Vis la Paris | "David Popovici ar trebui să aducă 2 medalii!" Verdictul primului român medaliat la înot la JO

Răzvan Florea este un nume de referință pentru sportul românesc, mai ales pentru disciplina "natație". Constănțeanul retras din activitate s-a remarcat încă de la nivel de juniori, cucerind campionate naționale. Ulterior, sportivul a făcut trecerea la seniori, unde a confirmat, câștigând "pe bandă rulantă" titluri naționale și medalii europene.

Apogeul carierei lui Florea a venit la Jocurile Olimpice de la Atena, când a devenit primul și unicul sportiv român medaliat la înot masculin, după ce a câștigat bronzul în proba de 200 de metri spate. În prezent, este antrenor de înot și are și un club în orașul său natal, Constanța, colaborând alături de unii dintre cei mai buni tineri înotători din țară, inclusiv Patrick Dinu, care a participat recent la Mondialele de la Doha la doar 18 ani.

Cu ocazia apropierii Jocurilor Olimpice de la Paris, Răzvan a oferit un interviu în exclusivitate pentru Eurosport.ro, în cadrul căruia a vorbit despre șansele României la o medalie, despre David Popovici, dar și despre visul său din postura de antrenor. De asemenea, Florea a rememorat momentul în care a cucerit medalia olimpică de acum 20 de ani.

Da, 20 de ani au trecut, dar avem toate premisele să câștigăm o medalie. Chiar dacă la Olimpiada din 2021 (Tokyo), poate nesperat am ajuns la un loc 4, cu David, acum cred că David e o certitudine și ar trebui să ne aducă una, două medalii.

Înotul este un sport destul de dificil și trebuie să se alinieze foarte multe lucruri în acele opt zile ale Jocurilor Olimpice. Trebuie să prinzi forma cea mai bună odată la patru ani în acea săptămână, poate în acea zi în care ai probă. Noi nu avem un număr extraordinar de mare de sportivi care fac deplasarea sau care participă la o ediție a Jocurilor Olimpice.

Vă dați seama, din unul, doi, trei sportivi, reușești să îi aduci foarte greu în cea mai bună formă. Într-adevăr, am avut o situație mai dificilă poate între 2008 și 2016, apoi a apărut "Robi" Glință care, eu zic că ne-a reprezentat cu brio, chiar dacă nu a câștigat o medalie. Două finale olimpice e un lucru măreț. Apoi David, cu acel loc 4, într-adevăr, ne apropiem de adevăr.

Singurul lucru care mă deranjează este că nu suntem mai mulți. Acum sunt doar doi calificați. Noi privim lucrurile pozitiv, dar să știți că realitatea este alta. Într-adevăr, și baremele olimpice s-au înăsprit nu tare, foarte tare, dar și noi trebuie să ne ridicăm la aceste standarde. Se pare că încă n-am reușit să avem din nou un grup de patru, opt sportivi la disciplina natație. Nu rămâne doar să ne antrenăm mai mult și să sperăm la mai mult pe viitor, dar arată bine Jocurile Olimpice de la Paris, cu David, arată foarte bine. Dacă intri în amănunte, poate încă nu arată foarte bine.

A fost un an mai dificil pentru el. Trebuie să ne gândim și că a terminat cele 12 clase, a avut și Bacalaureatul. Poate (n.r. a contat) un pic și presiunea care s-a pus pe umerii lui. Nu e ușor să fii acolo sus și să repeți performanța. Toată lumea aștepta lucrul acesta. Eu sper ca David să fi intrat pe un drum bun începând cu septembrie 2023, când a început pregătirea pentru Jocurile Olimpice și să ne arate poate cu Campionatul European de Seniori, sper să meargă în luna iunie, o nouă față, cea cu care ne-a obișnuit trei, patru ani de zile.

Rămâne de văzut, eu zic că are cele mai bune condiții de pregătire și sperăm să ne bucure cu două rezultate. Multă lume spune unul, un rezultat sau o medalie, dar la valoarea pe care o are ne arată că ar trebui să fie două medalii. A fost corect că nu a participat la Doha, nu a fost singurul. Chiar încă doi, trei adversari de-ai lui au luat aceeași decizie, pentru că e greu să ai două vârfuri de formă într-un an calendaristic, mai ales când vorbim de Jocurile Olimpice.

