Ștefan Ionescu, antrenorul de legendă al hocheiului românesc, a încetat din viață!

FOTO prorally.ro

"Sub conducerea lui nea Nelu, România a participat la două ediții ale Jocurilor Olimpice de Iarnă: Innsbruck 1976 și Lake Placid 1980. La Lake Placid, din cele 12 țări participante, România a ocupat locul 7. A fost ultima Olimpiadă de Iarnă la care hocheiul românesc a fost prezent. Tot sub conducerea sa, echipa României a realizat una dintre cele mai importante performanțe: la Campionatul Mondial din 1976, de la Biel/Bienne (Elveția), România a câștigat Grupa B, ceea ce a asigurat participarea în Grupa A valorică a Campionatului Mondial din 1977, organizat la Viena.

Echipa României a participat alături de reprezentativele: URSS, Cehoslovacia, SUA, Canada, Finlanda, Suedia și Germania. Acestea sunt doar o mică parte din rezultatele de excepție realizate de antrenorul Ştefan IONESCU. Povestirile despre cantonamente, confruntări pe gheață, prietenii … vor fi mai triste … Pentru dragostea față de hochei, pentru exigența față de antrenamente și viața sportivă a jucătorilor selecționați la echipa națională a României, pentru omul și antrenorul Ştefan IONESCU, FRHG îi mulțumește lui nea Nelu. Dumnezeu să-l odihnească!", a fost mesajul Federației Române de Hochei pe Gheață.

Elecricianul care a ajuns la hochei

"De la noi de acasă, drumul spre oraș trecea pe lângă patinoar. Iar iarna, cu stinghiile de la garduri, cu patine una de-un fel, alta de alt fel, am început să mă joc. Eu în apărare, fratele – în poartă", a povestit Ștefan Ionescu.

A fost remarcat chiar de marele Mihai Flamaropol: „A vorbit cu tata și l-a convins să mă lase la Steaua. Aveam 19 ani, nu terminasem nici liceul. Am ajuns la «Dimitrie Cantemir», în București”. Steaua a fost soarta: "Pe timpul lui Ceaușescu, Steaua și Dinamo aveau voie o dată pe an să aducă sportivi pe care să-i facă militari ori agenți secreți… La mine așa a fost viața. În 1956, eram deja la la Steaua. Avem un unchi în Capitală, m-a ajutat cu casa. Seara mă duceam la scoală și ziua – la antrenament", a mai declarat marele antrenor pentru sursa citată.

România a ajuns în Grupa Mondială A a hocheiului mondial în 1977, avându-l pe banca tehnică pe Ștefan Ionescu. "Am bătut Elveția, în meciul decisiv, la ea acasă, 7-1. Antrenorul lor a fost un bou. Eu am făcut recuperare ca la carte, saună, bazin, gimnastică, tot ce vrei, ăla le-a pus filme porno, seara”. Continuă: „După părerea mea, nici atunci, nici acum, nu era mare diferență între noi și ei. E și faptul că nu avem patinoare, un motiv că nu am mai fost în Grupa Mondială, dar n-avem tehnică și pregătire fizică, că astea două duc la victorii".

Iubit atât de români, cât și etnici maghiari, Ionescu spune: "Când făceam lotul, 5 locuri erau pentru cei din Harghita și Covasna. Mă mai înjurau unii, dar asta era. Iar liniile le făceam mixte. Un fundaș de la Ciuc, cu unul de la Steaua, atacanții, la fel! Că am rămas în relații bune o dovedește că încă mă cheamă la petreceri, la cârciumă sunt toți cu <nea Nelu-n sus, nea Nelu-n jos>", a scris Libertatea.

România a reușit, la Viena, în 1977, un succes rămas în analele sportului mondial: a învins cu 5-4 SUA, echipă formată din jucători profesioniști. Totuși, la același turneu, tricolorii au retrogradat: "N-am rămas în grupa A din cauza arbitrilor, un olandez ne-a anulat două goluri valabile cu RFG. Am pierdut cu 2-3. Am avut și o problemă: cu toată paza mea, cu toată poliția mea, n-am reușit sa am grijă de toți jucătorii. La austrieci, era afacere să duci votcă, luai 10 șilingi pe ea. Toți erau burdușiți în trenul cu care am plecat la Mondial. Nu prea le-a mers vânzarea și, în seara dinaintea meciului, au dat-o gata pe toată. Portarii erau campioni, stăteau și în aceeași cameră. Iar Netedu îl învățase și pe Huțan să bea", a povestit Ștefan Ionescu.