Eurosport
Vis la Paris 2024 | Cătălin Chirilă, pregătit pentru primul său titlu olimpic! Ce avantaj va avea în finală
De
Publicat 26/02/2024 la 12:04 GMT+2
Cătălin Chirilă este unul dintre sportivii de la care românii au cele mai mari așteptări la Jocurile Olimpice de la Paris 2024, el urmând a se lupta pentru o medalie olimpică din postura de campion și vicecampion mondial și european la canoe simplu. Sportivul a acordat un interviu exclusiv pentru Eurosport.ro în care a vorbit despre obiectivul său din acest an și despre cum îl poate îndeplini.
Cătălin Chirilă
Credit imagine: Facebook
Cătălin Chirilă este unul dintre cei mai buni sportivi din România la ora actuală, sportivul de 25 de ani fiind campion și vicecampion mondial și european la canoe simplu pe 1.000 de metri.
/origin-imgresizer.eurosport.com/2024/02/25/3912516.jpg)
Cătălin Chirilă, caiac-canoe, campanie LIDL
Credit imagine: Eurosport
Bucură-te de performanță alături de LIDL, sponsor al transmisiunii Eurosport din drumul spre Paris.
Cu circa 150 de zile înainte de startul Jocurilor Olimpice, Cătălin Chirilă a acordat un interviu exclusiv pentru Eurosport.ro, în cadrul căruia a vorbit despre începuturile carierei sale și cum l-a influențat idolul său, Ivan Patzaichin, despre cum reușește să-și gestioneze emoțiile și despre obiectivul său din acest an.
Sportivul, care va concura în Franța doar la proba de simplu pe 1.000 de metri, a dezvăluit și care vor fi principalii săi contracandidați la Jocurile Olimpice, dar și ce avantaj va avea în finala de la Paris, unde este unul dintre favoriții la medalii.
Vis la Paris 2024 | Cătălin Chirilă, exclusiv pentru Eurosport: "Dacă nu ai emoții, înseamnă că nu îți dorești"
Cum te-ai apucat de caiac-canoe? Care e prima ta amintire cu acest sport?
M-am apucat de caiac-canoe la începutul clasei a 8-a. Îmi aduc aminte că au venit doi domni antrenori care au făcut clasica selecție la noi, la Școala Gimnazială din Sarichioi. Am fost printre copiii care au ridicat mâna și trebuie să recunosc că n-am avut habar de acest sport.
Știam cumva o idee despre un consătean de-al meu care era plecat la canotaj, dar n-avea nicio legătură. Și totuși eram cu mâna pe sus, cred că voiam să evadez cât mai repede de la sat la oraș.
Unul dintre motivele pentru care îmi doream să plec din sat cât mai repede a fost că eram cel mai mic băiat, cel mai mic copil de pe stradă, și practic în acel an rămăsesem singur, toți plecaseră la liceu, în oraș. Și când i-am spus mamei... Cam asta a fost ideea. I-am zis: "Mamă, nu neapărat că mă duc la sport, dar mă duc la școală, la Tulcea".
Cam asta este, cred, amintirea cea mai dragă, să fiu sincer. Când am intrat în curte și mama era printre flori, făcea treabă... Este, să zicem, un obicei al Sarichioiului. Înflorise tot satul și toate gospodinele cam asta fac. Asta este amintirea cea mai dragă de atunci.
Ești unul dintre sportivii către care România privește cu mândrie și cu speranță. Tu priveai așa către Ivan Patzaichin, despre care ai spus că e idolul și modelul tău. L-ai cunoscut personal?
Pe Ivan Patzaichin l-am cunoscut personal, însă, din păcate, nu am avut foarte mult timp la dispoziție să stau de vorbă cu dumnealui și cred că motivul principal este că eram destul de tânăr. Și, sincer să spun, nu știam cum să abordez situația, nu-l priveam din postura unui sportiv care cel puțin visează să devină campion mondial.
Eram un sportiv oarecare, care s-a întâlnit cu domnul Ivan. Chiar am fost premiat de către dumnealui pe scenă la Tulcea, în cadrul unei ediții de canotcă. Doar că eram premiat pentru rezultatele deosebite. Asta se întâmpla în anul 2016, după ce încheiam perioada de juniorat. Atunci, practic, a fost, dacă nu greșesc, primul meu contact cu dumnealui.
Și, pe urmă, am mai participat la competiții de canotcă, una sau două ediții, și din nou m-am întâlnit cu dumnealui. Însă, cum vă spuneam, nu am avut vreo discuție legată despre sport în sine.
