era, după 51 de ani, pentru a doua oară în istorie în liga a patra a Angliei și devenea, totodată, primul club din cele care au fost la startul Premier League care ajungea atât de jos. Statistica arăta că trecuseră 48 de ani de când echipa nu mai prinsese un loc în primele 6, care să-i permită accederea într-un play-off de promovare.

Cu toate problemele financiare încă pe rol, cu datorii mari din trecut și cu încasări mai mici din cauza retrogradării, singura speranță a lui Coventry City venea de pe banca tehnică și purta numele de Mark Robins. La finalul sezonului de liga a patra, Coventry a prins pentru prima dată în ultimii 48 de ani un loc 6 în clasamentul competiției în care juca. Asta a dus-o în play-off, al cărei finală o câștiga în dauna lui Exeter. 3-1 pe Wembley în fața a 50.196 de spectatori și promovarea a fost realizată.

A urmat un nou sezon de liga a treia (n.r League One) și un loc 8 asigurat la final. În afara locurilor de play-off, însă cu așteptări mari de la ce urma să vină.

Sezonul 2019-2020 a adus o nouă problemă cu arena proprie, astfel că jocurile de „acasă” au fost desfășurate la Birmingham, pe stadionul St. Andrew’s, însă asta nu a fost o problemă pentru Robins. Din primele 10 runde n-a pierdut niciuna, a reușit să transforme problema terenului într-un avantaj, având o singură înfrângere din postura de gazde. Cu toate astea, după 20 de etape, Coventry era pe 7, primul de sub linia play-off-ului. Au urmat 11 victorii și 3 egaluri în urmatoarele 14 meciuri, iar în martie 2020, locul ocupat era primul. Pandemia a pus capăt disputării campionatului, astfel că, datorită avansului consistent, după câteva luni de dezbateri, echipei lui Robins i-a fost decernat titlul de câștigătoare a ligii a treia, la pachet venind și promovarea în Championship.

Sezoanele 2020-2021 și 2021-2022 au adus clasări pe locurile 16, respectiv 12, evitând cu succes emoțiile retrogradării. Cu jucători monitorizați de el precum Gustavo Hamer, Matt Godden sau Viktor Gyokeres, antrenorul Mark Robins a reușit atât să imprime un joc spectaculos echipei cât și să depășească orice așteptări inițiale ale suporterilor.

Anul 2022 a adus și o veste bună clubului și suporterilor: compania SiSu a vândut clubul omului de afaceri Doug King, iar acum "The Sky Blues" au scăpat de presiunea datoriilor și de povara ce îi ținea departe de oraș. Surprinzător sau nu, după această veste Coventry nu a mai pierdut decât un meci în campionat și a atins play-off-ul, iar drumul către Premier League se vedea pentru prima dată după 22 de ani.

Turul semifinalei împotriva lui Middlesbrough s-a terminat 0-0 la Coventry, așadar elevii lui Robins aveau nevoie de gol în deplasare. Golul a venit din piciorul lui Hamer, iar odată cu el și victoria. 1-0 în retur și urma finala. Cu 85.711 martori în tribune, pe Wembley, Luton a condus, însă Hamer a egalat pentru Coventry City din pasa lui Gyokeres. A fost 1-1 după 120 de minute, însă visul promovării s-a năruit la loviturile de departajare, unde Luton s-a impus cu 6-5.

Înaintea sezonului curent, 2023-2024, trupa lui Mark Robins s-a despărțit de Gustavo Hamer, plecat la Sheffield, precum și de suedezul Viktor Gyokeres, care acum impresionează Europa fiind golgheterul la zi al lui Sporting Lisabona și cel mai bun marcator din top 10 campionate ale Europei. Cu toate acestea, speranțele suporterilor pentru un sezon de excepție sunt mari. În prezent, Coventry ocupă locul 8 în clasament, la doar 4 puncte de ultimul loc de play-off, însă cu un meci mai puțin disputat, dar este calificată și în semifinalele Cupei Angliei, acolo unde va da piept, pe 21 aprilie, cu Manchester United, după ce a reușit să o învingă în sferturile de finală pe Wolverhampton, chiar pe Molineux, cu 3-2. Despre acest sfert de finală menționez doar câteva repere: la pauză a fost 0-0, în minutul 82 Coventry conducea cu 1-0, iar în minutul 90+6, Wolves avea 2-1. Meciul s-a terminat fără prelungiri.

Urmează un final cel puțin interesant pentru Coventry și suporterii ei. Ce știm cu siguranță este că Mark Robins va merge până la capăt cu echipa, iar echipa va da totul pentru el.