Alexandra Badea, campioană cu Rapid, a vorbit despre ascensiunea sa și a echipei la care joacă

Alexandra Badea este una dintre cele mai bune exteme dreapta din România. După ce a luat un titlu cu SCM Râmnicu Vâlcea în 2019, sportiva de 24 de ani a ajuns la Rapid în 2020, iar în sezonul trecut și-a trecut al doilea trofeu de acest gen din palmares.

Alexandra a fost o piesă de bază a echipei giuleștene în sezonul fantastic avut sub comanda lui Carlos Viver, unul în care a câștigat lupta la baionetă cu CSM București pentru câștigarea titlului în Liga Florilor.

Înaintea noului sezon (marți va avea loc Supercupa României între Rapid și CSM București), Alexandra a acceptat să ofere un interviu exclusiv pentru Eurosport.ro, în care a vorbit deschis despre cariera sa de până acum, așteptările pe care le are de la viitor, dar și despre alte aspecte importante din viața sa, precum relația cu Ramona Farcău, fosma mare jucătoare, care îi este manager.

Echilibrul din viața personală, susținerea venită din partea anumitor persoane și mediul în care mă pregătesc zi de zi mi-au dat liniștea de a face lucrurile bine și de a fi mereu motivată în tot ceea ce fac. Este vorba despre o conjuctură favorabilă, în care orice sportiv ar da tot ce e mai bun. În plus, odată cu trecerea timpului, dându-mi-se încrederea de a fi în teren meci de meci, am început să mă maturizez, să capăt curaj și să am o altă perspectivă asupra carierei.

La Rapid s-au tot schimbat în bine multe aspecte, de la staff tehnic, la condiții de antrenament, la colectiv și concepție de joc, toate acestea punându-și amprenta asupra evoluției echipei. În ultimii doi ani Rapidul a evoluat din ce în ce mai bine și pentru că am avut liniște, s-a lucrat cu seriozitate, a existat un plan și s-au aliniat toate. În plus, echipa a beneficiat de susținerea fantastică a suporterilor rapidiști. Există o mare diferență între o echipă care are suporteri în spate și o echipă care nu se poate bucura de energia transmisă de public. Rapidul este o comunitate puternică, în care toată lumea pune umărul la creșterea proiectului și în care toată lumea are un rol bine definit.

De-a lungul timpului am legat prietenii cu multe colege, am stabilit legături, idiferent de vârstă sau experiență. Din dorința de a nu omite pe cineva și de a respecta toate persoanele cu care mă înteleg din lumea handbalului nu voi nominaliza pe cineva în mod expres. Sunt o persoană prietenoasă și interacționez bine cu oricine are valori comune cu mine și mă respectă.

Toate echipele care au ajuns la acest nivel sunt valoroase și îndreptățite să își propună să treacă de prima faza a grupelor. Ceea ce am învățat în ultima vreme la Rapid este să iau lucrurile pas cu pas, să îmi doresc mult, fără să pun presiune pe mine și să cred în munca colectivului. Este important să credem în noi, să ne dedicam 100%, să abordăm parcursul în Champions League pas cu pas și să ne bucurăm de această experiență. Rapidul chiar are șanse să iasă din grupă și mă bazez pe jocul nostru, pe forța colectivului și pe susținerea suporterilor rapidiști care vor fi alaturi de noi. Câtă vreme vom aborda cu încredere meciurile, ne vom bate de la egal la egal cu oricine.

Sunt convinsă. Rapidul este o stare de spirit, un stil de viață, o pasiune pe care o poți înțelege doar dacă o traiești. Suporterii Rapidului sunt atât de pasionali, încat cred că ar umple orice stadion din Romania pentru a-și susține echipa favorită. Întrebarea aceasta poate fi chiar o idee bună. Cine știe, poate într-o zi clubul va experimenta o astfel de propunere. Pe afară se organizează meciuri de volei, baschet sau handbal pe stadioane.

Ar fi minunat. Indiferent că este sau nu în anul centenarului, o calificare în Final 4-ul Champions League reprezintă o realizare. Așa cum au crescut lucrurile în ultimul timp la Rapid, pas cu pas, vom lua fiecare meci în parte și vom construi din aproape în aproape. Ne vom bucura de șansa de a fi acolo, dobandită prin muncă, vom da tot ce e mai bun și sunt convinsă că, pe neobservate, vom ajuge sus. Avem avantajul de a nu avea presiunea echipelor obligate să fie în Final 4, suntem fericite că suntem acolo și vom munci alături de staff-ul nostru pentru a ne depăși condiția.

