Interviu realizat de Marian Ursescu
Sportul românesc a avut întotdeauna parte de adevărați eroi, care au făcut istorie pe cele mai mari arene ale lumii. Jocurile Olimpice reprezintă competiția supremă a sportului mondial, iar țara noastră nu a dus lipsă de mari campioni, care au fluturat tricolorul pe cea mai înaltă treaptă a podiumului.
Printre ei se numără și Simona Gherman, membră a echipei de spadă a României care a luat aurul olimpic la Rio de Janeiro, în 2016. Alături de Ana Maria Popescu, Simona Pop și Loredana Dinu, Simona Gherman a contribuit la singurul aur obținut de delegația României la acea ediție.
Jocurile Olimpice
Ziua Olimpică 2022 | Mihai Covaliu: "O participare la Jocurile Olimpice îți poate schimba viața"
23/06/2022 LA 07:22
https://i.eurosport.com/2022/06/22/3397292.jpg
Povestea olimpică a Simonei a început în 2012, la Londra, iar aceasta a rememorat, într-un interviu exclusiv pentru Eurosport.ro, cum a trăit sentimentul de a fi pentru prima dată la cea mai importantă competiție din sportul mondial, una în care a făcut o figură frumoasă la individual, dar a suferit o mare dezamăgire alături de echipă.
"Am aflat că ne-am calificat la Jocurile Olimpice în 2011, după ce am câștigat Campionatele Mondiale de la Catania.. Pentru 3 dintre noi era ceva nou, nu știam ce înseamnă Jocurile Olimpice. Am plecat la Londra încrezătoare, eram campioane mondiale.
Când am ajuns acolo ne-am dat seama că Satul Olimpic este de fapt un cartier. Când am văzut că România are un bloc al ei și toate steagurile atârnate pe celelalte blocuri din jur am avut un sentiment foarte mișto, știam că sunt acolo cu cei mai buni. Te întâlnești cu mari sportivi în fiecare zi. La Londra țin minte că m-am întâlnit cu Djokovic și am făcut poză cu el, fiind preferatul meu. Toată lumea tăbăra pe el, nici măcar acolo nu avea liniște. Și mai e o chestie, când te duci la sala de mese, este hala aceea imensă și poți să te nimerești la masă lângă Serena Williams. Pe de altă parte ți-ai câștigat locul să fii acolo, ești printre cei mai buni din lume.
Pe de o parte vrei să stai cât mai mult, dar pe de alta abia aștepți să vină concursul. Emoțiile sunt mari. N-o să uit niciodată începutul, când am tras pentru intrarea în 16-imi cu o sportivă din Marea Britanie, Corinna Lawrence. Era un asalt accesibil, de care nu îmi era frică, dar știam că apoi urma Laura Flessel Colovic, adică un fenomen din scrimă. Am trecut și de ea, iar pentru intrarea în semifinale au picat cu Yana Shemiakina (n.r. cea care avea să ia aurul). A condus ea cu 12-10, am recuperat, ba chiar am avut 14-12. M-a egalat și au urmat 6 duble, de parcă nu putea să vină o dublă la 14-12 sau 14-13 pentru mine (n.r. dublă înseamnă că fiecare sportivă primește câte un puncte pe tabelă. la spadă, câștigă cine ajunge prima la 15). Apoi a venit tușa ei simplă și asa s-a încheiat prima mea aventură olimpică. Am terminat pe locul 6.
A urmat concursul pe echipe, unde noi eram mari favorite, campioane mondiale, europene, nu ratasem niciun podium în tot ciclul olimpic. Poate că am fost foarte încrezătoare în noi. Și a venit Coreea de Sud și toate am tras prost, mergeam din pierdere în pierdere, nu reușea niciuna să o scoată pe cealaltă. Eram conștiente că pierdem, dar eram legate de mâini și de picioare, ceea ce nu se întâmplase niciodată. Am pierdut și am mai spus-o, a fost trauma vieții noastre. M-a durut inima efectiv, la propriu. Nu mai spun de rușine. Nu voiam să mai ieșim din cameră. Cred că am mai stat încă 5 zile la Londra și în alea 5 zile nu ni s-au uscat ochii de lacrimi. Și nici după ce am ajuns acasă", a povestit Simona prima experiență olimpică.
https://i.eurosport.com/2022/06/22/3397293.jpg

Simona Gherman: "Bucuria unui aur olimpic nu poate fi explicată în cuvinte"

Simona Gherman a făcut o pauză după Jocurile Olimpice de la Londra, din dorința de a deveni mamă. Aceasta consideră că acea experiență a ajutat-o, pentru că s-a dedicat familiei și a trecut mai ușor peste eșecul din 2012. În 2014, Simona a revenit în sala de scrimă cu un singur gând, acela de a reajunge la Jocurile Olimpice.
"Am născut în decembrie 2013, iar în martie 2014 am reintrat în sală, focusată să ajung din nou la Jocurile Olimpice. Am spus, nu se putea ca noi să rămânem cu imaginea de la Londra. Eram o echipă puternică, fără falsă modestie. Eram o forță în scrima mondială. Când auzeai de echipa de spadă feminin a României... nimănui nu-i era ușor să tragă cu noi.
