Sonia Ursu este membră a echipei României de baschet 3 x 3, care merge în Japonia cu planuri mărețe. Deși numele nu o arată, Sonia are origini sud-coreene, tatăl său fiind de pe tărm asiatic.
Într-un amplu interviu acordat pentru blogul marta-sturzeanu.com, Sonia a povestit cu lux de amănunte ce înseamnă baschetul pentru ea, care sunt planurile de viitor, dar a oferit și o explicație hazlie despre felul în care părinții ai au ales să-i pună numele.
"Este o întreagă poveste îns patele deciziei. Totul a început în urma unei discuții telefonice între tata și bunica, amândoi de origine coreeană, pe care o anunța despre nașterea mea. Vorbind în coreeană, mama nu reușea să înțeleagă mai nimic din dialogul lor, însă a auzit la un moment dat pronunțându-se numele Sonia. Foarte revoltată de faptul că tata deja îmi dăduse un nume fără să o consulte înainte, așteptat să închidă telefonul și l-a întrebat: "Cum de i-ai ales deja un nume?" Tata, destul de confuz, îi spune că nu știe la ce se referă și că nu a zis nimic de niciun nume. Mama a insitat: "Dar eu am auzit când ai spus Sonia". Moment în care tata a făcut conexiunea între pronunția numelui și a cuvântului fetiță în coreeană: "Nu, nu i-am ales numele, i-am spus doar că este bunica unei fetițe". Și așa s-a ajuns la numele meu, datorită unei neînțelegeri pe care o repovestesc cu drag de fiecare dată când am ocazia.", a declarat Sonia Ursu pentru sursa citată.
Tokyo 2020
România, cele mai mari premii din Europa pentru medaliații de la JO! Ce sume oferă statul
19/08/2021 LA 16:12
În ceea ce privește drumul ei în baschet, Sonia a explicat parcursul său în baschetul de performanță: "În școala generală și în liceu am jucat în București. Apoi am vrut să merg la Universitatea din Pittsburgh și m-am prăgătit pentru ce implica acest demers. Însă, cu puțin timp înainte am primit cadou de la mama o vizită în Coreea, în condițiile în care nu îl mai văzusem pe tatăl meu de ceva vreme. Am ajuns acolo și prin intermediul unor cunosștințe am ajuns să fiu evaluată și în cele din urmă acceptată în echipa Coreei de Sud, Woori Bank Hansae. Ei au impus condiția de a începe contractul imediat. Pentru că voiam totuși să merg în SUA la facultate am dat startul unor negocieri și le-am propus să revin după un an de zile. Dar nu a existat nicio posibilitate să schimb condițiile: voiau atunci, fără nicio amânare. Și așa am stat un an și jumătate acolo, alături de acea echipă. M-am întors în țară pentru că mama avea nevoie de suportul mecu, trecând prin niște momente mai dificile și am rămas până la urmă. Familia este importantă pentru mine.
Apoi, în ultimii ani am făcut parte din echipele de la Brașov, Alba Iulia și am jucat și în Cehia. Totul s-a încheiat acum cu 6 luni petrecute la o echipă din Polonia și apoi alte 2 luni în Cehia.
A fost un parcurs frumos, dar și dificil, mai ales că la început jucam cu fete mult mai mari decât mine. Plus că eram și diferită, având trăsături asiatice. Au fost momente în care își băteau efectiv joc de mine și eu nici nu realizam. Mai târziu am înțeles că și ele treceau prin perioade neplăcute și un mod de a face față era să-și propage problemele în jur. Și în Coreea a fost extrem de greu, dar eu atunci chiar nu realizam. Pot să spun că m-aș întoarce oricând, pentru că simt că nu am înfruntat tot ce aveam de înfruntat. Sunt conștientă că viață fără durere nu există. Iar acolo am învățat cum să am grijă de corpul meu, am învățat disciplina din baschet și cum să mă apăr. În Europa, baschetul se bazează foarte mult pe tactică, unde te orpești și analizezi ce se întâmplă mereu pe teren. În schimb, acolo era și un joc foarte rapid, centrat pe coș.
Dacă mă uit acum în urmă pot să spun că din fiecare experință am avut foarte multe de învățat și că am avut un mare noroc de oameni care au crezut în mine și m-au susținut. Iar asta face drumul mult mai plăcut și îi dă un alt sens fațăm de cel propriu".
Visul Soniei a fost să ajungă în WNBA, însă aceasta susține că acest lucru nu mai este posibil, astfel că și-a trasat alte obiective: "Acesta a fost visul meu, dar nu mai este, pentru că am devenit realistă. Dacă mi-aș fi dorit așa de mult sigur m-aș fi dus în America. Însă mi-am atins un vis intermediar, jucând în EuroCup, iar acum urmează să mă îndrept spre Euroligă."
https://i.eurosport.com/2021/07/08/3169766.jpg

Marco Dulca, al doilea sportiv cu origini coreene care va reprezenta România la Tokyo

Deși ambii săi părinți sunt români, Marco Dulca s-a născut în Coreea de Sud. Se întâmpla pe 11 mai 1999, la Pohang, oraș în care tatăl său, Cristian Dulca, juca pentru echipa locală Steelers.
Prin prezența constantă la loturile naționale de juniori și tineret, Marcoare șanse mari să își întreacă tatăl. O va face deja prin participarea la Jocurile Olimpice, unde Crsitian Dulca nu a avut ocazia să joace, România necalificându-se în timp ce era jucător activ. Totuși, jucătorul Chindiei Târgoviște mai are mult de muncă pentru a ajunge la un Campionat Mondial, competiție pe care tatăl său a simțit-o pe viu, în Franța, în 1998.
Faptul că s-a născut în Coreea de Sud, îl face pe Marco Dulca să fie "cel mai familiarizat cu tărâmul asiatic" dintre toți jucătorii convocați de Mirel Rădoi pentru turneul olimpic din Japonia. De altfel, Dulca și Pașcanu sunt singurii doi jucători din lotul României care au mai pășit în Asia până acum, fundașul de la Ponferradina fiind acolo într-un turneu amical pe când evolua la juniorii lui Leicester.
Tokyo 2020
Cea mai ghinionistă țară de la JO. A terminat de 12 ori pe locul 4 la Tokyo și a ieșit din top 15
17/08/2021 LA 11:06
Tokyo 2020
Jocurile Olimpice sunt costisitoare! Topul statelor care plătesc cele mai mari recompense după Tokyo
13/08/2021 LA 16:05