#OlimpiciDeLegendă | Ion Drîmbă, primul campion olimpic la scrimă al României

Ion Drîmbă a adus prima medalie olimpică de aur la scrimă pentru România. În 1968, la Jocurile Olimpice din Mexic, scrima românească atingea pentru prima dată aurul olimpic, potrivit Federației române de scrimă.

Ionel Alexandru Drîmbă s-a născut la 18 martie 1942, la Timișoara. A început scrima, la 8 ani, la clubul local Flacăra roșie, urmând în acest sport fratelui său, iar în anul 1960 s-a transferat la clubul Steaua București. A avut calitățile extraordinare pentru această disciplină sportivă, respectiv mobilitate și îndemânare, iar intuiția sa a fost cu adevărat specifică marilor scrimeri, potrivit volumului "Enciclopedia educației fizice și sportului din România" (Volumul 1, Editura Aramis, 2002). Se deplasa cu o lejeritate uimitoare, puncta rapid și precis.

A debutat în competițiile interne, în 1959, la Campionatul național de juniori de sabie și floretă, reușind locul I la ambele probe. și-a apărat cu succes titlul în anii 1960, 1961 și 1962, iar în 1964 a devenit dublu campion, la floretă și sabie, la seniori, iar în anii 1968 și 1969 a câștigat titlul la floretă.

Pe plan internațional, a cucerit titlul mondial la Campionatele mondiale de la Montreal din 1967, cu echipa formată din Tănase Mureșanu, Mihai țiu, Iuliu Falb, ștefan Ardeleanu, potrivit volumului citat și portalului Olympics.com.

La 16 octombrie 1968, la Ciudad de Mexico, în competiția cea mai râvnită a planetei, Jocurile Olimpice, Ion Drîmbă avea să aducă primul aur din istoria scrimei românești. La cea de-a treia sa participare olimpică, după prezența la edițiile din 1960 și 1964, Ion Drîmbă devenea astfel cel mai bun scrimer al lumii în finala câștigată, după o luptă foarte strânsă (5-4), în fața francezului Daniel Revenu, sportiv care la ora disputării finalei olimpice avea un palmares impresionant. În secțiunea olimpică pe echipe, România a fost învinsă în semifinale de reprezentativa Uniunii Sovietice și a obținut locul patru în clasamentul general al acestei ramure olimpice.

A fost vicecampion universitar la floretă și medaliat cu bronz, la sabie, la JMU de la Gand din 1963, vicecampion la JMU de la Budapesta din 1965, cu echipa de floretă, potrivit volumului "Enciclopedia educației fizice și sportului din România". A cucerit titlul european la Paris (1968, 1969). A fost câștigător al edițiilor de Cupă mondială "Giovani" din Bologna (1967), "A. Rommel" din Paris (1968), "Martini" din Torino (1970).

Câștigarea titlului olimpic în 1968 și a titlurilor de campion european (1968, 1969) au fost încununate prin desemnarea scrimerului Ion Drîmbă drept cel mai bun scrimer al lumii în accepțiunea Asociației internaționale a presei sportive.

A obținut medalia de bronz cu echipa la ediția din 1969 a Campionatelor mondiale, desfășurate la Havana, în perioada 30 septembrie - 12 octombrie. În 1970, aflat în străinătate, cu prilejul unei ediții "challenge" de cupă mondială, a plecat din cantonamentul echipei și a mers la ambasada Republicii Federale Germania, unde a cerut statut de refugiat, fiind nemulțumit de condițiile de pregătire din România.

Plecat în Republica Federală Germania, a concurat o perioadă ca sportiv, pentru ca ulterior să se dedice meseriei de antrenor de scrimă la Ulm, în baza unui contract semnat cu Federația federală germană de scrimă. În anii 1970-1972, prin munca sa depusă în calitate de antrenor a contribuit la succesele realizate de Matthias Behr și Alexander Pusch.

În perioada 1972-1980, a fost antrenor în SUA, mai întâi în Tucson, Arizona, unde a predat scrimă la Pima Community College, și apoi la San Francisco, unde și-a deschis propria școală de scrimă și a lucrat cu Antonio Telles, campion sud-american. Potrivit Agerpres, a antrenat în Venezuela, apoi în Brazilia.

În 1996, Ion Drîmbă revine în România, în speranța punerii experienței sale în slujba sportivilor și a dezvoltării acestei ramure sportive. A candidat și pentru funcția de președinte al Comitetului olimpic și sportiv român, însă fără succes. Dezamăgit că nu a putut contribui prin experiența sa la dezvoltarea scrimei în România, a plecat în Brazilia, unde a continuat să antreneze în regiunea Minas Gerais (sud-est). Printre sportivii pe care i-a antrenat s-a numărat și Elora Pattaro, laureată cu argint la campionatele mondiale de cadeți de la Trapani în 2003.

Pentru meritele deosebite reușite în sport pentru România, în 1967 Ion Drâmbă a fost distins cu titlul de Maestru emerit al sportului, iar în anul 2000 i s-a decernat Ordinul național "Pentru Merit" în grad de ofițer.

Primul campion olimpic la scrimă al României, Ion Drîmbă, a murit în Brazilia, la 20 februarie 2006. A fost un deschizător de drumuri pentru performanța olimpică și mondială a scrimei românești, în calitate de sportiv, și un antrenor extraordinar pentru scrima internațională, punându-și bogata experiență în slujba acestei frumoase ramure sportive în diferite locuri de pe mapamond.