Românca Iolanda Balaș a fost un monument al atletismului mondial. A pus record mondial peste record mondial, trecând pentru prima dată în istoria probei feminine peste ștacheta înălțată la 1,80 m, apoi ajungea până la 1,91 m. Campioana olimpică de la Tokyo etala însă o săritură în stil foarfecă ce a fost "pensionată" definitiv după ce în scena internațională a intrat Dick Fosbury. A intrat fulgerător, apoi a dispărut, inovația sa schimbând însă definitiv fața atletismului.

Cum a schimbat Dick Fosbury fața atletismului

Dick Fosbury a început ca orice atlet al timpurilor sale cu săriturile stil foarfecă. Dar nu s-a simțit niciodată confortabil cu această tehnică. Iar când a ajuns în Mexic pentru a prezenta în premieră într-un concurs internațional o săritură pe spate, reușind și să sară mai sus decât orice alt competitor, lumea l-a privit cu uluială.
Jocurile Olimpice
Gest superb: Simona Radiș și-a scos la licitație tricoul cu autograf pentru a ajuta copiii
ACUM 21 ORE
Dick Fosbury era un necunoscut când a venit la competiția supremă cu o variantă proprie de a sări, pe care o experimentase încă de la 16 ani. Atleții încercaseră o altă variantă alternativă pentru “foarfecă”, în care se zbura cu fața spre ștachetă și spre pământ, iar picioarele erau trecute individual peste ștachetă.
Născut la Portland, Oregon, Richard Fosbury descoperise atletismul pe la 13 ani, la începutul anilor ‘60. Iar mărturiile timpurii arată că în liceu acesta nu reușea să treacă, în primul an, nici măcar peste ștacheta înălțată la modestul 1,50 m, un minim pe care îl sărea toată lumea, dar toată lumea!
Dick Fosbury voia totuși să sară. Enorm își dorea. Motiv pentru care aștepta până după asfințit, aștepta până când terenul de antrenament devenea pustiu și, departe de ochii tuturor, se concentra ca și cum ar fi fost pe cel mai mare stadion al lumii, își calcula fiecare mișcare și sărea, cu stilul său unic. După elan și bătaie, ochii scrutau din aer cerul ce se înnegrea mai mult și mai mult deasupra, trupul zvelt se arcuia și plutea desupra ștachetei, apoi urmau picioarele și câteva fracțiuni de secundă mai târziu - contactul cu pământul.
În primă fază, stilul complet diferit și riscant ales de Fosbury a stârnit hohote de râs în campus. Era un ciudat, părea un american ce nu știe tehnică, într-o probă în care yancheii aveau deja 11 titluri olimpice!
Săritura sa era riscantă, pentru că la vremea respectivă săritorii de la înălțime aterizau într-o groapă de nisip ca la lungime sau triplusalt, nu pe saltea – ca în prezent, iar asta însemna că Dick Fosbury cădea ca din cer fix pe coloană, după un elan consistent și o forțare a glenzelor pentru a se proiecta în sus ca din arcuri, cu un risc real de a-și fractura coloana.

Dick Fosbury

Credit imagine: Eurosport

În 1963, America îl descoperea deja pe Fosbury, cu săritura sa atipică. Curioșii l-au fotografiat la un concurs inter-colegii, din Oregon. Presa i-a descris săriturile drept o "nebunie". Dick avea 16 ani pe atunci.
Știam că trebuie să schimb cumva poziția corpului. Așa a început revoluția și apoi, după vreo doi ani - evoluția. | Dick Fosbury

Dick Fosbury și memorabilul 20 octombrie 1968

Dick Fosbury își făcea debutul internațional chiar la Jocurile Olimpice din Mexic, când lumea întreagă avea să privească uimită ceea ce avea să fie cunoscut pe mai departe drept "Fosbury Flop", o amprentă a progresului în atletism, o inovație ce avea să se impună ca nouă normă la înălțime. Dacă antrenorii clătinau din cap, spectatorii din Mexico City au fost fascinați de atletul de 21 de ani și 1,93 m, încălțat cu pantofi de culori diferite – unul alb, altul albastru. Dick Fosbury a evoluat fără greșeală până la 2,22 m, apoi și-a stabilit un nou record personal trecând peste ștacheta înălțată la 2,24 m, cu record olimpic și medalie de aur asigurate.
Podiumul avea să fie completat de americanul Edward Caruthers (2,22 m) și sovieticul Valentin Gavrilov (2,20).
La ediția din 1972 a Jocurilor Olimpice, Dick Fosbury nu a reușit să se califice. Și a abandonat imediat atletismul, devenind inginer, la 25 de ani.
În ziua de astăzi, săritorii folosesc doar tehnica Fosbury la înălțime.

Întâlnirea ultimei medaliate a României în concursul olimpic de înălțime cu Dick Fosbury

"L-am întrebat pe Fosbury cum i-a venit ideea să sară pe spate, chiar dacă eu urmărisem interviurile sale și înainte. Mi-a povestit că a început la fel ca și ceilalți, sărind foarfecă, apoi s-a orientat. A început să sară cu spatele și s-a tot întors până și-a dat seama că dacă basculează puțin bazinul și trage de umeri, are mai mult succes. După o astfel de săritură a progresat 15 cm și i-a luat cam doi ani până să ajungă la un flop autentic, diferit total de ceea ce se întâmpla până atunci”, povestea Oana Pantelimon, pentru ProSport.
Oana Pantelimon a câștigat bronzul la Jocurile Olimpice de la Sydney, în 2000 - ultima medalie olimpică adusă de un reprezentant al României la înălțime. În total, România are patru medalii olimpice în această probă, prin: Iolanda Balaș - aur în 1960 și 1964, Galina Astafei - argint în 1992 și Oana Pantelimon - bronz în 2000.
2,45 m este recordul mondial în aer liber la înălțime, masculin, stabilit de Javier Sotomayor, în 1993
2,40 m este recordul României în aer liber la înălțime, masculin, stabilit de Sorin Matei, în 1990 (a șaptea performanță mondială all-time)
2,02 m este recordul României în aer liber la înălțime, feminin, stabilit de Monica Iagăr, în 2000
2,09 m este recordul mondial în aer liber la înălțime, feminin, stabilit de Stefka Kostadinova, în 1987
Jocurile Olimpice
Doliu în sportul mondial: A murit Jacques Rogge!
29/08/2021 LA 17:00
Tokyo 2020
România, cele mai mari premii din Europa pentru medaliații de la JO! Ce sume oferă statul
19/08/2021 LA 16:12