Ramona Farcău a fost golgheterul Jocurilor Olimpice din 2008 și a făcut parte dintre generație care a câștigat titlul mondial la junioare în 1999 și a ajuns până în finala mondială la senioare în 2005. Fosta extremă de la Zalău și Oltchim a cucerit 10 titluri de campioană națională și a jucat finala Ligii Campionilor în 2010, într-o ediție în care a dat 62 de goluri. După încheierea activității de handbalistă profesionistă, Ramona Farcău și-a dedicat toate resursele clubului său. Olympic RFH este un ecosistem în care copii sunt antrenați nu doar pentru handbal, dar și pentru viață. Acest club este un exemplu pentru felul în care a reușit să traverseze perioada pandemică fără pierderi de efectiv în rândul copiilor, dar și pentru cum a evitat colapsul financiar într-un ocean de cluburi private care trăiesc de la o lună la alta, din cotizații.
Care a fost cea mai mare temere a voastră și cum ați depășit-o în ultimul an?
Ramona Farcău: Când pornești pe cont propriu la drum, când iei totul de la zero și investesti timpul, energia și propriile resurse financiare o faci cu convingerea că vei reuși, iar asta te ajută să scapi de temerile care pot aparea pe parcurs. Nu spun că a fost un an normal, dar cumva lucrurile s-au aliniat și am mers conform planului inițial. Poate nu am mers cu același elan pe care l-am fi avut dacă nu ar fi venit pandemia, contextul actual întâziind oarecum progresul în ritmul pe care ni l-am dorit, dar am rămas optimiști, plini de energie și canalizați 100% pe acest proiect. Pe parcurs, au venit lânga noi și oameni care au făcut ca lucrurile să meargă, mă refer aici la noi membri în staff-ul tehnic și la partenerii din mediul de afaceri, și să trecem cu bine toată această perioadă specială.
Handbal
SCM Râmnicu Vâlcea, voctorie mare în European League! Vâlcencele au trecut în deplasare de Chambray
ACUM O ZI
Cum ați gândit strategia de păstrare a copiilor în aceste vremuri complicate?
RF: Situația actuală a surprins pe toată lumea și a avut un impact economic negativ asupra tuturor cluburilor, indiferent de nivelul la care acestea își desfăsurau activitatea. La nivel juvenil, consecințele ar putea fi și mai grave, ținând cont de faptul că acestea cu greu fac față încercărilor financiare. Majoritatea cluburilor supraviețuiesc din cotizațiile lunare, nu au un plan de management pe termen lung și sunt afectate direct de instabilitatea economică prezentă la nivelul întregii sociețăti.
https://i.eurosport.com/2022/01/10/3283550.png
Referitor la activitatea noastră, nu am elaborat un plan special raportat pandemie, ci doar ne-am adaptat noului context, oferindu-le copiilor condiții bune și perspectiva de a fi parte dintr-un colectiv prietenos și motivat să reusească împreună. De asemenea, au fost decisive anumite aspecte care țin de organizarea clubului, pe care le-am considerat esențiale anterior declanșării pandemiei. În primul rand, managementul, orientat spre o creștere naturală a clubului, cooptarea partenerilor din mediul de afaceri, care au înteles proiectul și beneficiile unei asocieri cu un club de copii și juniori, o bună comunicare în online, dar mai ales, stabilirea unor relații autentice cu copiii. Am insistat încă de la începutul acestui proiect pe ideea de educație, de dezvoltare a copiilor sub aspect personal și acest aspect a creat legături puternice între copii. În plus, nu ne propunem să păstram copiii cu orice preț, ci doar pe cei care sunt motivați să se dezvolte și care respectă regulile și valorile clubului.
Sportul finanțat de către stat este supus capriciilor politice. De ce are nevoie un club privat pentru a supraviețui în această perioadă?
