#VOCE Fotbalul, dincolo de cercul polar. Acesta este cel mai nordic punct de pe glob unde se joacă fotbal

În Longyearbyen – tradus în "orașul Longyear" – capitala arhipelagului Svalbard și cea mai nordică așezare din lume cu peste o mie de locuitori, se află cel mai nordic teren de fotbal de pe glob. Își poartă acest nume de la americanul John Munro Longyear, care în 1906 a simțit miros de business în zonă și a început exploatarea cărbunelui.

Așezat între ghețari și munți înalți, terenul din Longyearbyen este mai mult decât un loc de joacă pentru cei câțiva pasionați din acea zonă. Acesta este un simbol al rezistenței umane în cele mai aprige condiții. Luând în calcul statisticile globale care aproximează că în jur de 7-10% din populația planetei joacă fotbal sub diferite forme și în diferite condiții și scalând această cifră la așezarea norvegiană, aproximativ 100 de persoane din această localitate se bucură de aerul asemănător celui din locul unde zăbovește Moș Crăciun.

Într-o comunitate în care snowmobilul este principalul mijloc de transport în mare parte din an, este destul de greu să găsești momentul potrivit pentru a merge la un fotbal cu băieții și că poate va fi ceva mai greu să îți etalezi tricoul cu jucătorii tăi preferați dacă nu ești pregătit să înfrunți temperaturile negative și ninsoarea. De altfel, în Longyearbyen, sunt mai multe snowmobile decât locuitori. Asta cu siguranță și datorită numărului imens de turiști raportat la populația rezidentă acolo. În 2008, au fost înregistrate 89.000 de nopți de cazare, dintre care, mare parte erau închiriate de turiști norvegieni.

Terenul, chiar dacă nu este unul profesionist și nu are absolut nicio facilitate în afară de cele două porți și a gardului înconjurător, ar face invidioase multe școli din România prin simplul fapt că există. Desigur, și acolo zăpada este îndepărtată cu lopata, precum am văzut în 2025 și în Superligă… cu banca. Evident, fotbalul profesionist nu a ajuns încă în zone așa extreme, fiind dificilă până și o deplasare acolo pentru echipele oaspete, dar tot Norvegia mai oferă o locație specială care își fixează un loc în lumea fotbalului.

Dacă vorbim despre fotbal organizat și performanță în nordul extrem, atunci toate privirile se îndreaptă spre Alta IF. Clubul, aflat în divizia a treia norvegiană, vine din cel mai nordic oraș cu peste 10.000 de locuitori care are o echipă competitivă. Meciurile lor se joacă fie pe stadionul Alta Idrettspark, fie înăuntru, la Finnmarkshallen, atunci când natura își arată colții.

Un club fondat acum aproape 100 de ani, în 1927, Alta IF nu s-a bucurat niciodată de o prezență în prima ligă norvegiană de fotbal. Se zbate mereu între diviziile doi și trei, forțând mereu o prezență în premieră în primul eșalon al scandinavilor. Într-un oraș cu aproximativ 10.000 de locuitori, un stadion de 3000 de locuri, așa cum este Alta Idrettspark, pare imens, fiind capabil să găzduiască 30% din populația orașului. Aici, deși lucrurile sunt la un alt nivel față de stadionul din Longyearbyen, fiind totuși un stadion acceptat la nivel profesionist, din cele 3000 de locuri, doar 200 sunt dotate cu scaune, fără să fie numărate băncile tehnice ale celor două echipe, evident. De altfel, capacitatea maximă a stadionului a fost atinsă pentru prima oară în 1995, la un meci împotriva lui Rosenborg, o forță a Norvegiei.

Dacă zăpada este prea mare sau vremea nu o permite, în loc să ia lopata în mână, jucătorii echipei Alta IF evoluează într-un spațiu închis. Finnmarkshallen este ca o sală interioară cu o capacitate de 1000 de locuri și cu un gazon sintetic.

Chiar dacă a fost mereu mai mult departe de prima ligă norvegiană, echipa din Alta nu a dus lipsă de jucători care au plecat de acolo sau măcar au trecut prin nordul Norvegiei și care să nu însemne ceva pentru țara a cărei vedetă este astăzi Erling Haaland. Printre cele mai răsunătoare nume poate fi amintit Morten Gamst Pedersen. Un jucător cu peste 280 de meciuri în tricoul lui Blackburn Rovers, pentru care a înscris și 35 de goluri între 2004 și 2013, a ajuns în 2020 la echipa de ligă inferioară Alta IF, pentru care a evoluat 2 sezoane, marcând 19 goluri. Conaționalii săi, cu siguranță, îl cunosc foarte bine, având în vedere cele 83 de selecții pentru națională. Un alt exemplu pozitiv este Tore Reginiussen, care și-a început cariera la Alta IF în 2003. A ajuns apoi să fie încoronat de 4 ori campion al Norvegiei cu Rosenborg, iar acum, la 38 de ani, este din nou membru al echipei care l-a format, ba chiar poartă tricoul cu numărul 10.

Iar când crezi că la capătul lumii nu se mai poate întâmpla nimic spectaculos, vine fotbalul și te contrazice. Zilele trecute, la Alta, s-a scris una dintre cele mai frumoase povești recente din ligile inferioare norvegiene. Într-o partidă aparent decisă devreme, oaspeții de la Levanger au luat un avantaj de 3-0. În ciuda unei deplasări infernale de peste 1.500 kilometri, un drum aproape simbolic pentru sacrificiul pe care îl cere fotbalul în această regiune, concentrarea oaspeților s-a pierdut pe traseu spre final. Cu o reziliență specific nordică, echipa gazdă a început o revenire care va rămâne în memoria colectivă a orașului mult timp de-acum înainte. Gol după gol, atac după atac, până când, în minutul 90, mingea a lovit plasa porții lui Levanger pentru a patra oară. Scor final: 4-3. Un meci care pare mai degrabă o poveste cu final hollywoodian decât o confruntare dintr-o zi friguroasă de martie în nordul Norvegiei.

Și de asta iubim fotbalul. Pentru că uneori, la mii de kilometri de marile arene, dincolo de Cercul Polar, acolo unde viața curge în ritm de furtună polară și lumină slabă, se petrec miracole. Iar mingea continuă să zboare, să încălzească suflete și să spună povești pe care doar fotbalul le poate scrie.

Fotbalul în zonele extreme ale Norvegiei arată că acest sport este prezent chiar și în cele mai izolate colțuri ale lumii. De la un teren simplu din Longyearbyen, folosit de o comunitate restrânsă, până la o echipă ca Alta IF, care activează într-o ligă națională, se conturează o realitate diferită față de marile orașe și cluburi cunoscute.

Chiar dacă nu beneficiază de infrastructură modernă sau condiții ideale, pasiunea pentru fotbal rămâne constantă. În aceste locuri, sportul are un rol clar: acela de a aduce oamenii împreună, indiferent de vreme sau distanțe.