Record la Tokyo! O gimnastă va participa, la 45 de ani, pentru a opta oară la Jocurile Olimpice

Şuşovitina, care va împlini 45 de ani cu o lună înaintea startului JO 2020, şi-a făcut debutul în competiţiile olimpice la Barcelona, în 1992, şi este un miracol permanent într-o disciplină dominată de sportivi cu o medie de vârstă foarte scăzută.

Sportiva din Uzbekistan nu vrea să se oprească și uimește lumea sportului!

Chiar dacă are o dorință uriașă de victorii pe cât improbabile pe atât de spectaculoase, Şuşovitina asigură, însă, că a promis familiei sale, care reprezintă "cea mai puternică motivaţie" a sa, că Jocurile Olimpice de la Tokyo (24 iulie-9 august) vor fi ultimele din cariera sa.

Născută pe 19 iunie 1975 la Buhara, Oksana Şuşovitina a făcut primii paşi în gimnastică în fosta Uniune Sovietică, însă debutul său la Jocuri s-a produs sub culorile Echipei Unificate a fostelor republici sovietice, în 1992 la Barcelona, într-un moment în care URSS se afla în plină descompunere.

La Barcelona, ea a câştigat aurul în concursul general pe echipe, însă ea a fost nevoită să aştepte 16 ani (patru ediții ale Jocurilor Olimpice) pentru a cucerit o medalie olimpică la individual. S-a întâmplat în 2008, la Beijing, sub culorile Germaniei, ţară căreia i s-a alăturat în 2002, pentru a-i permite fiului său Alişer să se trateze de leucemie.

Prezenţa sa la Rio, în 2016, a transformat-o în prima gimnastă participantă la şapte ediţii consecutive ale Jocurilor Olimpice. Cele mai frumoase amintiri le are, însă, de la ediţia 2008, unde a împărţit podiumul cu două sportive din China şi Coreea de Sud, cu zece ani mai tinere decât ea, însă cel mai important lucru l-a reprezentat vindecarea fiului său.

Olimpiada de la Tokyo va fi a cincea pe care Oksana Şuşovitina o va disputa sub culorile Uzbekistanului, o ţară cu 33 milioane de locuitori

La Centrul de gimnastică din Tașkent, unde se antrenează în prezent, medalia olimpică cucerită de Şuşovitina reprezintă şi o sursă de inspiraţie pentru tinerele gimnaste.

Soţul ei, Bahodir Kurbanov, el însuşi fost sportiv de nivel înalt, a reprezentat Uzbekistanul la lupte greco-romane la Jocurile din 1996 şi 2000. El și-a încheiat cariera pentru a se ocupa de fiul lor, atunci când acesta a fost bolnav.

După Jocurile Olimpice de la Tokyo, Şuşovitina intenţionează să deschidă o academie de gimnastică la Taşkent, pentru a ajuta astfel tânăra generaţie. Un alt obiectiv îl reprezintă lansarea unui "spectacol de teatru de gimnastică", pentru popularizarea sportului său în Uzbekistan, unde luptele şi boxul rămân cele mai populare discipline.