Alegeri la FRH | Interviu incitant cu Maximilian Gavrilă. "Nimeni nu s-a luptat cu acest perfid monstru"

Maximilian Gavrilă este un candidat surpriză pentru funcția de președinte al Federației Române de Handbal, la alegerile din 28 aprilie. De ani de zile activează în sectorul juvenil, practic la baza handbalului, în prezent fiind președintele-antrenor de la ACS Școala 181 București.

A intrat în luptă cu Alexandru Dedu, Constantin Din și Bogdan Voina în tentativa de a reconstrui o disciplină aflată pe o pantă descendentă de o bună bucată de timp. A lansat de-a lungul timpului și multe jucătoare de valoare către Liga Națională. Mădălina Zamfirescu, Alina Ilie și Alexandra Badea sunt actualele componente ale primei reprezentative care au lucrat cu Maximilian Gavrilă.

Oficialul a acceptat interviul propus de Eurosport tuturor celor patru candidați înaintea alegerilor. Maximilian Gavrilă va fi și invitatul emisiunii Handbal Magazin, care va fi difuzată marți, de la ora 19:00, în direct pe pagina Eurosport România de Facebook.

Până acum a fost o luptă nevăzută, aproape inexistentă, iar o mare parte din vină pentru această absență o poartă media românească, audio-video în principal, dar și cea scrisă. Nu se poate ca lupta pentru supremație, în cel mai mare sport de echipă, să aibă parte de o așa palidă mediatizare. În fond, presa ar trebui să știe că și ea are interesele ei, la aceste alegeri. În ultimii opt ani, performanțele naționalelor de seniori și senioare au scăzut dramatic, ne-am agitat un pic la nivel de cluburi, dar nici acolo în fiecare sezon. Dacă handbalul nu are performanțe, nici televiziunile nu au ce să transmită, nu tu interviuri, nu tu articole de rezistență, mai nimic. Am speranța că în această ultimă lună vom fi luați mai mult la întrebări, despre funcția la care candidăm. Trebuie să vorbim la concret, nu să arătăm cât de frumoși și deștepți suntem noi. Mai degrabă să arătăm că știm care sunt punctele vulnerabile ale handbalului și, mai ales, să explicăm modul cum vom rezolva aceste vulnerabilități.

Spun cu toată sinceritatea că niciunul dintre cei trei nu are experiența mea în handbal. Niciunul nu a construit echipe, niciunul nu a crescut handbaliste care să ajungă chiar și pe alte meridiane, niciunul nu are coronițe naționale ca antrenor. Și peste toate, nimeni din cei trei nu s-a luptat cu acest perfid monstru, care este Federația Română de Handbal, pentru drepturile lui, pentru respectarea regulamentelor. Mi s-au furat zeci și zeci de handbaliste, am primit interdicție să joc finale de campionate naționale, am fost vânat și amendat pentru orice declarație mai acidă. Gavrilă a iertat, dar n-a uitat nimic. Contracandidatul meu Alexandru Dedu, președintele dezastrului din ultimii 8 ani, este autorul acestor hărțuiri permanente. Măcar pe el să-l bat, la voturi, și sunt mulțumit. Am încrâncenare și dorință de a elimina aceste modalități de lucru incorecte ale Federației, acestea sunt avantajele mele la aceste alegeri.

Este foarte simplu, alegătorii s-au convins de Alexandru Dedu că a făcut mult rău handbalului românesc, atât organizatoric, cât și în plan performant. A dus acest sport într-o zonă gri din punct de vedere al imaginii, pentru că handbalul românesc se vede acum într-o lumină palidă, neclară.

Și dacă am scăpat de concurența cu actualul președinte, cu ceilalți doi îmi este și mai ușor. Costel Din vine din tagma celor pe care familia handbalului o urăște cel mai mult, cea a arbitrilor. Așazișii judecători ne-au făcut cel mai rău, ei au împărțit campionate și alte trofee după cum le-au dictat interesele, iar Din a făcut parte din această tagmă, exact în perioada de mare decădere a handbalului românesc. El vine acum cu o anumită politică de susținere financiară a competițiilor juvenile, însă nu întotdeauna banii rezolvă totul, politica lui doar la asta se rezumă și crede că de aici vine salvarea handbalului românesc, ceea ce nu este deloc adevărat!

Și vine la rând Bogdan Voina, cunoscut mai mult prin faptul că este fiul lui Radu Voina, marele handbalist și antrenor de altădată. Din nefericire pentru el, Bogdan nu are nimic în CV care să arate lumii că știe problemele handbalului, că are priceperea să le rezolve. Da, el este un tânăr mai soft, ca să zic așa, educat, nimic de zis, școlit prin Franța... și cam atât. Cred că dacă în locul lui ar fi candidat tatăl său, Radu Voina, atunci lucrurile ar fi stat altfel.

În ceea ce mă privește, am mai spus, experiența mea spune totul. Am construit echipe, am crescut zeci de handbaliste, m-am confruntat cu toate problemele handbalului. Mai mult, am făcut performanță ani la rând, cu resurse limitate, pentru că am știut să gestionez întreaga situație. Mă cunoaște întreaga familie a handbalului românesc, unii mă vorbesc de bine, alții de rău, însă cu toții știu, în subconștientul lor, că sunt un luptător aprig, că știu să fac rezultate, că le-am fost un adversar de temut pe semicerc, cu echipele mele.

