Eurosport

Drumul anevoios până la Tokyo 2020: acuzații de plagiat și corupție și un buget depășit

Drumul anevoios până la Tokyo 2020: acuzații de plagiat și corupție și un buget depășit

02/10/2019 la 12:11Actualizare 07/10/2019 la 16:11

În discursul popular, Olimpiadele și competiții importante precum Campionatul Mondial de fotbal ar trebui să aducă numeroase avantaje orașelor sau țărilor gazdă, atât de natură economică cât și socială. Numai că situația nu este nici pe departe atât de roz și dacă ne uităm în urma, vom observa că toate olimpiadele din 1960 până în prezent și-au depășit bugetul estimat, în medie cu 179%.

Așadar, care au fost principalele probleme și controverse înainte de Olimpiada din 2020?

Tokyo 2020 nu face excepție de la regula cheltuitului în exces. În 2013, când Comitetul Internațional Olimpic a ales capitala japoneză pentru a găzdui competiția, premierul Shinzo Abe a declarat: „Am fost mai bucuros decât atunci când am câștigat alegerile”. Așa ar fi fost, conform sondajelor și 90% dintre japonezi, care erau la acea vreme în favoarea organizării Jocurilor.

Numai că bugetul modest anunțat inițial, de doar opt milioane de dolari, față de 19 milioane propuse de orașul rival Istanbul, s-a transformat semnificativ iar cele mai recente estimări arată că vor fi alocați între 25 și 30 de milioane de dolari.

Situația e cumva similară cu Jocurile Olimpice de iarnă organizate în Rusia, la Sochi. Având un buget inițial estimat la 12 miliarde de dolari, costurile totale au ajuns la exuberanta sumă de 51 de miliarde. Iar aparenta susținere a populației japoneze pare similară cu cea inițială a brazilienilor. Dacă la început circa 70% dintre brazilieni erau de acord cu organizarea Jocurilor la Rio, milioane au protestat ulterior pe străzi față de gaura în economie creată atât de organizarea Olimpiadei cât și de Campionatul Mondial de fotbal din 2014.

În condițiile astea, mai miră oare pe cineva că nimeni nu s-a înghesuit să organizeze Jocurile Olimpice de iarnă din 2022, competiția ajungând pe mâna Beijingului, un oraș în care ninge atât de rar?

Comitetul Olimpic Internațional a luat decizia logică în 2013 de a acorda capitalei Japoniei dreptul de organizare în condițiile în care – la acea vreme – celelalte două candidate nu treceau prin perioade tocmai bune. Instanbulul era în mijlocul unor proteste anti-guvernamentale iar Madridul, la fel ca restul Spaniei, se afla în mijlocul unei crize economice. Tokyo, cu o propunere modestă de buget, bazată pe nevoia de a îmbunătăți o infrastructură deja puternică, părea soluția clară.

Însă drumul spre 2020 nu a fost până acum unul chiar lin pentru japonezi.

ACUZAȚII DE PLAGIAT ȘI CORUPȚIE

Mai întâi s-a renunțat la logo-ul inițial din cauza unor acuzații de plagiat. Însă marea lovitură a fost anularea planurilor de a construi noul stadion național. Costurile mult prea ridicate – de la estimările inițiale de 1,3 miliarde de dolari la 2,1 miliarde – și forma sa care a fost luată peste picior au fost îndeajuns pentru a convinge japonezii că este nevoie de un nou proiect.

În decembrie 2015, Tokyo a ales un nou design de stadion – unul mult mai mic, mai conservator și mai ieftin. Costul rămâne însă de 1,26 miliarde de dolari, ceea ce înseamnă că noua arenă va fi printre cele mai scumpe din lume.

Dar problemele nu s-au oprit aici. În martie 2019, șeful Comitetului Olimpic Japonez, Tsunekazu Takeda, a demisionat în contextul unor acuzații de mită la adresa Japoniei.

Procurorii francezi investighează pentru a afla dacă Comitetul Olimpic Japonez a dat mită pentru a obține dreptul de a organiza competiția.

„Nu am făcut nimic greșit. Voi continua să încerc să îmi dovedesc nevinovăția”, a declarat el la acea vreme.

Investigația continuă, Takeda recunoscând că a plătit două milioane de dolari unei companii de consultanță din Singapore care are legături cu Papa Massata Djack, fiul unui fost membru important din Comitetul Internațional Olimpic din Senegal, despre care se spune că are în continuare o influență importantă asupra votanților din Africa. Plata a fost făcută – întâmplător sau nu – fix înainte ca Tokyo să câștige concursul în 2013.

BUGETUL DEPĂȘIT

Exemplele recente – Londra 2012 a cheltuit de cinci ori peste buget iar Atena de 16 ori – nu aduc prea mult optimism pentru Japonia, o țară care are probleme cu o datorie națională imensă.

„Au încercat să reducă costurile prin mai multe modalități. Însă în continuare ar putea fi a doua cea mai scumpă Olimpiadă din istorie”, a declarat pentru Los Angeles Times Victor Matheson, un economist de la College of the Holy Cross în Massachusetts.

Organizatorii au încercat să reducă costurile și prin alte căi, mutând evenimente precum baschetul în arene deja existente, unele dintre ele fiind chiar de pe vremea Jocurilor Olimpice din 1964.

Astfel, Tokyo se apropie de noile politicei impuse de Comitetul Olimpic Internațional: printre cele 43 de arene, opt sunt noi, 10 vor fi temporare și 25 sunt deja existente.

De asemenea, organizatorii au putut să acopere o parte din costuri printr-un cantitate fără precedent de venituri din publicitate: Tokyo a strâns trei miliarde de dolari doar de la companiile japoneze, de trei ori mai mult decât la oricare altă olimpiadă de vară.

Rămâne de văzut așadar cum va fi desfășurarea propriu zisă a Jocurilor, însă este clar că Tokyo 2020 nu a fost scutită de problemele inerente ale Olimpiadelor.