Ai primit și vreun sfat de la el? Sau cum ți-a influențat cariera?
Eram prea tânăr când l-am întâlnit. Mi-aș fi dorit, sincer, să-mi fi dat domnul Ivan un sfat. Chiar vorbeam cu soția mea zilele trecute și mă gândeam cum ar fi fost ca domnul Ivan să fie în viață și să mă vadă acum campion mondial. Oare ce părere ar avea despre mine? Atunci, cum vă spuneam, eram prea tânăr, nu realizam, nu știu dacă priveam atât de departe să devin campion mondial în acest sport.
Dar sfaturile le-am extras cumva din, eu știu, trăsăturile dumnealui mai degrabă le-am extras din videoclipurile pe care le-am mai privit pe YouTube, din cursele pe care le-a făcut și cred că nu doar pentru mine sunt un model pentru toți. Să te duci într-o cursă să domini, practic asta se întâmpla de regulă, domina cursele, e incredibil...
Care e cel mai tensionat moment dintr-o cursă pentru tine și cum îți gestionezi emoțiile?
Absolut toate cursele sunt foarte tensionate și aș vrea să plec de la simplul antrenament în care, eu știu, am de tras 6 de 250 de metri. E un antrenament principal, antrenamentul cel mai greu dintr-o etapă de pregătire, și am emoții înainte de el.
Îmi este destul de greu să gestionez emoțiile pentru că îmi doresc foarte tare să realizez un antrenament bun și plec de la același gând. Dacă nu ai emoții, asta înseamnă că nu îți dorești. Asta e clar pentru mine.
Și cum vă povesteam despre antrenament, așa se întâmplă și în competiție. Emoțiile de fiecare dată sunt prezente. De la cursă la cursă sau de la o competiție la alta pot fi diferite. În unele cazuri au fost mult mai accentuate, cum a fost, spre exemplu, anul acesta la Duisburg. M-am simțit destul de emoționat pentru că veneam în calitate de campion mondial, trebuia să-mi apăr titlul. Îmi doream și să mă calific pentru Jocurile Olimpice, miza era dublă și emoțiile au fost ceva mai mari.
Însă, îmi place să cred – și de-a lungul timpului am conștientizat – că emoțiile sunt pozitive. De fiecare dată am făcut curse reușite, nu am fost copleșit de emoții. Chiar dacă au fost situații în care poate nu mi-a ieșit cursa așa cum mi-am dorit, asta clar nu a fost din cauza emoțiilor. A fost din cauza a tot ceea ce am făcut până atunci. Poate, eu știu, nu mi-am pregătit tactica îndeajuns de bine și nu am reușit să gestionez sau alți factori, nicidecum emoțiile.
Ai vreun obicei anume înainte de cursă pentru a te concentra?
Nici nu știu... Nu îmi dau seama dacă am vreun obicei anume. Poate, involuntar, se întâmplă să fac ceva. Poate fac gesturi pe care le observă cei din jurul meu. Însă, trebuie să știți că mă concentrez destul de simplu, zic eu. Merg, mă încălzesc, mă pregătesc specific pentru o cursă și gândurile se focusează pe ceea ce am de făcut acolo, imediat după linia de start.
Practic, după prima pală pe care o agăț sau o vâslesc, deja totul devine ca un automatism. Știu deja ce am de făcut, mă concentrez doar să fie cât mai aproape de perfectă fiecare pală și sunt convins că munca pe care am depus-o până în acel moment nu are cum să nu se dovedească a fi eficientă. Asta e clar.
Cât de importantă este pentru tine și pregătirea mentală, nu doar cea fizică? În plus, cât de mult accent crezi că ar trebui să se pună și pe această latură mentală în întregul sport românesc, pe lângă pregătirea fizică?
Cu siguranță este importantă. Poate părerea fiecărui sportiv va fi diferită cu privire la acest subiect. Eu mi-am dorit, la un moment dat, să lucrez cu un psiholog. Am lucrat o perioadă cu o doamnă psiholog, însă mi-am dat seama că, odată cu trecerea timpului, poate greșesc...
Din nou, cum spuneam, este o părere personală și am sesizat doar după propriul exemplu. Mi-am dat seama că, odată cu maturizarea, nu cred că am nevoie într-atât de mult de o persoană care să mă ajute să gestionez acele emoții. Totul se întâmplă, pur și simplu, prin antrenament.