RF: Între sportul susținut din bani publici și cel bazat pe finantari private există oricum o competiție inechitabilă. Cluburile de stat au bugetele asigurate, fără a avea un plan de management sau a fi condiționate de performanță sportivă. Acest aspect lucrează în detrimentul progresului și devine un impediment la nivel de strategie națională în sport. Există totuși și beneficii de care se bucura cluburile private, în raport cu cluburile finantate din bani publici: libertatea decizională, libertate de acțiune, perspectiva unui plan de management, în functie de resursele și obiectivele clubului, nu după interesele unora care nu înțeleg sportul. Orice club, indiferent de sursa finanțării, în această perioadă, este necesar să dispună de un plan. Noi am gândit de la bun inceput acest plan, pe termen de 5 ani, ce-i drept fără să ne fi gândit la situația generată de pandemie (cine s-ar fi putut gândi la asta?), pe etape de dezvoltare, atât din punct de vedere managerial, cât și sportiv. Ne-am străduit să facem lucrurile, de la bun început, cât se poate de profesionist, iar acest lucru ne-a ajutat să trecem cu bine perioada pandemiei. A contat enorm faptul că din prima zi de activitate a clubului am atras alaturi de noi parteneri din mediul de afaceri care să asigure un echilibru la nivelul bugetului clubului. Consider că în România, la nivel de juniori, dacă vrei să faci totul ca la carte, este aproape imposibil să crești un proiect sănătos doar din taxele lunare încasate, astfel încât este necesar să gândești proiectul la nivel mai larg.
https://i.eurosport.com/2022/01/10/3283553.png
La ce te referi când spui că totul trebuie gândit raportat la un proiect?
RF: Tot sportul românesc este într-un mare impas, mai ales la nivel juvenil astfel încât, pentru a deveni funcțional tot sportul trebuie gândit după un model de business. Tot proiectul clubului Olympic a fost gândit după astfel de coordonate. Am pornit de la resursele disponibile, sportive, umane, materiale și financiare și am planificat în etape tot proiectul. Am creat două programe de pregătire pentru copii, unul pentru cei dornici de mișcare și distracție și unul pentru cei care vor să se îndrepte spre performanță, am extins staful tehnic (în prezent avem antrenori, antrenor de portari, antrenor coordonator, preparator fizic, psiholog), am investit în dezvoltarea resurselor materiale (am achiziționat un microbuz, materiale și softuri de antrenament, am modernizat vestiarele și multe altele). În paralel cu toate aceste demersuri am demarat un program de atragere a potențialilor parteneri, ajungând în prezent la 10 parteneri stabili și am fost mereu preocupați de comunicarea în social media, creând chiar un departament de comunicare și PR. Iar la nivel de expunere, chiar daca marketingul la nivel juvenil în România este ca și inexistent, ne încăpățânăm să aratam că lucrurile se pot face și la acest nivel cât se poate de profesionist.
Având în vedere faptul că sunt mulți copii care fac școala online, cu ce stare de spirit vin la antrenamente?
RF: Sportul în aceasta perioada, care prin natura limitarilor impuse îndeamna la sedentarism, este singura supapă pentru copiii activi și plini de energie. Copiii sunt fericiti, abia așteaptă să vină la antrenamente, vor să își consume energia, să relationeze cu ceilalți și să simtă că se bucura cu adevarat de copilarie. Chiar și părinții copiilor ne spun că handbalul este cea mai bună experiență din viata copiilor, în această perioadă. Tot ceea ce facem, prin handbal, este să le redam copiilor sentimentul revenirii la normalitatea după care toți tânjim.
Citește și:
În cât timp va reveni sectorul juvenil al sportului după această criză generată de pandemie?
