Printre picaturi (asa este expresia, nicidecum nu a sosit ploaia la Le Mans, ca anul trecut), incercam sa continuam jurnalul de calatorie inceput joi. Recunosc, este mai mult un experiment, iar raspunsul vostru este extrem de important in a continua acest serial, speram noi, de poveste.
Ziua de vineri a inceput, evident, dis de dimineata. Cu ochii semideschisi (positive thinking :) am pornit spre circuit. Cu stangul! Ora propusa pentru micul dejun s-a dovedit a fi mult prea matinala pentru oboseala acumulata atat ieri cat si in noaptea, aproape alba, incheiata in urma cu doar cateva ore. Am intarziat si mancat in graba, iar din micul dejun nu mi-au ramas agatate in memorie decat doua lucruri: ouale nefierte (care ne-au pacalit, pe rand, pe toti 3) iar la polul opus cafeaua excelenta. Masina inchiriata si lasata undeva, departe, este un Peugeot mare la stat dar mic la sfat, navigatorul fiind complet depasit de situatie inca din momentul in care am coborat din parcare. Aflu de la Alex (Cocu) si Marius (Bacila) ca sunt portiuni de drum care se inchid alternativ in ruta spre circuit, iar asta compromite definitiv orice estimare. Recunosc, ne-am si ratacit de vreo 2 ori plus ca a trebuit sa trecem pe la acreditari (departe de circuit iar asta ne-a creat unele neplaceri adiacente) pentru a ridica legitimatia lui Marius. Cu jumatate de ora inainte de a intra in direct, eram in sfarsit la portile circuitului Le Mans. Am ajuns! Iar asteptarile au fost pe masura. Nu ne-a asteptat un Johann Zarco, asa cum a surprins publicul ieri verificand bilete, insa ne-am salutat cu Randy de Puniet, la brat cu frumoasa sa iubita. Ziua incepea sa fie mai frumoasa, un banner urias cu Eurosport intampinand publicul inca de la intrare. Ne-am simtit, cumva, acasa!
Odata ajunsi in cabina de comentariu, am regasit ambientul familiar de acum 2 luni. Aceeasi dispunere a monitoarelor, aceleasi tipuri de informatie si, extrem de important, acelasi mixer de sunet care ne-a creat atatea probleme in Qatar. Am comentat pe rand, cate doi, iar eu am fost liber prima data pe antrenamentul de debut al Moto2. Nu am cum sa descriu sentimentul trait cand am asistat la prima trecere a acestor motociclete pe linia dreapta (se poate auzi pe facebook-ul live facut astazi). Si am folosit cu buna stiinta acest cliseu, pentru ca numai linear nu este palierul de viteza din zona boxelor. Pilotii se lasau pe dreapta inca din fata cabinei de comentariu (situata exact in zona de pit wall), spre care priveste zambind mucalit un Bibendum urias al celor de la Michelin, de parca ar sti el ceva dar nu ne spune. S-a cazut mult astazi, din fericire nu acolo, in primul viraj.
Marele Premiu al Valenciei
Sfârșitul unei ere în MotoGP! Valentino Rossi, la ultima cursă a carierei
14/11/2021 LA 08:56
https://i.eurosport.com/2018/05/18/2337993.jpg
Parcursul spre centrul de presa, destul de intortocheat de parca era o replica in miniatura a pistei Bugatti, te obliga sa treci prin parcarea intesata de camioanele echipelor (TIR-uri, pe romaneste). M-am oprit cu numaratoarea la 66, cand am pierdut sirul. Vezi toate marcile, culorile si formele posibile. De la o remorca ce se extinde pe verticala, precum motorhome-ul lui Valentino Rossi, si pana la cele care se extind in ambele laterale, segmentate ca o omida care abia asteapta sa ia proportii. Apoi, ascunse complet sub crisalidele umbrelelor deschise, vezi cum imaginatia o ia pur si simplu razna. Doua camioane unite prin terasa inchisa, altele lipite pe lateral si cu o pagoda sprijinita pe ele, ridicandu-se semeata pana la inaltimea tribunelor. Orice centimetru patrat, pe orizontala sau pe verticala, este speculat perfect, functia primand formei.
Zona de paddock nu este insa cea mai pestrita, realizezi asta cand ajungi in “Village”. Acolo, simturile iti sunt asaltate pana la senzatia de vertij. Totul se invarte, in perpetua miscare, si este extrem de colorat. Adauga si un freamat de fond, spart de sunetul unui motor pornit pe linia boxelor, si obtii imaginea perfecta. Am urcat treptele cu greutate, facandu-mi loc prin multime. Sunt multi cei care stau pur si simplu in drum, de parca sunt fumatori, inghesuindu-se pentru o clipa la iesirea dintr-un club de noapte. De inteles, doar sunt la limita spatiului din care isi pot vedea idolii, fara a plati accesul VIP. Urmatoarea incercare este sa te strecori printre mesele celor care se odihnesc, cu bautura campionilor in fata (nu fac reclama la continut, ci la paharul in sine, care este pictat cu trofeele trecute din istoria Le Mans – se poate obtine in cortul de memorabilia). Apoi intri in lumea minunata a fanilor MotoGP.
Fete frumoase, in vizita sau hostess (motomondialul nu s-a aliniat acelui curent usor ipocrit care a interzis grid girls), familii, copii, tineri in grupuri sau cupluri, mecanici, vanzatori, merchandise, oameni stand, oameni la plimbare, unii pe jos altii pe vehicule cu roti (sau roata, in cazul One Wheel Segway), scutere electrice, scutere galagioase, biciclete, aglomeratie, tipete, emotie, traire. Si lista poate continua. Dar o vom face altadata, pentru ca si maine este o zi.
A demain!
Motociclism
Performanță uluitoare! Pedro Acosta e campion mondial la Moto 3, la doar 17 ani
07/11/2021 LA 14:43
Motociclism
Coșmarul continuă pentru Marc Marquez: a fost operat a treia oară în șase luni la brațul drept
04/12/2020 LA 14:13