Paradoxal, unul dintre cei mai mari handbaliști ai României și-a început cariera în fotbal. Cu un tată cronicar sportiv, aplecat mai ales asupra fenomenului fotbalistic, Cristian Gațu a prins drag de stadioane de la vârsta de cinci ani. Dar mai ales de CSA Steaua. Însă, un nou paradox, a ajuns să joace fotbal la marea rivală a echipei sale de suflet – Dinamo București.
"Mi-a plăcut steaua de pe emblema CCA-ului. Eram mort după steaua aia! Începusem să citesc despre fotbal. Aveam echipă de fotbal, jucam pe stradă, pe maidane. Când a venit timpul să mă duc la şcoală, le-am zis alor mei: <<Mă duc la şcoală doar dacă mă lăsaţi să mă înscriu la fotbal>>. M-a dus tata la CCA. Eram mic, prea mic. Dar jucam, şi jucam chiar binişor. M-au băgat cu nişte găligani, d-ăştia de 8-9 ani. Şi, în timp ce jucam eu acolo, driblam, făceam de toate, am trecut pe lângă tata, care era cu un colonel, Drăguşin, şeful centrului de copii. Şi l-am auzit. Îi spunea lui tata: <<Nea Petrică, mai lasă-l puţin, nu vezi că-i vine mingea până la genunchi?>>. Domn'e, nu mi-a picat bine deloc! Am plecat acasă. Aveam şi eu orgoliu. Pe la 7 ani şi jumătate au decis ai mei să mă ducă mai aproape. Unde să mă ducă? La Dinamo! Auzi, eu, care eram CCA-ist fanatic. Şi am jucat la Dinamo din 1952 până în 1962. Copii, pitici, juniori 3, juniori 2, juniori 1, tineret şi am prins şi două meciuri la echipa mare”, povestea Cristian Gațu într-un interviu pentru “Adevărul”.
Fotbalul îl iubesc în continuare, mai mult decât handbalul. Şi aşa a fost dintotdeauna. Dar nu iubesc deloc anturajul fotbalului. La handbal îmi plăcea să dau goluri, ori ca fotbalist reuşeam mai rar.
Cristian Gațu
Handbal
Dinamo joacă în Liga Campionilor la handbal într-o grupă în valoare de 60 de milioane de euro!
ACUM 16 ORE
Cristian Gațu a fost și vicecampion național la șah, și tenor în corul liceului, însă la 17 ani a decis să renunțe la fotbal, contrariat fiind de două episoade pe care le cataloghează sec: “nepotisme”. A fost lăsat acasă în ultimul moment din lotul pentru un turneu UEFA de juniori, apoi a fost sărit de manieră similară și de la o deplasare a echipei lui Dinamo în America. Astfel, din 1963, s-a dedicat trup și suflet handbalului.

"Am învățat handbalul ca lăutarii, după ureche"

Inițial, Gațu mersese la handbal după colegii săi, însă sportul în șapte i s-a potrivit de minune. În studenție a jucat la Rapid, apoi la Știința București – înghiontit de profesori, apoi a refuzat să semneze și la handbal cu Dinamo, deși oamenii de acolo l-au ținut o zi întreagă în birouri, aproape captiv. Cert este că, prin complicitatea unui ofițer cunoscut, a plecat val-vârtej, cu sentimentul că tocmai a evadat și a mers, ”de frică” – spune, nechemat, la Steaua. Iar debutul în naționala de handbal deja campioană mondială a venit rapid.
Eu nu am învăţat handbalul organizat. L-am învăţat după ureche, ca lăutarii. Ţin minte că antrenorul mă chema în faţa a 16.000 de oameni, câţi erau în sală. Îmi arăta: <<N-ai voie patru paşi. N-ai voie să arunci mingea peste adversari şi să o prinzi tot tu>>. Ce mai!, m-a făcut de rahat... Dar aşa am învăţat”, mai declara Cristian Gațu pentru “Adevărul”, despre prima sa apariție în tricoul naționalei, una la care a reușit să înscrie, dar a făcut și pași de mai multe ori.
În același interviu citat, Cristian Gațu afirma: “Eu nu am fizic pentru sport, n-aveam nicio şansă nici atunci. Mă marcau oameni cu un cap mai mari decât mine. Dar inteligenţă de joc am avut. Spre exemplu, nimeni nu ştie că eu am marcat, oficial, 40-50 de goluri direct din corner! Şi m-am pregătit în secret pentru asta foarte mult timp. Se termina antrenamentul la Steaua, mă făceam că plec şi mă întorceam să repet. Totul e să joci un teatru, să-l păcăleşti pe portar, să iasă la centru. Gargară.”
Cu mintea mereu la handbal, Cristian Gațu a ajuns să se căsătorească civil într-o zi de luni, la Beiuș, pentru că duminică juca în derby-ul Steaua – Dinamo. Iar a doua zi după, a plecat în cantonament cu echipa.

"Handbalul românesc figurează în Cartea Recordurilor"

A câștigat o medalie de bronz la Campionatul Mondial din 1976, apoi a devenit campion mondial cu echipa României în 1970 și 1974. Într-un interviu pentru “ProSport”, Cristian Gațu își striga totuși nemulțumirea: “Am luat bronzul, deşi trebuia să câştigăm acel Campionat Mondial. În semifinala contra Cehoslovaciei am condus cu 5-1, 8-3, am ratat şi 5 aruncări de la 7 metri, printre care şi subsemnatul una!, iar în final am mâncat bătaie. În loc să câştigăm la pas finala, ne-am luat la bătaie cu ruşii în meciul pentru locurile 3-4.
Din 1961 şi până în 1974, România a pierdut un singur titlu mondial, dar cu revenire după bronzul din '67. Dacă am fi beneficiat de actualul regulament, cu Mondiale din 2 în 2 ani, dar şi cu Europene în anii în care nu se joacă Campionat Mondial, aveam cu siguranţă mai multe trofee. Handbalul românesc încă figurează în Cartea Recordurilor. Am luat 4 din 5 titluri în 13 ani. Franţa a câştigat 5 titluri în 20 de ani şi din mai multe încercări.”

