Nadia Comăneci, "zeița perfecțiunii". 45 de ani de la cel mai strălucitor moment al României la Jocurile Olimpice

Gimnastica mondială a convenit asupra acestui record trecut în dreptul Nadiei Comăneci, deși cărțile de istorie ale olimpismului mai rețin o notă de 10, obținută la Jocurile Olimpice din 1924, de gimnastul francez Albert Séguin, în finala de sărituri la cal aşezat pe lăţime. Acesta a primit calificativul maxim 10.00 la ediția disputată la Paris, la unica apariție în programul olimpic a respectivei probe. Tocmai de aceea, performanța francezului este trecută cu vederea și privită ca un mic asterisc în istoria acestui sport.

Bela Karolyi luase decizia, pe 7 iulie, de a muta sportivele în afara orașului Montreal, la vreo 20 de kilometri, pentru a le feri, cât mai mult timp posibil, de freamătul și vuietul epicentrului olimpic. Delegația română de gimnastică s-a întors în satul olimpic în ziua de 13, una care pare că le poartă noroc, și nu ghinion, româncelor, dacă ne gândim rapid și la faptul că victoria cea mai mare a Simonei Halep, la Wimbledon, în 2019, a venit tot într-o zi de 13, constănțeanca fiind convinsă că acest număr 13 este un talisman pentru ea - lucru pe care îl știau cei mai importanți oameni din stafful ei. Însuși antrenorul Bela Karolyi este născut într-o zi de 13, în septembrie 1942.

Din relatările cronicarului Ioan Chirilă, în paginile cărții “Nadia”, aflăm că la urcarea în autocar, Bela Karolyi avea să găsească un semn prevestitor: în firele de iarbă ajunsese un mic inel din aur, lucru care le-a adus imediat zâmbetul pe buze micuțelor gimnaste.

Nadia Comăneci nu a defilat pe Stadionul Olimpic alături de restul delegației României. Bela Karolyi a programat un antrenament chiar în timpul Ceremoniei de Deschidere, anticipând că Montreal Forum, gazda competiției de gimnastică, va fi gol.

Nadia i-a părut absentă lui Bela Karolyi când antrenorul o observa în timp ce își făcea mișcările de încălzire. Într-o clipă în care tribuna amuțise complet, fiind pe bârnă, Nadia a sesizat o succesiune ciudată de pocnituri și păcănituri. A scrutat tribunal cu privirea. La aproximativ o lună după momentul Montreal, ea avea să explice că și-a dat seama că acesta era fundalul sonor al aparatelor de fotografiat, ce avea să-i acompanieze evoluțiile. Blițurile se declanșau în cascadă, orbitor. Precaută, Nadia a decis să ia în calcul și acest detaliu, incluzându-l în rutina de adaptare la sală, în stabilirea reperelor. Nadia avea să încheie fiecare rotație și trebuia să aibă răbdare.

Nadia Comăneci și-a început evoluția la bârnă, cu un 9.90. Glezna piciorului stâng era strânsă într-o gleznieră discretă, aproape invizibilă, pentru a feri o mai veche accidentare. A urmat solul, apoi săriturile și, în cele din urmă, paralelele. Nadia primise nota maximă de 17 ori în carieră, în competiții mai mici. Primele sale note de 10 la nivel internațional, șase la număr, veniseră în februarie 1976, tot pe pământ canadian, într-un concurs bilateral cu echipa gazdă, organizat în incinta unui patinoar de lângă Toronto. Nadia mai fusese răsplătită cu 10 și la Campionatele Naționale.

Pe 18 iulie 1976, Nadia avea complicata misiune de a închide, oficial, seara de concurs. Ultimul exercițiu din Sala Forum.

Descrierea pe care Ioan Chirilă o face exercițiului perfect reușit de Nadia este armonioasă precum zborul fetiței de doar 14 ani. Dinamic, dar și nuanțat.

Zbor final! Stop!! Urale!!! (…)”

Cronicarul mai adaugă un detaliu: exercițiul de la paralele a reușit să umple de culoare obrajii Nadiei Comăneci. Pentru prima dată în acea seară de 18 iulie. Televiziunea insista obsesiv cu prim-plan-ul Nadiei.

Și deodată - cum avea să scrie mai târziu Karolyi- s-a prăbușit Niagara peste sala Forum. Ultimul lucru pe care l-am văzut clar a fost apariția notei pe tabela electronică, adică acel 1.00 - din lipsă de prevedere - care a făcut înconjurul lumii, exprimând, parcă, revolta omului împotriva tehnicii atotstăpânitoare”, mai nota Ioan Chirilă.

