Povești de campioni, Narcisa Lecușanu. Handbalul, poarta spre lume

Narcisa Lecușanu (49 de ani) a fost una dintre cele mai valoroase handbaliste ale României între 1995 și 2010. A câștigat titlul mondial cu naționala de tineret în '95 și a fost vicecampioană mondială cu naționala de senioare în 2005. A jucat în străinătate pentru echipe de club din Macedonia de Nord, Germania și Danemarca, retrăgându-se pe final de carieră la Oltchim Râmnicu Vâlcea. După ce s-a lăsat de handbal, a lucrat în FRH, a fost secretar de stat în Ministerul Tineretului și Sportului și membru în Comitetele Executive ale Federației Internaționale de Handbal și Federației Europene de Handbal!

În perioada comunistă, Narcisa Lecușanu a știut că sportul reprezintă singura poartă spre lume. Greutățile au făcut-o uneori să se gândească să renunțe, dar a ținut cu dinții de această șansă și, nu numai că a ieșit în lume, ci a și reprezentat acolo România cu cinste, atât ca jucătoare, cât și ca manager.

Narcisa Lecușanu a început să practice handbalul când avea 9 ani, la Școala Generală Nr. 1 din Bacău. Provenea dintr-o familie cu cinci copii și părinți surdo-muți, iar una dintre surorile mai mari practica deja acest sport.

Într-o zi, un antrenor de la Școala Sportivă din orașul natal a venit la ora de sport și le-a pus pe fete să arunce la poartă. Narcisa nu s-a proptit în picioare ca să trimită mingea cu forță, ci a înscris din săritură. A fost gestul tehnic care l-a determinat pe antrenor să exclame: "O să fac handbalistă din fata asta!".

Zis și făcut. O parte din cariera de jucătoare s-a derulat în "Epoca de Aur", în care lumea primea alimente cu rația. Când mergeau cu trenul în deplasări, o fată aducea pâine, alta venea cu niște slănină, alta avea la ea o bucățică de brânză. Au fost vremuri grele, nu doar din cauza lipsurilor generalizate din perioada comunistă, ci și din pricina programului foarte încărcat. Nu o dată s-a gândit să renunțe.

S-a ținut tare și nu a renunțat. Visa să ajungă la echipa națională, cândva... "Imnul oficial se intonează doar pentru președintele țării și pentru sportivi", a observat moldoveanca.

A ieșit campioană la junioare cu CSȘ Bacău, iar apoi a participat la prima Balcaniadă. Următorul pas a fost unul uriaș: în 1995, a devenit campioană mondială cu naționala de tineret a României. Acel succes i-a adus primul contract afară, în Macedonia de Nord, la Kometal Skopje.

A jucat "afară" timp de zece ani, luând contact cu mentalități și culturi diferite. Cel mai greu i-a fost să se adapteze în Germania, unde românii erau considerați "hoți și țigani". După Borussia Dortmund și TV Lutzellinden, au urmat două cluburi daneze, Ikast Handbold și Aalborg DH.

În primul an la Aalborg, 2005, a devenit și vicecampioană mondială cu naționala de senioare. Fetele noastre au pierdut finala cu puternica echipă a Rusiei, jucată la Sankt Petersburg. "Supărate că nu am câștigat aurul, am uitat să ne bucurăm de argint. Asta e mentalitatea românului: se gândește - "ce fraier am fost!" -, în loc să vadă ce e de făcut de acum înainte. Danezii au o mentalitate total diferită și îi iubesc pentru asta", recunoaște Narcisa la SBA.

Băcăuanca s-a întors în țară în 2007, la Oltchim Rm. Vâlcea, cu care a jucat o finală și o semifinală de Champions League. Mai ajunsese de două ori în semifinale, cu Ikast și cu Aalborg, dar cucerirea celui mai râvnit trofeu european intercluburi a rămas un vis interzis.

În 2010, după ce a decis că e momentul să se retragă, Narcisa Lecușanu a primit șansa de a lucra în Federația Română de Handbal. Cristian Gațu, președintele de atunci, nu era foarte convins că a luat o decizie bună, dar fosta sportivă i-a câștigat repede încrederea. Sarcinile birocratice au speriat-o la început, pentru că nu știa "de unde să le apuce". A reușit pe parcurs să facă față cu brio în funcțiile administrative și de management, care nu au fost puține și nu au fost deloc mărunte.

Ca să vă faceți o idee și despre CV-ul extrasportiv: Narcisa Lecușanu a fost secretar de stat în Ministerul Tineretului și Sportului, membră în Comitetele Executive al Federației Române de Handbal, Federației Internaționale de Handbal și Federației Europene de Handbal și membru în Board-ul de consilieri al European Assocation for Sport din cadrul IHF!

A fost mereu adepta filosofiei că o persoană de conducere trebuie să fie un lider, nu un șef: "Nu am vrut ca oamenii să stea cocoșați în fața mea. Ca manager, poți reuși doar prin oamenii pe care îi coordonezi".

A avut parte și de episoade "stânjenitoare". În vremea în care era secretar de stat, un director din minister, supărat că e pus la treabă, i-a spus:

"Știți, doamnă, o să stați numai un an aici". "Da, dar nu am venit să dorm un an", a venit răspunsul fostei sportive, care în 2005 a fost numit cetățean de onoare al Municipiului Bacău, iar în 2010 a primit titlul de "Maestru emerit al Sportului".

Toate experiențele, bune și rele, Narcisa Lecușanu le-a adunate în paginile cărții autobiografice "Povestea vieții mele".