Robert Glință, dezvăluiri emoționante la doi ani de la retragere! "Fără mama nu mai eram în viață"
/origin-imgresizer.eurosport.com/2025/01/09/image-b7f09e96-ffcf-4fbd-a1e7-86c9ef483b48-68-310-310.jpeg)
Publicat 27/01/2025 la 22:01 GMT+2
Robert Glință, care s-a retras din natație în 2022, a făcut acum câteva dezvăluiri emoționante despre cât de greu i-a fost de-a lungul carierei, dar și despre cum e viața lui după ce a renunțat la sport. Fostul înotător a mărturisit chiar că a fost aproape de a se sinucide, vorbind despre cum a reușit să treacă peste cele mai dificile momente din viață.
Robert Glință
Credit imagine: Getty Images
Robert Glință a pus punct carierei la numai 25 de ani. Omul care a ținut România pe harta natației mondiale până la apariția lui David Popovici a decis la începutul anului 2023 că e momentul să înceapă o nouă etapă în viața sa.
Acum, la doi ani de la acel moment, într-un interviu acordat Andreei Giuclea, fostul înotător și-a dezvăluit cele mai dureroase momente din carieră, explicând cât de greu i-a fost dincolo de performanțele obținute, prin care se numără un aur european în proba de 100 de metri spate.
Robert Glință a evidențiat că povestea lui este una de succes, în ciuda faptului că a trecut prin multe momente dificile, și nu a vrut să dea vina pe nimeni pentru amintirile dure cu care a rămas, spunând doar că își dorește ca oamenii să fie mai blânzi unii cu alții.
"Lumea sportului e diferită de lumea care trăiește mai liniștită în societate, cu joburi, cu activități zilnice, cu medii sociale, de care eu n-am avut parte și pe care nu știam cum să le tratez. Și mi-am dat seama, într-un mod destul de dureros, că am de învățat cum să trăiesc de fapt.
Încă învăț, sunt într-un proces de descoperire, încă îmi dau seama cine sunt, ce îmi place, ce vreau să fac cu adevărat. Ca sportiv, nu ai cum să iei toate deciziile pe cont propriu. Ești într-o comunitate, contează și antrenorul, și preparatorul fizic, poate și psihologul. Tu, ca sportiv, asculți.
Antrenorul spune: 'Fă asta!', federația spune: 'Fă asta, avem nevoie de asta!'. Așa am și ajuns la rezultate; indiferent de ce simțeam eu, de foarte multe ori, am făcut ce mi s-a spus. Și chiar și în momentele în care eu simțeam că nu mai pot, nici fizic, nici emoțional, am primit zero înțelegere.
De multe ori, nici nu puteam să spun că nu mai pot, pentru că nu mi se dădea ocazia să fiu ascultat. Nu se punea preț pe mine, pe propria persoană, pe propriile mele nevoi, ci pe rezultatele pe care le aduceam.
Nu vreau să blamez pe nimeni, dar asta a fost povestea mea, percepția mea asupra lucrurilor prin care am trecut. Sunt o poveste de succes, fără doar și poate, pentru cine se uită la ce am realizat. Dar lucrurile nu sunt așa cum par la prima vedere, ce vedem la suprafață poate să fie complet eronat.
Nu știm prin ce trec cei de lângă noi și ar fi frumos să ținem cont de asta, să fim mai rezervați în a critica sau a judeca ori a trage concluzii pripite. Ar fi frumos să fim un pic mai precauți și să empatizăm mai mult cu cei din jurul nostru", a declarat Robert Glință, potrivit lead.ro.
Robert Glință, dezvăluiri emoționante la doi ani de la retragere
Fostul înotător a povestit și unele detalii care nu s-au văzut de-a lungul carierei sale și a mărturisit chiar că a avut gânduri de sinucidere, spunând că nu ar mai fi fost aici dacă nu ar fi fost mama lui.
În plus, Glință a vorbit despre cum e viața lui acum, după retragere, și despre cât de importante au fost terapia, rugăciunea și sprijinul familiei în a-l ajuta să facă performanță.
"M-am întrebat de multe ori dacă m-am bucurat cu adevărat de momentul în care am devenit campion european și am realizat că a fost mai mult o ușurare. Am plâns în camera de hotel de n-am mai știut de mine; mai mult decât bucurie, a fost o ușurare că am reușit, pentru că îmi era frică de eșec.
E foarte greu să faci performanță în România, e o cale dificilă și solitară, de aceea avem parte de rezultate frumoase atât de rar. Eu am reușit cu foarte multă muncă și ambiție și susținere din partea familiei. M-au ajutat enorm psihoterapia, tratamentul, rugăciunea. M-a ajutat și familia, fără mama nu eram în viață.
Știu cât de mult se suferă în tăcere, și sportivi, dar și oamenii în general, și nu se poate să nu îmi pese, de asta în luna noiembrie am alergat 60 de kilometri și am strâns bani pentru asociația Mental Health for Romania, parte din mișcarea globală Movember dedicată sănătății bărbaților.
Sunt cineva în societate, sunt respectat, am un nume, sunt bine privit, am primit foarte mult ajutor doar prin cine sunt, astea sunt niște lucruri pozitive dobândite de pe urma carierei. În plus, am o stabilitate financiară, nu am stresul că trebuie să supraviețuiesc de pe o zi pe alta, ceea ce e un confort foarte important. Nu am o grămadă de bani să merg în Maldive, dar nici nu-mi trebuie.
Văd și descopăr sportul și mișcarea într-un alt mod, mult mai plăcut și mai sănătos. Vreau să mă simt bine, vreau să râd, vreau să zâmbesc în timp ce o fac. Sportul e foarte frumos și mă bucur că am redescoperit asta", a subliniat fostul înotător.
Subiecte asemănătoare
Promo
Promo