România încheiase pe locul secund concursul pe echipe, în urma URSS, la diferență de exact un punct și jumătate. Cu toate acestea, întreaga planetă avea pe retină o singură imagine: chipul Nadiei, brațele ei ridicate în aer, în semn de victorie - lucru care i se întâmpla rar, imaginea perfecțiunii. Reușise acest lucru la exercițiile impuse, practic, la debutul competiției. Urmau zile lungi de concurs și trei medalii de aur pentru Nadia (individual compus, bârnă și paralele).

Ca urmare a acelei zile de 18 iulie, pe 2 august 1976, Nadia Comăneci apărea simultan pe coperta a trei reviste internaționale de mare prestigiu: “Newsweek”, “Time” și “Sports Illustrated”. “Newsweek” prelua titlul unui muzical de dragoste, reluat în 2018 și dus până la statueta de Oscar de Bradley Cooper și Lady Gaga, titrând: “S-a născut o stea”. “Time” deschidea un număr în care se mai vorbea despre problemele Jocurilor Olimpice, dar și despre planeta Marte, cu titlul: “Ea e perfectă”.

De curând, “Netflix” a lansat și în România documentarul “Athlete A” (n.r. - tradus “Scandal în Gimnastica Americană”), care dezbate abuzurile sexuale ale doctorului Larry Nassar (56 ani), condamnat pentru faptele sale la 60 de ani de închisoare, în 2017.

Pentru că în dosar au fost lansate acuzații legate de tratamentul dur și abuzuri petrecute pe domeniul fermei soților Karolyi din SUA, cei care au fost artizanii de la mantinelă ai succesului Nadiei din 1976, dar și pentru că ulterior, aceștiau au rescris practic soarta gimnasticii americane, documentarul aduce în discuție și gimnastica românescă, și performanțele Nadiei Comăneci, și evoluția generală a gimnasticii la nivel internațional.

Imaginea conturată de americani este dură. „Gazeta Sporturilor” a preluat câteva declarații revelatoare din documentar. „Dacă facem o retrospectivă a echipelor din anii '50 sau '60, gimnastele erau niște tinere doamne. Asta a început să se schimbe la finalul anilor '60, dar s-a consolidat în 1976 când Nadia Comăneci a câștigat Olimpiada la 14 ani. A început nebunia fetițelor care voiau să facă gimnastică și să ajungă ca ea. Fața gimnasticii s-a schimbat, a întinerit”, declara fosta gimnastă americană Jennifer Sey (51 de ani), în documentarul „ Athlete A”, atrăgând atenția că gimnastele minore erau controlate total și autoritar de antrenori și oamenii din staff - un lucru pe care Sey îl consideră o primejdie.

Un reporter american de investigații de la “The Indianapolis Star”, care a făcut public scandalul abuzurilor sexuale din gimnastica americană, apreciază că „regimul lui Ceaușescu a fost, fără îndoială, cel mai represiv din Blocul Estic, iar familia Karolyi făcea parte din acel sistem”. Iar Geza Pozsar, coregraf timp de 28 de ani pentru programele creionate de soții Karolyi, concluzionează că „românii au pornit trendul de a antrena gimnaste foarte tinere. Erau selectate de la șase ani, de la grădinițe și școli elementare, și le testam flexibilitatea, forța și curajul. Uniunea Sovietică sau România nu puteau fabrica produse mai bune ca SUA. Dar o aveau pe Nadia Comăneci. Nadia a fost cel mai bun produs al României.

Pentru gimnastele americane, seriozitatea de pe chipul Nadiei Comăneci era un semn de rău-augur. Iar Tracee Talavera (53 de ani), componentă a echipei olimpice a SUA în 1984, sintetizează modul în care cei de peste ocean priveau chipul mereu ca o stană de piatră al Nadiei: „În 1976, Nadia era modelul tuturor. Ele, gimnastele, păreau mereu speriate. Nu le vedeai vorbind între ele și arătau mereu ca niște roboți. Pot să spun doar că sportivele nu păreau deloc fericite”.

Jocurile Olimpice încep pentru noi, românii, încă de pe 22 iulie. Naționala lui Rădoi își începe aventura la Tokyo joia viitoare. România - Honduras este pe 22 iulie, de la ora 14:00, pe Eurosport 2!

Jocurile Olimpice de la Tokyo se vor desfășura în perioada 23 iulie - 8 august, iar toate competițiile se vor vedea pe Eurosport 1, Eurosport 1 HD, Eurosport 2, Eurosport 2 HD, Eurosport 4 K și pe Eurosport Player, cu acoperire integrală digital pe site-ul eurosport.ro și pe pagina de Facebook a Eurosport.