Probabil că lumea a fost mai temeprată și și-a luat timpul necesar pentru o pregătire ca la carte, să arate cel mai bine în mijlocul verii la Jocurile Olimpice.

Da, într-adevăr, istoria ne arată că natația românească a trăit foarte mult pe segmentul feminin. Este clar, din anii '70, '80 până înspre anii 2000, 2004, 80-90% din rezultate au fost la segmentul feminin.

Trebuie adus aminte și că poate și înainte de anii 1975, au fost băieți participanți la Olimpiadă, chiar cred că mai mulți decât fete. Nu cu performanțe extraordinare cum au reușit fetele. Probabil că s-a făcut un schimb de generații, noi ne obișnuiserăm cu rezultatele fetelor, dar uite că în ultimul timp, am descoperit mai mulți băieți și cred că ar trebui să fim puțin mai atenți, pentru că fetele pătrund în performanță un pic mai repede decât băieții.

Poate nu am fost noi îndeajuns de atenți noi profesorii, sau federația, să reușim să ducem și fete. Am dus două fete la ultimele două Olimpiade, dar nu cu un barem, ci invitate, trebuie să fim și realiști.

Aș vrea să rămân doar primul, pentru că de-asta e frumos sportul și având în vedere că avem competitori la o medalie, m-aș bucura enorm să fiu doar primul și să nu rămân singurul.

Cred că este un drum asemănător tuturor celor care fac performanță în înot, pentru că toată lumea muncește. Eu am făcut parte dintr-o generație fabuloasă de înotători și am ținut steagul cred că 10 ani de zile, (n.r. din) '99 până în 2010.

Pot spune că ne-am împins unul pe altul. Poate la o competiție unul reușea o performanță mai notabilă, te împingea din spate. A fost un drum lung, greu, concursuri foarte multe, emoții, dar cine a reușit să le stăpânească mai bine, cine a reușit să se antreneze foarte bine și să ajungă la un rezultat foarte bun, s-a văzut.

Cred că toată lumea a reușit performanțe notabile în anii '00 și eu mă bucur nespus pentru mine, pentru că este o performanță care e greu de obținut, mai ales în zilele noastre. Nu că atunci ar fi fost mai ușor, să nu creadă lumea că atunci ar fi fost mai ușor.

Eu nu porneam la drumul cu visul unei medalii. Porneam la drum cu o calificare într-o finală. Tot timpul eram prezent într-o finală a Campionatelor Mondiale sau Europene, cu rezultate destul de bune, mă situam mereu între primii 6, dar pentru mine pot spune că a fost și o surpriză.

Mă așteptam să fiu între primii, dar poate 20% gândeam către o medalie. A fost probabil concursul și ziua perfectă pentru mine.

Practicând 20 și puțin de ani înotul, poate a fost mai ușoară trecerea pe marginea bazinului, antrenând, profesând. A fost visul meu, am vrut să încerc acest drum și iată că am deja 14 ani de când am pornit pe acest drum și pot spune că încă îmi place.

Vom vedea cât va mai dura. Îmi doresc foarte mult să am și eu un sportiv care să meargă la Jocurile Olimpice. Nu am reușit până acum, mă simt tânăr așa ca și antrenor și sper să mai am timp să ajung în această postură, să antrenez un participant la Jocurile Olimpice. Nu am fost departe, am avut performanțe notabile cu grupa pe care o antrenez. Ne mai lipsesc Jocurile Olimpice.

Ăsta este visul meu. Noi avem acest bazin din 2013, eu profesez de dinainte de 2010. Eu sunt foarte mulțumit de activitatea pe care o întreprindem la bazin. Avem medalii la Campionatele Naționale, Europene, Internaționale, Mondiale de Juniori, am fost participant cu Patrick (n.r. Dinu) la Mondialele, Europenele de Seniori, deci lucrurile merg bine.

Așteptăm să mai facem un pas înainte și să mergem către o ediție a Jocurilor Olimpice, e foarte greu. După cum am spus la început, gândiți-vă că sunt doar doi participanți (n.r. ai României la Paris) până acum.