A venit Rio și la individual nu am reușit niciuna să scoatem un rezultat bun. Atunci ne-am spus că putem face mult mai multe ca echipă. La echipe e altceva, e greu să strângi 4 caractere diferite și să le faci să funcționeze. Domnul Podeanu nu a fost doar un foarte bun antrenor, ci și un bun pedagog, știa cum să lucreze cu noi.
Eram deja foarte mature, aveam toate peste 28 de ani. Îmi aduc aminte de primul meci, cu SUA. Cumva țineam meciul în mână, dar nu am reușit niciodată să ne desprindem la mai mult de 4 tușe. În ultimul releu a intrat Ana și conduceam cu două tușe. În ultimul minut ne-au luat ele conducerea și avea 3 tușe avans. Ana a dat tușa de egalare în ultimele secunde. Pe margine eram toți terminați, ne spuneam că nu se poate să se repete istoria, nu se poate să trăim din nou tragedia de la Londra. Apoi s-a aprins doar becul roșu și am câștigat. Doamne, ce trăiri. Cred că acela a fost declicul.
Apoi a venit Rusia, cu care am defilat (43-31), iar în finală am dat de China. Domnul Podeanu spunea că în China au campionat pe fiecare scară de bloc. Chinezii au o arie de selecție uriașă.
Adversarele au fost foarte puternice. Vorbim de sportive de peste 1,80 metri, bine făcute, cu alonjă, cu mobilitate, când făceau o fandare se duceau pe jumătate de planșă. Noi eram mai mici, dar mai rapide, era ca un joc de-a șoarecele și pisica. În mod normal nu ar fi trebuit să avem emoții, pentru că am controlat finala. Nu ne-au condus niciodată și nici nu prea s-au apropiat de noi. Ana a tras ultima tușă și diferența era destul de mare, adică erau șanse mici ca ele să ne mai pună probleme, dar parcă ne era frică să ne bucurăm. Doar când s-a terminat timpul, pentru că nu s-a ajuns la 45 (n.r. meciul s-a terminat cu 44-38 pentru România), atunci a venit descătușarea aia și nebunia aia și ne-am bucurat ca niște copii sinceri, am dat frâu liber la tot ceea ce am simțit.
Aceste bucurii nu se pot explica. Pot să-mi aduc aminte cu bucurie de prima mea medalie la Campionatul European sau Mondial, dar o medalie la Jocurile Olimpice este ceva special, este medalia râvnită de toți sportivii și când pui mâna pe aur e un sentiment de nedescris. Era un cumul de bucurie, de mândrie, îți veneau de toate în minte. Dar când pui mâna pe aur, tot ce a fost greu, tot ce ai îndurat în carieră este dat uitării. E ceva magic, ceva fantastic.
Dacă după Londra am spus că fac o pauză, după Rio am zis că renunț, iar acea ediție a Jocurilor Olimpice a fost ultima mea competiție. De atunci nu am mai luat costumul pe mine. Toate costumele și armele le-am dat la sală, la copii. Nu doar eu, toate celelalte fete, pentru că atât de multe ne-a oferit sportul ăsta, încât trebuie să dăm și noi înapoi. Și noi am început cu costumele altora, au fost momente grele când eram mici. Au fost ani grei, dar cred că ne-au ajutat să ajungem la performanța asta.
Dar aș lua-o de la capăt oricând, cu aceiași oameni, cu aceleași trăiri și doar scrimă aș face. Scrima este un sport al minții, este un șah făcut pe planșă. Noi trebuie să-i facem pe cei din fața noastră să facă ce vrem noi, să vină unde vrem noi pentru a ne putea face acțiunile. Acealași lucru îl face și cel din fața ta. Poți fi pe acea planșă orice piesă de la șah și câteoadată trebuie să fii și nebunul, să-ți dai frâu liber fanteziilor. Trebuie să fii nebunul în timpul asalturilor pentru ca la final să fii regină", a conchis Simona.
În final, fosta mare spadasină a prefațat Jocurile Olimpice de la Paris, din 2024: "Trebuie să fim alături de sportivi, să-i încurajăm, să-i ajutăm așa cum putem noi, ca ei să reușească în primul rând să se califice și eu cred că avem șanse. Pentru că la scrimă este o bătaie crută pentru calificare, cu țări foarte puternice".
Pe lângă titlul olimpic câștigat la Rio, Simona Gherman are în palmares și două titluri mondiale, toate cu echipa (2010 și 2011) și 7 titluri europene: două la individual (2012 și 2016) și 5 cu echipa (2008, 2009, 2011, 2014 și 2015).
Jocurile Olimpice
Ziua Olimpică 2022, o sărbătoare a sportului! Activități dedicate păcii, în toată lumea
23/06/2022 LA 05:48
Jocurile Olimpice
Rezumatul finalei de la Barcelona, Alcaraz - Carreno Busta
24/04/2022 LA 19:34