INTERVIU EXCLUSIV | Viitorul poloului românesc joacă la Barcelona și are un IQ de 155. Povestea lui Marc Angelescu

Marc este cu adevărat un "puști minune", aspect pe care nu îl demonstrează doar în bazinul de polo, ci și în plan academic. Tânărul de doar 15 ani este un copil supradotat și este înzestrat cu un IQ de 155, potrivit testărilor MENSA (Organizația Mondială a Oamenilor Supradotați Intelectual), instituție din care face parte încă de la opt ani.

Poloistul nostru este unul dintre cei mai talentați jucători din bazin, iar acest lucru este demonstrat de rezultatele sale. La Campionatul European U15 recent încheiat a obținut titlul pentru cel mai bun marcator al competiției, iar la nivel de club evoluează de un an pentru echipa de juniori a Barcelonei, cea mai titrată echipă din Spania. În Peninsula Iberică a cucerit deja Liga Catalană și Campionatul Catalan, iar în a doua competiție menționată a fost desemnat MVP, toate acestea în timp ce studiază la școală internațională "Princess Margaret".

Deși are rezultate extraordinare în apă, visul lui este altul, acela de a deveni medic. Pentru a afla mai multe informații legate de aspirațiile lui Marc Angelescu și despre cum îmbină școala cu viața sportivă un copil cu IQ-ul de 155, Eurosport.ro a decis să realizeze un interviu alături de noua speranță a poloului românesc. Iată întrebările pe care le-a primit Marc și răspunsurile sale.

"Păi de când eram foarte mic am început să practic diferite sporturi, de exemplu schi de la vârsta de trei ani și ulterior înot și tenis. Dar niciodată când eram mic nu mi-a plăcut înotul și cum tenisul era tot un sport individual, părinții mei s-au gândit să mă înscrie la polo, care combina partea de înot cu sportul în echipă ca să capăt și alte capacități.

Tatăl meu a fost un jucător de polo și așa în scurt timp am ajuns la echipa Triumf, avându-l antrenor pe domnul profesor Andrei Mateiași, care a reușit să mă facă să iubesc acest sport și care a văzut potențialul meu imediat. Îi mulțumesc că a fost alături de mine și eforturile lui nu au fost în zadar."

"Deci am petrecut trei ani, clasa a 5-a, a 6-a și a 7-a și a fost foarte greu pentru că era un mediu academic foarte performant, însă am avut suportul profesorilor și al doamnei director Ionela Neagoe, care a crezut în capacitatea mea de a face față și cerințelor riguroase ale școlii în paralel cu dorința mea de a practica acest sport. Îi mulțumesc pentru încredere. Eu cred că m-a și ajutat modul de viață organizat cu care eram obișnuit și așa am reușit să păstrez un echilibru între școală și sport."

"Păi clar am sacrificat timpul liber și mai mult sau mai puțin viața socială, pentru că nu aveam timp fizic să ies și cu colegii și prietenii. De exemplu, în acest sezon de-abia am avut poate unul, două, weekend-uri libere și perioada de vacanță din această vară va fi pentru mine doar de 10 zile.

Din păcate, nici n-am avut șansa să particip alături de colegi la banchetul de la finalul clasei a 8-a, sau la ultimul clopoțel, cu toate că mi-aș fi dorit foarte mult."

"Nu am neapărat un idol din lumea sportivă, însă am un mentor extraordinar: antrenorul meu de la Club Natacio Barcelona, Miquel Gasulla Flavia. Zi de zi a reușit să mă împingă și să îmi depășesc propriile limite și în același timp m-a susținut emoțional și îmi este mereu alături."

"La început a fost foarte dificil pentru că am avut niște schimbări majore în viață. O țară străină, o limbă străină, o cultură nouă și un alt sistem de învățământ. Cred că cel mai greu a fost să îmi schimb mentalitatea, antrenorul mi-a construit pas cu pas o viziune nouă la fiecare antrenament.

Totul aici este mult mai intens, e mult mai diferit decât cu ce eram obișnuit în România și tot ce facem aici trebuie să fie la 100%, oricât de scurt sau de lung ar fi (n.r. antrenamentul). După ce am învățat limba spaniolă a fost mult mai ușor să mă integrez și totul a decurs mai limpede."

"În legătura cu naționala României, îmi doresc să urce cât mai sus și România să devină din nou un nume recunoscut și respectat în lumea poloului internațional. Cât despre Clubul Barcelona, sper din suflet să am șansa să joc pentru echipa de seniori cât mai repede."

"Cred că visul suprem al oricărui sportiv este să ajungă să joace la Olimpiadă."

"Da, cred că mă ajută în general să deprind și să aplic tacticile noi prezentate de antrenor, iar în timpul meciurilor mă ajută să iau decizii rapide și să studiez adversarul și așa să modific și tactica mea."

"Nu știu să spun exact de unde a pornit această dorință, însă dintotdeauna mi-am dorit să devin medic. Poate și datorită faptului că mama este pasionată de medicină alternativă și că probabil mi-a insuflat și mie și fratelui meu această pasiune."

"Păi voi face tot ce pot ca să merg în paralel cu ambele visuri, însă în același timp sunt conștient că la un moment dat cariera sportivă se va încheia pentru că din punct de vedere biologic va veni un moment în care nu va mai fi posibil să practic sport de performanță. Până atunci, însă, sper să le fac cu 'brio' pe ambele."

"Mă trezesc dimineața puțin înainte de 7 pentru micul dejun și apoi mă duc direct la școală. Fac școală până pe la ora 3 (n.r. după-amiază), după aia mă duc repede acasă ca să am timp să mănânc și să îmi fac temele, sau alte proiecte pe care le mai am de pregătit pentru școală.

După aia încerc să dorm puțin ca să am destulă energie să practic antrenamentele care în general se desfășoară de la ora 6 până pe la ora 9 jumate (n.r. seara). După, ajung iar repede acasă ca să am timp să mănânc și să mă culc, să pot să încep din nou."

Marc Angelescu se pregătește în continuare pentru noile competiții din Spania, alături de Barcelona, după ce a ajutat-o pe România să obțină la Euro U15 locul 11.