2021 în sport | Mark Selby sau "Mister Crucible"

Poreclit "The Jest from Leicester", Mark Selby este un jucător care divizează fanii snooker-ului. Englezul are un număr mare de suporteri, însă cei care nu îi sunt susținători, de cele mai multe ori îl antipatizează. Selby nu este genul de jucător care să provoace indiferență iar succesul avut în ultimul deceniu l-a adus în lumina reflectoarelor. Acum, e de 4 ori campion mondial şi e jucătorul văzut de unii specialişti cu cele mai mari şanse să îşi încheie cariera cu mai mult de 7 titluri mondiale cucerite (recordul lui Stephen Hendry). Cei din clasa "1992" (Ronnie O'Sullivan, John Higgins şi Mark Williams) se vor retrage, Judd Trump şi Neil Robertson clachează foarte des la Crucible, astfel că Selby îşi poate continua în următorul deceniu dominaţia.

Sportivul de 38 de ani a devenit un specialist al Campionatului Mondial, având toate calitățile necesare să impresioneze pe cea mai importantă scenă a lumii. Consistența jocului său la Crucible e incredibilă. Pe lângă cele 4 titluri cucerite, Selby a mai ajuns într-o finală, în două semifinale și a bifat alte două sferturi de finală. Ca o comparație, Neil Robertson, un alt jucător complet, cu un stil asemănător și care face parte din aceeași generație (australianul are 39 de ani), a ajuns în doar două semifinale la Mondial, pe lângă titlul cucerit în 2010 (18-13 în finala cu Graeme Dott).

Campionatul Mondial este cel mai lung și solicitant turneu, iar Selby pare că se regăsește perfect atât în formatul competiției, dar și în recuperarea psihică de după dispute. Pentru foarte mulți e extrem de dificil să își mențină nivelul de concetrare atât de ridicat preț de mai bine de două săptămâni, însă originarul din Leicester se simte ca peștele în apă în astfel de condiții.

Cu siguranță că, de-a lungul timpului, au existat sportivi mai bine pregătiți mental decât Selby sau jucători care, atunci când reușesc să aducă la masă "jocul de tip A", sunt de neînvins. Dar Mark găsește un echilibru incredibil între aceste două arme atât de importante și, mai presus de tot, e capabil să rămână în "tunel" o perioadă lungă. Nimic nu îl scoate din setupul mental de concurs, nimic nu îi zdruncină încrederea, oricât de bine ar evolua adversararul.

"Mark Selby este un adversar precum un munte de granit, din păcate pentru mine. Îl cunosc de la vârsta de 9 ani și mereu m-a impresionat prin tăria lui. Trebuie pus fără îndoială printre cei mai buni din istorie la Campionatul Mondial. Din punctul meu de vedere, la Crucible este cel mai bun all-rounder pe care l-am văzut", explica Shaun Murphy, cel care a pierdut finala mondială din acest an, pentru BBC.

Și legendarul Steve Davis îl vede pe "Bufon" capabil să doboare toate recordurile la Crucible, deși ar trebui să mai câștige de 4 ori titlul mondial pentru a doborî recordul lui Stephen Hendry.

"Selby are timpul de partea lui și îl văd capabil să amenințe recordul lui Hendry. Nu cred că va rămâne cu doar 4 titluri mondiale, e pur și simplu prea bun. Are un joc complet, l-aș compara din acest punct de vedere cu John Higgins", a dezvăluit anul acesta Steve Davis, tot pentru BBC

Selby nu doar că a fost cel mai constant jucător în lumea snooker-ului în ultimul deceniu, însă a reușit să fie triumfător la Crucible de 4 ori, în 2014, 2016, 2017 şi 2021. Primul triumf a fost unul clasic pentru Selby, cel care a fost condus cu 8-3 și 10-5 înainte să se imună cu 18-14. Devenea al 10-lea jucător care câștigă toate cele 3 turnee din Triple Crown (Masters, UK Championship și Campionatul Mondial). Anul următor, după victoria la China Open, a început perioada de dominație: Selby a fost numărul 1 mondial timp de 49 de luni consecutive! A venit al 2-lea titlu mondial în 2016, în seara în care echipa sa preferată de fotbal, Leicester, a câștigat titlul în Premier League. Ding Junghui a fost cel învins, pentru ca anul următor să vină rândul lui John Higgins să se încline în fața lui Selby.

A urmat apoi și o perioadă de "secetă". 18 luni fără un trofeu câștigat, între 2018 și 2019; perioadă oprită de o victorie superbă la Openul Englez: 9-1 în finala cu David Gilbert după un meci perfect al lui Selby. A venit ulterior și succesul la Glasgow, iar Selby încheia anul pe locul 4 mondial.