RF: Cine poate ști? Sunt multe cluburi care și-au închis sau și-au restrâns activitatea, antrenori care s-au reorientat profesional și copii care au abandonat sportul. E clar că această pandemie va lăsa urme adanci pe termen lung. România, în ciuda unei arii de selectie destul de mari, se confruntă oricum cu o problemă legată de cultura sportivă, atât la nivelul sportului de masă, cât și la nivelul celui de performanță, comparativ de exemplu cu tarile scandinave sau cu cele din spațiul ex-iugoslav. Acolo tinerii ies din case, fac mișcare, sunt implicați în diverse activitati sportive și au o parte de o educație sănătoasă din punct de vedere sportiv. După această pandemie, care nu știm când se va încheia, vom asista la pierderea unor resurse umane pe care nu știu în cât timp le vom recupera. Astfel, această perioadă reprezintă o provocare nu doar pentru cei implicați în sport, ci pentru intreaga societate, putându-se transforma în problema unei întregi generații.
https://i.eurosport.com/2022/01/10/3283555.png
Voi ce ajutor așteptați de la stat?
RF: Au fost vremuri când sportul chiar reprezenta o componentă importantă a societății și chiar mai mult decât atât, un instrument la nivel de diplomație la nivel global. Atunci statul investea în toate disciplinele sportive și ne mândream cu rezultatele sportivilor români. Azi suntem atât de departe de normalitatea unui management sănătos la nivel național, încât îndrăznesc să spun că nu mai avem niciun fel de așteptări de la statul român. Când vezi că aspecte sociale mult mai importante sunt lăsate de izbeliște, înțelegi că sportul nu mai este o prioritate pentru autorități. Consider că vremurile în care trăim îndeamnă la acțiune nu la nostalgie, astfel încât e mai important să îți planifici totul ca și cum ajutorul de la stat nu ar exista. Nu că nu ar fi util, dar nu poți sta pe loc așteptând o mână intinsă care nu mai vine. De 20 de ani tot cerem ajutor, fără să facem mare lucru, trăind cu speranța unei minuni. Nu am crescut nimic în tot acest timp, iar dacă nu ne apucăm de treabă, chiar nu vom mai avea nimic peste 10 ani.
De ce ar trebui să facă sport copiii, mai ales în această perioadă complicată?
RF: Copiii ar trebui să facă sport oricum, nu doar în această perioadă. Beneficiile sportului pe termen lung sunt binecunoscute, dar dacă ne referim în mod particular la această perioadă plina de restricții și privațiuni, aș spune că sportul îi ajută pe copii să îți mențină viu interesul social, atât de important pentru dezvoltarea lor emoțională, îi menține în anumiți parametri din punct de vedere fizic și îi disciplinează, în condițiile haosului cu care se confruntă în ultima vreme. În plus, participarea copiilor la activități sportive ar trebui să reprezinte și un element de echilibru în rutina lor zilnicî, limitând prezența în mediul online, ieșind din casă și evitând astfel sedentarismul.
Cum se vede viitorul handbalului românesc?
RF: De când m-am retras am preferat să mă concentrez doar asupra proiectului OLYMPIC și am evitat să discut public despre rezultatele din handbalul românesc. Asta nu înseamnă că nu am urmarit ce se întâmplă în handbalul românesc, ba din contra, dar consider că este mai constructiv să mă dedic creșterii unui proiect, care implicit să contribuie și la susținerea handbalului românesc pe viitor, decât să spun că nu-i bine, că aia nu merge sau că nu știu cine ia decizii greșite. Observ că direcția în care merge handbalul nu este una bună, așa cum afirmam despre sport, în general, dar nu schimbam nimic stând pe margine și constatând. Aleg să mă dedic 100% proiectului nostru, să antrenez și să educ copiii cu care lucrez și așa să mă bucur că am contribuit activ la o schimbare în handbalul românesc.
Handbal
CSM București a învins Dortmund și s-a calificat matematic în faza eliminatorie din Champions League
IERI LA 16:37
Handbal
CSM București pierde la Brest, 21-24, și-și ia adio de la calificarea directă în sferturi
19/01/2022 LA 21:50