#OlimpiciDeLegendă | Dan Grecu, primul medaliat olimpic din istoria gimnasticii masculine românești

Supranumit "stăpânul inelelor" pentru forța și grația cu care reușea să controleze acest aparat din gimnastică, multiplul campion european și mondial Dan (Dănuț) Grecu este primul gimnast român care a adus acasă o medalie de aur.

Dan Grecu s-a născut la 26 septembrie 1950, în București, menționează site-ul federației de resort. A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport (IEFS) din București, promoția 1980, devenind profesor de educație fizică.

Este unul dintre sportivii cu merite deosebite în afirmarea gimnasticii românești pe plan intern și peste hotare, dar și antrenor și arbitru internațional de gimnastică.

A debutat în gimnastică la vârsta de 12 ani, la Iași, sub îndrumarea profesorului Octav Ungureanu, notează "Enciclopedia Educației Fizice și Sportului din România" - Volumul I (Ed. Aramis, București, 2002).

În 1963, este legitimat la clubul "Viitorul" din București, de unde se transferă la Dinamo, tot în Capitală. La cele două cluburi, precum și la lotul național, s-a pregătit cu antrenorul Mircea Rădulescu.

După ce obține, în 1966, primul său titlu de campion la juniori, va câștiga, de-a lungul carierei sale sportive, peste 15 de titluri de campion național de gimnastică. În cei peste zece ani de activitate competițională internațională, a participat la trei olimpiade, patru campionate mondiale și tot atâtea campionate europene, două jocuri mondiale universitare și la trei ediții ale cupei mondiale, cucerind pentru gimnastica românească primele titluri de campion mondial și european.

Din palmaresul său: la CM - în 1970 (Ljubljana, Iugoslavia), locul VII cu echipa; în 1974 (Varna, Bulgaria), medalia de aur și titlul mondial la inele, plus locul VI cu echipa și locul XVI la individual compus; în 1978 (Strasbourg, Franța), medalia de bronz la inele și locul VII cu echipa; în 1979 (Fort Worth, SUA), medalia de argint la inele; la CE - 1971 (Madrid, Spania), locul XXI la individual compus; în 1973 (Grenoble, Franța), medalia de argint la inele și locul X la individual compus; în 1975 (Berna, Elveția), medalia de aur și primul titlu continental la inele, plus locurile VI la individual compus și la bară; în 1977 (Praga, Cehoslovacia), locul V la bară și locul XI la individual compus; la JO - în 1972 (München, RFG), locul VII cu echipa; în 1976 (Montreal, Canada) - medalia de bronz la inele, locul IV la sărituri, locul IX la individual compus și locul VI cu echipa; la Cupa Mondială - medalia de bronz, în 1975; medalia de argint, în 1978, și locul VI, în 1979, toate la inele.

Bogata sa carte de vizită mai cuprinde: două titluri de campion mondial universitar, șase titluri de campion balcanic și nenumărate medalii obținute la diverse concursuri internaționale. Potrivit Agerpres, în 1974, a fost declarat cel mai bun sportiv al țării și al treilea din Balcani.

După accidentul suferit (ruptură musculară) în timpul executării exercițiului la inele, în cadrul Jocurilor Olimpice din 1980 de la Moscova, care i-a întrerupt activitatea competițională, Dănuț Grecu s-a dedicat muncii de antrenor la clubul Dinamo București. În 1984, a fost numit antrenor coordonator al colectivului de tehnicieni care avea să pregătească, la Centrul Olimpic din Reșița, lotul masculin de gimnastică.

Ca urmare a activității sale și a antrenorilor cu care a colaborat, în perioada 1988-1999, gimnaștii români (între care s-au evidențiat Marius Urzică, Marius Gherman, Dan Burincă, Cristinel Brezeanu, Cristian Leic, Nicu Stoica, Nicușor Pascu și Adrian Ianculescu) au cucerit la Jocurile Olimpice, Campionatele Mondiale și Campionatele Europene, 18 medalii dintre care două de aur.

În anul 2000, a realizat, cu sportivii pe care i-a pregătit, performanțe de prestigiu la Campionatul European de la Bremen (Germania) - concretizate în cucerirea a trei medalii de aur (Marian Drăgulescu, la sol; Marius Urzică, la cal cu mânere; Ioan Suciu, la sărituri), una de argint, în proba pe echipe, și una de bronz, Marian Drăgulescu la individual compus - și la JO de la Sydney - prin titlul de campion olimpic, cucerit de Marius Urzică, la cal cu mânere.

A ocupat funcția de vicepreședinte al Federației Române de Gimnastică. Succesele repurtate i-au fost răsplătite prin acordarea titlurilor de Maestru al sportului (1971), Maestru emerit al sportului (1974) și de Antrenor emerit (1992). În anul 2000, i s-a conferit Ordinul național "Serviciul Credincios" în grad de cavaler, menționează site-ul Comitetului Olimpic și Sportiv Român.