Așa cum vă povesteam, eu îmi antrenez acele emoții sau îmi antrenez gestionarea lor încă de la antrenament și, odată ce știu ce am de făcut în antrenamentul acela, odată ce capăt sau iau frâiele în mâini, e clar că la concurs deja este automatism. Totul se întâmplă așa cum trebuie.
La Paris vei fi la a doua prezență la Jocurile Olimpice. Data trecută, la Tokyo, ai fost pe locul 5 în proba de canoe dublu pe 1.000 de metri. Între timp te-ai reprofilat doar pe proba individuală? Cât de grea a fost schimbarea?
Da, m-am reprofilat cumva... Îmi place să spun că așa a fost să fie de la început. Practic, așa era undeva scris, să devin eu simplist. Eu pe atunci nu-mi cunoșteam calitățile. Știam că îmi place să muncesc, îmi place să mă dedic la antrenamente, însă nu-mi cunoșteam calitățile 100%, în adevăratul sens al cuvântului, așa cum mă vede domnul antrenor.
El îmi spune mereu și îmi aduc aminte cuvintele astea: 'La cum ai muncit anul ăsta sau dacă te ții la fel de treabă, o să defilezi cu ei'... Când aud chestiile astea, îmi dau seama că domnul antrenor nu vrea să mă îmbete cu apă rece și îmi spune adevărul pe care îl vede de la zi la zi, din antrenament în antrenament.
Și-mi aduc aminte cumva că am fost forțat de situație să devin simplist. Victor Mihalachi și-a anunțat retragerea din anul de pregătire pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo. Și deja mizam pe proba de simplu, visam la ea într-o mică măsură.
Cumva, fiind foarte tânăr, fierbea sângele foarte tare în mine și îi spuneam lui Victor că și acolo am șanse, dacă prind o vreme bună pot să-i bat. Însă concluziile după concurs au fost puțin diferite față de ce planuri îmi făcusem. Vremea, exclusiv la proba de simplu, nu m-a ajutat să prind finala olimpică, aveam șanse foarte mari.
Mi-am demonstrat prin timpul pe care l-am obținut în finala B, care, raportându-mă la timpii din finala A, m-ar fi clasat pe locul 7. Asta nu este deloc rău, dar nu putem face comparații de la o cursă la alta pentru că vremea poate să difere, vântul se poate înteți în finala A, fiind mai târziu.
Însă, fiind vânt de dreapta, eu practic am fost în dezavantaj, eu fiind canoist stângaci. Eu vâstesc pe stânga și este nevoie de o degajare în finalul loviturii prin care îmi mențin direcția. Dacă vântul este puternic și din dreapta, e clar, trebuie să depun mai mult efort decât dreptacii. Și ăsta a fost practic detaliul care a făcut diferența dintre un sportiv și celălalt.
Au fost, din 8 ambarcațiuni în finala olimpică, 7 au fost cu dreptaci. Nu este întâmplător și, încă un detaliu foarte important, trebuie să știți că lângă mine pe culoar în finala B era multiplul campion olimpic, mondial și european, Sebastian Brendel, care nu cred că nu era în stare să prindă o finală olimpică pe atunci. Ceva se întâmplase, clar.
Citește și:
Vis la Paris 2024 | Cătălin Chirilă, avantajat în finala olimpică de canoe simplu
Ești campion și vicecampion mondial și european la canoe simplu. Cât de pregătit ești pentru proba olimpică?
Aș putea spune, acum când vorbim, că mă simt foarte pregătit din punct de vedere psihic. Sunt în plină pregătire pentru Jocurile Olimpice. Apoi am o situație intermediară la Campionatele Europene, unde voi susține un test înainte de examenul final. Îmi voi vedea și adversarii europeni cum se mișcă.
Dar până la acel Campionat European îmi rămâne doar să muncesc cel puțin la fel de eficient, la fel de bine ca anul trecut. Poate peste... eu știu, vreo 2-3 luni o să pot spune cuiva că mă simt deja pregătit și fizic. Pentru că asta e rânduiala antrenamentului.
În această perioadă, în primăvară, când apa este încă foarte rece, temperaturile sunt foarte scăzute, practic mușchii nu sunt la fel de elastici. Eficiența este foarte scăzută. Per total, nu pot scoate performanțe de nivel maxim acum, în perioada aceasta. Așa că, în concluzie, încă nu sunt pregătit fizic.
Cine crezi că vor fi principalii tăi contracandidați la medalii la Paris?
Putem privi finala mondială de la Duisburg, care reflectă foarte, foarte bine toți adversarii. Concluzia este că sunt foarte puternici. Am adversari extrem de puternici. Am stat de vorbă cu diferite persoane la acest Campionat Mondial și cunoscători, mari cunoscători ai sportului care au urmărit an de an aceste competiții...