Marele regret al lui Cristian Gațu: ratarea aurului molimpic

Handbalul românesc a obținut, de-a lungul anilor, doar patru medalii în concursul olimpic – toate la masculin.
În 1972, România câștiga prima sa medalie olimpică – bronz, la o ediție a Jocurilor Olimpice marcate de ”Masacrul de la Munchen”. Cristian Gațu a relatat pentru “Adevărul” clipele de coșmar:
În seara de dinainte, jucam şah pe un teren mare, cu piese pe care le căram. Distractiv. Când ne-am întors, nu se întâmpla nimic. Am mers şi ne-am culcat. Pe la 4.00, au intrat ăia. Noi n-am ştiut nimic, dar dimineaţa, la 7.00, metodiştii ne-au spus alertaţi să stăm în camere, să nu scoatem capul afară. Am intrat în panică, am auzit că au fost morţi. După-amiază, a venit primarul oraşului să negocieze cu şeful teroriştilor. Noi eram toţi în balcoane, urmăream. Cât timp se negocia, pe terasa blocului urcau mascaţi de la antitero. Foarte paşnic vorbea şeful teroriştilor, dar, în timp ce discuta, se juca aruncând şi prinzând în mână o bombă. Nu s-au întrerupt Jocurile. Seara, trebuia să jucăm cu Ungaria. Crainicul a făcut un anunţ în germană ca publicul să părăsească discret sala, pentru că se bănuieşte că ar fi o bombă. Nici nu m-am întors după echipament, am luat-o la fugă! Nu vreau să mă scuz că ne-au bătut sârbii în semifinală. Dar aveam mereu o stare de frică, tresăream, mă uitam în spate. A fost greu pentru noi.
Ulterior, în 1976, cu Gațu, Ștefan Birtalan și Radu Voina în teren, România câștiga cea mai prețioasă medalie a sa la Jocurile Olimpice – argint, finala fiind câștigată de URSS, 19-15.
În 1977, Cristian Gațu și-a trecut în palmares și Cupa Campionilor Europeni la handbal, cu CSA Steaua.
Marele handbalist s-a retras din activitatea competițională în 1978. “Mă frământa acest gând încă după Mondialul câştigat în '74. Tata, Dumnezeu să-l odihnească, mi-a dat un sfat de care am vrut să ţin cont, să-mi aleg cu atenţie momentul în aşa fel încât să fiu întrebat <<de ce m-am retras>> în loc de <<de ce nu mă retrag>>. Mă obseda acest gând şi începusem să mă controlez dacă mai rezist fizic, mental. Mi-am dorit să mă retrag însă după Marele Şlem din acea perioadă, adică titlul mondial, Jocurile Olimpice şi Cupa Campionilor Europeni. Nu ne-au <<ajutat>> însă ruşii, ne-au învins în finala olimpică de la Montreal”, a declarat Gațu, pentru “ProSport”, la a 70-a sa aniversare.
În 1978, mi-am făcut retragerea - mi s-a dat un buchet de flori. M-au păstrat la club, dar a venit o echipă din Italia şi, prin Partidul Comunist Italian, cu o solicitare direct la Ceauşescu, s-a propus să mă duc antrenor la o echipă, la <<Banco din Roma>>. Cum să nu mă duc? Am cerut trei luni de zile experimental, că poate nu mă acomodez.
Cristian Gațu
Cristian Gațu a avut o carieră scurtă de antrenor, în Italia, între 1979 și 1983. Revenit în țară, a fost numit în 1983 șef al secțiilor nautice de la Steaua, apoi între 1984-1988 a fost secretar al CS Steaua. Între 1989 și 1990 a condus secția de fotbal a clubului militar, apoi până în 1991 a devenit vicepreședinte al clubului. Între 1991 și 1993 a fost numit ministru secretar de stat MTS, iar în următorii patru ani a fost Decan al Facultăţii Militare de Educaţie Fizică. În 1996, a fost învestit ca președinte al Federației Române de Handbal, conducând forul timp de 18 ani, până în 2014, când a fost învins la alegeri de Alexandru Dedu. În paralel, în 1997, Gațu a revenit și la conducerea clubului Steaua, în funcția de președinte, fiind numit totodată și vicepreşedinte al Comitetului Olimpic și Sportiv Român, funcție pe care a deținut-o până în 2001.

De la 2-3 pachete de țigări pe zi, la zero în ultimele luni

2020 a fost un an greu pentru Cristian Gațu, întrucât la jumătatea lunii martie i-a fost descoperit un hematom la nivelul creierului, fiind supus unei intervenții chirurgicale complicate.
În primul interviu acordat după problemele de sănătate avute, fostul mare handbalist a explicat, pentru “ProSport”: “A fost o perioadă complicată, o operație pe creier nu este deloc simplă. Dar tot ce a fost mai greu a trecut, mi-am revenit, m-am întărâtat puțin. Oricum, două lucruri s-au schimbat radical în viața mea. De când am intrat în Spitalul Militar pentru a fi operat, nu am mai pus țigară în gură și am renunțat la cafea. Și cu asta am spus totul.”
Handbal
Dinamo a făcut un super-transfer la handbal! Un fost jucător al Barcelonei vine în Ştefan cel Mare
IERI LA 13:34
Handbal
Cristina Neagu, show în Croația, iar CSM București a obținut prima victorie în Liga Campionilor
25/09/2021 LA 17:48