Bianca Grigore, promisiunea Ramonei Farcău pentru performanță: "Joc pe trei poziții și fiecare are avantajul ei"

Ramona Farcău, golgheter la Jocurile Olimpice din 2008, activează de câțiva ani în sectorul juvenil, iar după o primă etapă în care a pus accent pe educarea copiilor și crearea unei atmosfere prietenoase în vestiar în cadrul clubului Olympic RFH, este gata să treacă la pasul următor, performanța sportivă. Grupa cu care a început proiectul trece la nivelul juniorilor III, iar din lot fac parte câteva sportive cu mare potențial.

Bianca Grigore (va împlini 15 ani la sfârșitul săptămânii) este una dintre marile promisiuni, liderul echipei Olympic RFH, o sportivă serioasă, implicată, pasionată de handbal, după cum o descrie Ramona Farcău. Ea este dreptace, dar o jucătoare care poate evolua oriunde la linia de 9 metri. Bianca va putea fi urmărită alături de colegele ei în cadrul Olympic Summer Cup (10-12 iunie), un turneu de junioare trei care va avea loc la Buftea cu opt echipe la start.

Înainte de această competiție, dar mai ales înainte de a face un pas important în carieră, Bianca Grigore a oferit un interviu pentru Eurosport:

În urma cu patru ani, am ajuns la Olympic RFH datorită tatălui meu, căruia îi mulțumesc pentru inspirația de a mă îndruma către acest sport. Tatăl meu este pasionat de sport, urmărește competițiile sportive, citește presa sportivă și la un moment dat apăruse un articol într-un ziar de sport, unde era prezentat proiectul Ramonei. Tata mi-a propus să încerc și așa am ajuns la primul meu antrenament de handbal. Îmi amintesc că aveam emoții mari, era un colectiv numeros, vedeam oameni noi, reguli noi, totul părea complicat.

Nu mai știu exact ce meci am urmărit pentru prima dată, dar știu că era al naționalei României. Părinții mei, după cum spuneam, sunt pasionați de sport și urmăresc, atunci când timpul le permite, meciuri de orice fel, mai ales când vine vorba despre echipele naționale ale României. Îmi amintesc că mi se părea un sport de contact, destul de dur, deși era practicat de către fete. Între timp, am aflat pe propria piele că handbalul este un sport foarte dur, în care reușești doar dacă ești puternic(ă), treci peste durere și accepți contactul fizic în teren.

Pentru mine handbalul a devenit un stil de viață, este o parte dim mine. Zi de zi m-aș antrena fără întrerupere, dacă s-ar putea. Primul gând care îmi trece prin minte dimineața când mă trezesc este legat de handbal. Handbalul m-a modelat și mă ajută să devin o persoană mai bună, mai luptătoare, mai disciplinată, dispusă să facă sacrificii pentru a-și urma visul de a deveni cea mai bună. În plus, handbalul fiind un sport de echipă, m-a învățat să pun valorile și nevoile personale pe planul doi și să mă concentrez pe nevoile celorlalți, pentru a ajuta echipa să evolueze.

Până la un anumit nivel poți păstra un echilibru între sport și școală. Tocmai am încheiat clasa a VIII-a și mă pregătesc pentru examenul de capacitate. Din clasa a IX-a mă voi antrena mai mult și implicit voi acorda mai mult timp handbalului. Asta nu înseamnă că voi neglija școala, doar voi învăța mai selectiv, la materiile care consider că sunt mai importante pentru educația mea. În plus, indiferent cât timp aloc școlii, lectura reprezintă pentru mine o activitate de timp liber esențială. Citesc oricât de mult pot, mai ales cărți de dezvoltare personală și biografii ale marilor sportivi.

Nu am o preferință. Joc pe trei poziții și fiecare are avantajul ei. Îmi place oriunde, pentru că atâta vreme cât iubesc ceea ce fac, găsesc în orice poziție din teren o motivație specială. Din inter stânga arunc mai bine de afară, din inter dreapta mă descurc mai bine pe depățire, eliberându-mi mai bine brațul, iar în centru îmi place să construiesc pentru echipă, să joc cu colegele mele. În plus, consider că pentru a mă dezvolta este important să evoluez pe mai multe posturi. Pentru a-mi dezvolta tehnica și orientarea în teren.

Am mai multe. Nora Mork, Stine Bredal Oftedal și Ramona Farcău. Pe Nora o admir pentru atitudinea din teren și pentru stilul de joc. În plus, știu povestea ei, prin câte operații a trecut și de fiecare dată s-a ridicat mai puternică, arătând că atunci când faci ceva cu pasiune, orice este posibil. Practic Nora este un model de determinare și pasiune. La Oftedal îmi place viziunea și viteza pe care o dă jocului. Este o jucătoare extraordinară. Pe Ramona nu am prins-o jucând, dar am văzut înregistrări cu ea, iar din când în când se mai bagă la antrenamente cu noi și îmi dau seama de ce a câștigat titlul de golgheter al Jocurilor Olimpice din 2008. Având șansa să o cunosc personal, pot spune că pentru mine Ramona este un model în ceea ce privește formarea mea, atât din punct de vedere sportiv, cât și uman.

Stiam că a jucat la Oltchim și la echipa națională și că a fost golgheterul Jocurilor Olimpice de la Beijing din 2008. Bine, m-au ajutat și părinții cu informații despre cariera ei și acum, după acești ani petrecuți împreună la Olympic, am înțeles că toată cariera pe care a avut-o nu a fost întâmplătoare. Ramona are mereu așteptări de la noi, are răbdare să ne învețe, ne corectează și ne spune mereu să ne setăm scopuri îndrăznețe în viață. Chiar la o săptamâna după ce am venit la Olympic, ne-a dus la Vâlcea pentru un joc amical cu echipa Luminiței Huțupan. Scopul era acela de a o cunoaște pe Luminița Huțupan, cel mai bun portar din istoria handbalului feminin mondial și de a ne arăta sala în care a jucat atâtea meciuri pentru Oltchim și pentru naționala României, de a ne schimba în vestiarul celor mai mari jucătoare, de a înțelege ce înseamnă pentru România acest sport. La Olympic educația este foarte importantă. Mereu discutăm despre chestii de viață, se pune accent pe cultura generală și pe dezvoltarea noastră ca oameni.

Îmi doresc în primul rând să fiu sănătoasă pentru a putea realiza toate lucrurile pe care mi le-am propus. La nivel personal vreau să evoluez din ce în ce mai bine, să îmi ajut echipa, să formăm un grup puternic. Este important ca fiecare dintre cei care ne schimbăm în vestiarul Olympic să ne propunem să ducem sus acest club. Pe termen lung, îmi doresc să fac performanță pentru țara mea. Vreau să reprezint România în competițiile internaționale, la Campionatele Mondiale, Europene și la Jocurile Olimpice. Ramona mereu ne povestește despre ce simți atunci când îți cântă imnul la marile competiții și vreau să duc mai departe povestea ei. Mă pregătesc zi de zi pentru a ajunge la acel nivel și cred că atunci când ești corect și te dedici visului tău, lucrurile se vor întâmpla așa cum ți-ai imaginat.