Este un subiect despre care ar trebui să vorbesc ore în șir, să fac analizele fiecărui eveniment ratat, analize care ar fi trebuit intre în atribuțiile selecționerilor care au fost demiși de-a lungul vremii sau a Comisiei Tehnice, abilitată să facă așa ceva. Eu pot să spun câte ceva, dar tot subiectiv rămân...

În handbalul românesc, la toate nivelurile, nu mai există dorință, pasiune, nu mai sunt exemple de urmat, contextul în care se joacă handbal nu este unul profesionist. Antrenorii noștri nu mai sunt și pedagogi, nu știu să mai dea și sfaturi de viață, să crească cu grijă talente.

În astfel de condiții, cum să faci atmosferă bună la națională și performanță de nivel înalt, când jucătoarele selecționate nu sunt unite într-o familie. Fiecare caută să se impună, iar vestiarul este măcinat de discuții și contre neprincipiale. Da, pentru orice contraperformanță doar antrenorul este de vină, pentru că el nu știe să-și aleagă jucătoarele cele mai în formă, nu știe să le motiveze, ca să dea totul pe teren. Antrenorul de la lot trebuie să fie deștept, să fie tobă de handbal, să-și arate superioritatea în fața elevelor sale în orice moment al jocului. N-avem așa ceva, antrenorii noștri vorbesc mult și nu se înțelege nimic. Mă opresc aici, dar nu înainte să spun că și competiția internă este de slabă factură, prin importul masiv de jucătoare străine.

Criza de moralitate de la toate nivelurile, ar fi cea mai importantă problemă, începând cu președintele, apoi Consiliul de Administrație, Comitetul Director și comisiile federale. Aici sunt admise tot felul de incompatibilități imorale și ilegale, aici se încalcă regulamentele cu nonșalanță și de aici pornește tot răul către cluburi.

Mergem mai departe și spunem cu sinceritate că arbitrajul este ca o piatră de moară legată de gâtul handbalului românesc. Nu dezvolt, ar fi ca un fel de proces al comunismului, care ne-a atins pe toți, aproape...

A treia problemă ar fi că piramida handbalului românesc este acum cu susul în jos. În Liga Florilor s-au făcut importuri masive de jucătoare, cele mai bune, aș spune, din Europa, poate chiar din lume. Dar nu la toate echipele, pentru că nu sunt bani de aruncat pe fereastră peste tot. Și coborâm spre campionatele de juniori unde se subțiază echipele an de an, pentru că nu există o colaborare coerentă între Ministerul Educației și Ministerul Sportului. Părinții au ajuns să plătească arbitrajul, tot ei sunt cu banii și pentru cantonamente și chiar echipamente, iar ca drept urmare, ei se bagă și la meciuri, dau indicații, apostrofează arbitrii și se bat prin tribune.

Pentru mine, cel mai bun secretar general este Vasile Stângă, un om care impune respect, doar prin prezența fizică, nu mai spun de modul cum se exprimă. Vasile Stângă este și acum un simbol al Istoriei handbalului românesc, fiind golgeterul all-time al României. Iar ca director tehnic îl văd pe Sorin Toacsen, un om care a mai ocupat această funcție, dar a fost eliminat de președintele Dedu, pentru a-i face loc unuia Stamatescu sau cam așa ceva, din motive care îmi scapă...

După mine, este clar că n-ar mai trebui să rămână Vasile, nu îndeplinește criteriile de inteligență pe care le-am enumerat mai sus. Ați spus că putem vorbi direct, cu sinceritate! Și cine crede că este un antrenor deștept și tobă de handbal, cum este Florentin Pera, de exemplu, atunci poate să aspire la acest post.

Naționalele feminine și masculine sunt ale României, nu poate un președinte să-și ia această responsabilitate, poate da greș. Dar se poate implica în alegerea sau numirea lui, poate impune anumite criterii de selecție Comisiei Tehnice, poate să-i cheme la dialog pe cei mai în vârstă foști handbaliști sau antrenori și mă uit cu emoție la grupul lui Gațu, cu Voina, Goran, Marinescu și ceilalți. Ce i-aș mai pune eu la treabă, în sensul ăsta. Să consultăm cât mai mulți specialiști și să luăm mereu hotărârea cea mai înțeleaptă

Promovarea unui număr cât mai mare de arbitri tineri, mai ales în ligile superioare, și întinerirea, pe cât se poate, și a corpului de observatori.

Numirea unui nou secretar general, care să aibă un dialog perfect cu toți reprezentanții cluburilor și care să respecte regulamentele în vigoare.

Dar mai întâi de toate, aș deschide larg ușile Federației și aș lăsa să intre oricine și la orice oră, să vină și să-și spună necazurile, asta însemnând transparență maximă din partea mea și a tuturor funcționarilor din Federație.

Ca să readuc handbalul la cel mai înalt nivel sau măcar unde a fost odată, trebuie să treacă ceva ani. Și cu obligația să pornim pe drumul reconstrucției adevărate, de jos, acolo unde se trudește zi lumină. Avem în handbal o mulțime de învățați, de doctori în handbal, pe care trebuie să-i punem la treabă și să ne facă o strategie de unde să pornim. Cum să-l chem pe Pasqual să ne spună ce să facem, când în Federație avem trei-patru licențiați de nivel înalt. I-a întrebat cineva pe ei cum ar trebui să se procedeze? Dacă începe să se lucreze profesionist la toate nivelurile, dacă comisiile nu mai au derapaje, dacă arbitrii fluieră doar ce este pe teren, atunci vom sesiza că și nivelul handbalului a crescut. Nu eu am descoperit rețeta asta, dar am aplicat-o la echipele mele, cu care am câștigat câteva campionate naționale!