#VOCE 37 de ani de la cel mai dureros egal al dinamoviștilor

Pe 16 martie 1989 s-a jucat returul meciului din Cupa Cupelor Sampdoria - Dinamo 0-0. Pe stadionul din Cremona s-a trăit unul dintre cele mai dureroase momente din istoria clubului. Cu toate că dinamoviștii au terminat la egalitate ambele meciuri, echipa din Genova a mers mai departe în semifinalele competiției, din cauza golului marcat în deplasare. Până în sferturi, Dinamo eliminase FC Kuusysi cu 6-0 la general (3-0 la București și 3-0 la Lahti) în primul tur și Dundee United în turul 2 cu 2-1 la general (victorie cu 1-0 în Scoția și egal 1-1 la București). În meciul tur de pe Ștefan cel Mare, de pe 1 martie, Sampdoria a jucat în 10 încă din minutul 10, după eliminarea lui Carboni.

Dinamo a deschis scorul în minutul 16 dintr-un penalty executat de Claudiu Vaișcovici, după un fault al lui Vierchowod asupra lui Rodion Cămătaru. Prima repriză a fost dominată total de "câini", conduși de Mircea Lucescu, dar în a doua repriză Sampdoria a început să pună presiune. În minutul 89, Florin Răducioiu a fost aproape de golul de 2-0, însă Dossena a respins de pe linia porții. La ultima fază a meciului, după o greșeală în apărarea dinamovistă, Gianluca Vialli a scăpat singur cu Bogdan Stelea și a marcat golul egalizator care a închis tabela la 1-1. Meciul retur de acum 37 de ani, jucat pe stadionul din Cremona, este unul de tristă amintire pentru suflarea dinamovistă.

În minutul 10, Dorin Mateuț a trimis un șut puternic de la distanță, apărat de portarul Pagliuca. În minutul 25, arbitrul Nemeth a dictat un off-side dubios la o fază rapidă purtată de Cămătaru, Sabău și Mateuț, pornită din jumătatea proprie. În a doua repriză, după introducerea lui Răducioiu, acesta a irosit o ocazie imensă în minutul 48, cu un șut peste poarta apărată de Pagliuca. Ocaziile lui Cămătaru, Rednic și Mateuț nu au reușit să deblocheze tabela. Dinamo a tot încercat prin incursiunile regretatului Sascha Klein, dar apărarea condusă de Vierchowod a gestionat rezultatul, cu un joc clasic de Serie A. Scor final 0-0, iar echipa condusă de Mircea Lucescu a fost eliminată neînvinsă în acel sezon de Cupa Cupelor.

Gianluca Pagliuca (portar), Marco Lanna, Luca Pellegrini, Pietro Vierchowod, Giuseppe Dossena, Fausto Pari, Fausto Salsano, Toninho Cerezo, Victor Munoz, Roberto Mancini, Loris Pradella.

Fulvio Bonomi (83’ – în locul lui Loris Pradella).

Bogdan Stelea (portar), Ioan Andone, Mircea Rednic, Ioan Varga, Michael Klein, Ionuț Lupescu, Dănuț Lupu, Ovidiu Sabău, Rodion Cămătaru, Dorin Mateuț, Claudiu Vaișcovici.

Florin Răducioiu (46’ – în locul lui Claudiu Vaișcovici), Costel Orac (72’ – în locul lui Dănuț Lupu).

Echipa lui Boskov avea să câștige, în cele din urmă, ediția aceea de Cupa Cupelor - un trofeu european care, pe atunci, însemna enorm în lumea fotbalului. Dinamo București trăia probabil cea mai frumoasă și mai puternică perioadă din întreaga sa istorie. Generația respectivă - cu siguranță cea mai valoroasă pe care a produs-o clubul vreodată - era o adevărată mașinărie de fotbal: portar de clasă mondială, fundași solizi și inteligenți, mijlocași cu viziune excepțională și atacanți letali, capabili să deschidă orice apărare. Astăzi, când ne uităm în urmă, ne dăm seama cât de rar și de prețios a fost acel moment: o generație de excepție a lui Dinamo.