Am învățat să nu judec oamenii și să iau ce e mai bun de la fiecare în parte. Asta nu înseamnă ca nu observ lucruri, dar consider ca e mai bine să nu îmi irosesc energia criticând sau enervându-mă observând lucruri la cei din jur. Dar dacă este să mă deranjeze ceva putem vorbi despre lipsa de seriozitate. În rest, accept că oamenii au și defecte, nu doar calități.

Pentru un sportiv care a pus bazele formării sale și a ajuns la nivel de seniori, pregătirea mentală înseamnă enorm. Vă pot spune din propria experiență, atunci când eram ezitantă și nu eram suficient de încrezătoare în forțele proprii nu aveam reușitele pe care am început să le am atunci când am simțit că sunt de neoprit. Forța aceea interioară te transformă pur si simplu. Degeaba iți antrenezi corpul, dacă ești cu mintea în altă parte sau nu crezi că vei putea reuși. Atunci când ești bine pregătit mental poți trece peste orice obstacol, iar în sportul de performanță te confrunți mereu cu încercări de tot felul. Un mental puternic te ajută să mergi mai departe, să rămai motivat, să îți atingi obiectivele și să iți propui mereu să te autodepășești.

Să mă autodepășesc, zi de zi, de la meci la meci să devin mai bună, să fiu constantă în tot ceea ce fac și să fiu mulțumită cu nivelul la care evoluez. Acest lucru mă ajută să îmi mențin focusul și să muncesc mereu cu determinare. La nivelul colectivului din care fac parte, vreau să văd în jurul meu oameni fericiți, pentru că atunci când văd că lumea este fericită înseamnă că mi-am făcut bine treaba și am realizat ceva bun împreună. Asta se poate traduce prin meciuri senzaționale, trofee caștigate, calificări la turnee finale cu echipa națională și de ce nu, medalii la turneele finale.

"Tot sportivă". Nu mă văd făcând altceva. Sportul este chemarea mea, nu știu ce drum aș fi ales, iubesc prea mult sportul pentru a mă putea vedea făcând altceva.

Să cred în mine, indiferent de situație, să fiu mereu determinată în tot ceea ce fac și să fiu mereu pregătită pentru provocări în viață. În plus, cu Ramona, jucând pe același post pe care a jucat și ea, discutăm mult despre meciuri, despre jocul meu și despre ce am de îmbunătățit.

Exact. Eram la Vâlcea, nu mi se dădea șansa de a juca și simțeam că în ciuda faptului că mă pregăteam cu o determinare ieșită din comun, nu aveam ocazia să joc. În afara familiei mele, nu mă căuta nimeni, mă simțeam singură și atunci am primit un telefon de la Ramona, care mi-a spus că vrea să mă coopteze în proiectul său cu RFH Sports & Management, pentru că are încredere în calitățile mele și vede în mine o handbalistă de perspectivă. Mă încuraja și îmi povestea exepriențe din cariera ei. Atunci când mai nimeni nu credea în mine, Ramona îmi spunea că am toate șansele să joc pentru România, la echipa națională. Susținerea primită mi-a dat încredere și m-a responsabilizat.

Excelentă. Relația noastră depașește limitele profesionale, o consider ca pe o soră mai mare sau ca pe persoană de încredere, care mă îndrumă în carieră. În plus, atât prin experiența pe care o are în handbalul de performanță, cât și prin felul ei de-a fi, vorbind cu mine mă face să înteleg multe aspecte legate de evoluția unui sportiv în carieră. Consider că pentru orice sportiv este benefic să aiba un manager, să simtă că se poate baza pe cineva apropiat, care să îl ințeleagă, să îi dea sfaturi, să îl susțină atunci când are nevoie de ajutor și să îl facă să nu se simtă singur. În felul acesta, sportivul stă cu mintea doar la antrenamente și jocuri și trece mai usor peste obstacolele din afara terenului.

Să nu cedez niciodată, indiferent cât de greu îmi este uneori. Să găsesc mereu o alternativă pentru a ieși din impas, să îmi găsesc forța interioară si să cred mereu în mine. Sunt principii pe care le aplic în viața de zi cu zi, care m-au transformat într-o persoană încrezatoare, optimistă și determinată.