Vis la Paris 2024 | Alina Rotaru-Kottmann, gata să scrie istorie la JO. Ar fi o premieră după 40 de ani pentru România

Alina Rotaru-Kottmann, una dintre cele mai bune atlete din România din era contemportană, este pregătită să dea piept cu provocarea numită Paris 2024. Până să ajungă însă să se califice la a treia ediție de Jocuri Olimpice din carieră, sportiva și-a început parcursul în lumea atletismului la 7 ani.

Ulterior, Alina a participat la numeroase competiții pentru juniori, unde a și cucerit medalii, inclusiv la Campionatul Mondial, Festivalul Olimpic de Tineret și chiar și JO de Tineret. Atleta specializată pe săritura în lungime s-a remarcat prin distincții și la nivel de seniori, prima oară la Universiada de la Taipei, unde a luat aurul, iar mai apoi chiar anul trecut, la Mondialele din Budapesta.

În august 2023, Rotaru-Kottmann a devenit prima româncă ce a reușit să cucerească o medalie la un Campionat Mondial după o pauză de 14 ani. Atleta a sărit 6.88 metri și a cucerit bronzul, o performanță fabuloasă pentru sportul din țara noastră.

Acum, Alina se pregătește să se lupte pentru o medalie la Jocurile Olimpice de la Paris, prilej pentru care a acordat un interviu exclusiv pentru Eurosport.ro. Atleta a vorbit despre visul său, despre începuturile carierei sale, dar și despre cum se simte să locuiască în Germania de mai bine de 9 ani. În plus, românca e gata să ia startul la Campionatele Mondiale de Sală, ce vor avea loc în weekend.

Totul a început ca o joacă, visul meu a fost de la început să ajung la Jocurile Olimpice, ceea ce s-a și împlinit.

Eu am făcut toate probele până la vârsta de 14-15 ani, iar când am avut primul meu concurs internațional, la Campionatul Mondial de Juniori, acolo am participat și la sărirtura în înălțime și la săritura în lungime. Prima mea dragoste, dacă pot să îi spun, a fost săritura în înălțime, pentru că m-am antrenat cu domnul Adrian Floroaie, care a luat în trecut bronz olimpic la Jocurile de la Sydney cu sportiva Oana Pantelimon.

Normal, voiam să devin și eu campioană la săritura în înălțime, dar în momentul în care m-am axat mai mult pe săritura în lungime a fost la acel campionat, pentru că deși am avut rezultate bune în ambele probe, la săritura în lungime am luat medalia de argint, iar acest lucru m-a motivat și mi-a arătat că am mai mare potențial în proba de săritură în lungime în viitor decât în cea de săritură în înălțime.

Cea de anul trecut a fost foarte neașteptată, am așteptat-o de foarte mult timp. O medalie la Jocurile Olimpice ar fi un vis împlinit, e visul oricărui sportiv. Nu cred că se poate spune în cuvinte ce ar însemna.

Acel moment a fost unic, nu mi-a venit să cred prima dată. Pe moment am știut că a fost o săritură bună, mult mai bună decât celelalte, dar primele 6 sportive fiind la centimetri, foarte, foarte apropiate, nu mă gândeam (n.r. că le pot devansa). Mă gândeam că e pe la 6.80, dar 6.88, chiar nu mă gândeam.

A fost un moment unic în care am și râs, am și plâns. M-am bucurat foarte, foarte mult.

În primul rând, am ajuns la o maturitate în sport. Mă simt mult mai sigură pe mine în concursuri, iar această ediție este și unică, pentru că este în Europa, nu este foarte departe de noi, în Paris. Nu mai trebuie să mergem atât de departe, ca la Rio sau Tokyo, sper să fie o ediție normală.

Nu am avut ocazia să mă bucur de o ediție normală a Jocurilor Olimpice. Asta sper și îmi doresc foarte mult, ca la Paris să trăiesc sărbătoarea sportului. Mai ales că de data aceasta, părinții și soțul vor fi alături de mine și acest lucru este și mai special.

Săritura în lungime este anul acesta la un nivel foarte ridicat, la fel ca anul trecut. Suntem toate foarte aproape. Cel mai important este să mă calific în finală, acesta este cel mai important (n.r. lucru), să trec de calificări, pentru că eu cred că adevăratul concurs va fi în calificări. Va fi o bătaie la centimetri pentru primele 12 locuri.

Sper și pentru asta mă antrenez în fiecare zi, ca în momentul acela, în ziua aceea din august, să fie cea mai bună și nu contează ce sar celelalte, contează ce sar eu. Dacă reușesc acolo o săritură de 7 metri, ceea ce și îmi doresc, poate fi chiar (n.r. echivalent cu) o medalie.

Au trecut ceva ani de când mă antrenez aici. Mă antrenez într-un centru olimpic, unde am absolut toată infrastructura necesară pentru a rămâne sănătoasă și pentru a mă putea antrena la cel mai înalt nivel. Sunt legitimată aici la VFB Stuttgart, acest lucru este "biletul" meu de intrare în sala de atletism, pe stadion și așa mai departe.

Dacă nu aș fi legitimată, ar trebui să plătesc ca ceilalți sportivi. Aici se plătește ca să poți intra să accesezi aceste baze, pentru că sunt ale statului. Acest lucru mă ajută foarte mult, plus că eu aici sunt tratat ca un sportiv olimpic, la un nivel de sportiv olimpic al Germaniei. Acestea sunt plusurile care mă ajută foarte mult în performanță, pentru că atletismul nu este ca anumite sporturi. Este un sport costisitor, dar noi nu câștigăm atât de mult ca să reușim să ajungem la marea performanță.

Acum mă pregătesc pentru Campionatul Mondial de Sală, dar acest lucru este doar un mic stop înainte de Jocurile Olimpice. După acest Campionat Mondial, voi avea o săptămână de refacere, pe care o voi face în București, iar apoi mă voi reîntoarce în Stuttgart, unde voi începe direct cu pregătirea.

Datorită faptului că eu am baremul de participare pentru Jocurile Olimpice, eu am altfel de program, bazat doar pe acel concurs. Concursurile care vor fi înainte (n.r. de Paris 2024) vor fi de antrenament. În luna iunie, voi participa și la Campionatul European din Roma, dar la fel, nu avem niciun obiectiv. Cel mai important în anul acesta și absolut totul se bazează doar pe luna august.