Vorbesc despre producători ai bărcilor, care sunt prinși acolo în joc, studiază fiecare detaliu dintr-o finală, studiază bărcile, studiază esența. Ei mi-au zis, au recunoscut că este cea mai tare finală... Probabil cea mai tare finală din istorie, pentru că a fost plină doar de campioni mondiali, europeni, olimpici. Au fost doar campioni acolo.
În finala de la Jocurile Olimpice sunt sigur că vor fi cel puțin primii 9 clasați de la Campionatul Mondial. Cu siguranță toți se pregătesc bine. Nimeni nu riscă în vreun fel să schimbe vreo tactică sau altceva din pregătire pentru că pentru toți e miza la fel de mare.
Ce așteptări ai de la această participare la Jocurile Olimpice și care va fi obiectivul tău real la Paris?
Nu-mi place deloc cum sună "participare la Jocurile Olimpice". Îmi doresc foarte mult să nu fiu un simplu participant, îmi doresc să obțin o medalie. Am mai spus-o și cred că o voi repeta, nu doar cu privire la Jocurile Olimpice de la Paris, o voi repeta atâta timp cât voi face sport: orice medalie la Jocurile Olimpice este foarte importantă.
Cu siguranță, dacă va fi aur sau va fi bronz, mă voi bucura în egală măsură. Gândiți-vă la sportivul care vine pe locul 4 într-o cursă de 1000 de metri. Poate fi la... eu știu, o sutime de cel de pe locul 3 și pierde medalia. Nu cred că acel sportiv de pe locul 4 vâslește mai încet decât cel de pe locul 3 și de aceea nu-i se cuvine acea medalie.
Despre asta este sportul. Este despre o luptă, despre o bătălie dintr-o întreagă luptă, dintr-un întreg război, să spunem, într-o carieră. Și mă gândesc la bucuria celui de pe locul 3 care reușește să se agațe de o medalie.
Le-am recomandat multor sportivi să facă un exercițiu de imaginație. Și le-am recomandat sportivilor tineri, încă juniori, care își doresc foarte mult să câștige o cursă. Nu este greșită ideea, însă primii trei sportivi strălucesc. Asta e de reținut.
Ce părere ai despre programul de la Paris? Îți va permite să tragi pentru medalii?
Cu siguranță va fi obositor, însă unul dintre avantajele mele este că nu voi participa în proba de dublu și, chiar dacă poate aveam potențial, dacă îmi puneam în minte să-mi caut partener de dublu, nu cred că era o mișcare foarte inteligentă.
Prefer să rămân exclusiv pe proba de simplu pentru că mă uit la toți adversarii mei dintre care majoritatea dublează. Martin Fuksa, cu siguranță, va dubla cu fratele lui. Brazilianul, cu siguranță, va miza și pe dublu. Și am spus deja doi sportivi foarte puternici. Cred că și moldoveanul, dacă va avea o barcă puternică, va intra în dublu.
Mă gândesc că am un avantaj față de cei mai puternici sportivi, care mizează și pe cealaltă probă, probă care se va desfășura înainte de cea de simplu. Așa că voi profita de acest avantaj și mă voi baza că sportivii aceia deja își vor epuiza o parte dintre resurse până vor intra în cursa pentru medalii la proba de simplu. Iar asta clar sună a avantaj pentru mine.
Ce crezi că trebuie să mai faci până la JO pentru a-ți atinge obiectivul? De ce mai ai nevoie, ce aspecte trebuie să mai pregătești?
Nu-mi lipsește nimic, mă simt un sportiv cu un staff întreg. De multe ori am vorbit, în anii trecuți, despre staff-ul incomplet din spatele unui sportiv. Mi se părea un lucru anormal.
De anul trecut sau chiar de doi ani, sunt complet din punctul ăsta de vedere, pesonal mă simt foarte bine în pregătire, mi se pare că totul se derulează ca la carte și nu am de gând să schimb ceva, nu cred că este cazul să schimb ceva.
Îmi rămâne doar să muncesc cel puțin la fel de eficient, dacă nu ca anul trecut, măcar la fel ca acum doi ani, când înainte de Halifax mă simțeam extrem de pregătit și simțeam că nimeni nu-mi poate pune o barieră.
Jocurile Olimpice de la Paris vor fi pe Eurosport și pe aplicația Eurosport în perioada 26 iulie - 11 august 2024.
Subiecte asemănătoare
Promo
Promo