În 2020, cu probleme de concentrare, "Bufonul" a apelat la serviciile lui Chris Henry, cel mai mare antrenor din snooker, care le-a ghidat paşii lui Steve Davis şi Stephen Hendry şi care acum, de ani buni, se ocupa şi cu pregătirea mentală a lui Shaun Murphy. Cu acest mental coach alături, Selby s-a transformat. A ajuns în semifinale la Mondialul din 2020, unde a fost învins dramatic de Ronnie O'Sullivan, deşi a condus cu 16-14. Mulţi ar fi clacat, dar după doar câteva săptămâni, englezul revenea în arenă în noul sezon şi cucerea primul trofeu din stagiunea 2020-2021. În acest an, la Crucible, a fost de departe cel mai puternic. Deşi Bingham - în semifinale şi Muprhy - în finală i-au creat ceva probleme, Selby a fost cel mai puternic şi mai complet, cucerind al 4-lea titlu de campion mondial.

Mark Selby nu a avut un drum facil către top. A renunțat la școală la 16 ani, și-a pierdut tatăl din cauza cancerului și era înstrăinat de mama lui. A mizat totul pe snooker deși nu își permitea să se antreneze decât o dată pe săptămână din cauza lipsei banilor. Însă a muncit din greu iar acum este unul dintre cei mai de succes jucători de snooker.

Nu mulți ar putea să aibă o traiectorie fulminantă în momentul în care soarta îți pune piedică după piedică, încă de pe vremea când ești copil. Selby a fost abandonat de mama sa la vârsta de 8 ani, iar tatăl său, cel care i-a fost model și cel care l-a sprijinit în totul, a încetat din viață din cauza unei boli incurabile, când Selby avea doar 16 ani. Cu toate astea, originarul din Leicester nu a capotat. A strâns din dinți și, deși i-a fost mult mai greu decât celor mai mulți jucători, nu a abdicat de la visul său de a juca snooker profesionist. Iar acum e cel mai relevant jucător din ultimul deceniu, omul pe care toți marii campioni se tem să îl întâlnească.

În loc să alunece pe panta autocompătimirii, să se lase pradă băuturii și drogurilor pentru a șterge durerea unor astfel de pierderi, așa cum procedează mulți adolescenți aflați în situații similare, tânărul Selby și-a găsit echilibrul și forța în ore și ore de antrenament. Hotărârea sa, puterea și dorința înnăscută de a nu renunța vreodată l-au transformat într-unul dintre cei mai mari campioni din snooker. Doar Ronnie O'Sullivan, Stephen Hendry, Steve Davis și John Higgins au adunat în carieră 4 sau mai multe titluri mondiale. O galerie selectă din care, odată cu succesul de anul acesta, face parte și Mark Selby.

Criticat de mulți pentru că nu are un joc spectaculos - motiv pentru care sala de la Crucible a fost clar de partea "Magicianului" în ultimul act din 2021 -, Selby este un exemplu clasic de băiat provenit din clasa muncitoare, care a făcut tot ce a depins de el să fie mai bun, să reușească. Este un tip amabil, bine educat și curtenitor. O dezvoltare armonioasă și improbabilă, în conextul în care copilăria și anii de formare au fost afectați de o serie de evenimente nefericite.

"Tatăl meu nu m-a obligat niciodată să devin jucător de snooker", rememora Selby acum câțiva ani, după ce cucerea primul titlu mondial și i-l dedica memoriei părintelui său, plecat dintre noi pe vremea când Mark era adolescent. "Era fericit dacă eu eram fericit. A văzut că sunt cel mai fericit când sunt la masa de snooker. Și a spus că mă va susține dacă acesta este obiectivul meu, să joc snooker. Dacă aș fi decis că sunt sătul de snooker și aș fi vrut să fac altceva, el ar fi fost la fel de fericit", explica englezul.

Cum am spus și mai sus, Murphy l-a catalogat pe Selby după finala de Mondial pierdută anul acesta, drept "un munte de granit". "Magicianul" nu a fost primul care a folosit această sintagmă. John Parrott, campionul mondial din 1991, l-a descris pe Mark pentru prima oară astfel, atunci când a revenit de la 10-5 într-un duel cu Ronnie O'Sullivan. Pe vremea când Parrott își punea numele pe trofeul de la Crucible, Selby a fost nevoit să-și vadă părinții despărțiți, iar mama lui a rupt total legătura cu el. De atunci nu a mai văzut-o și nu i-a mai vorbit.

În 1999, anul în care Stephen Hendry câștiga cel de-al șaptelea titlu la Sheffield, tatăl lui Selby, David, o figură pe care o descrie drept "adevărata sursă inspirație", a murit din cauza unei boli incurabile. Această dramă a adus o perspectivă mai întunecată în lumea lui Mark decât toate luminile stinse în miez de noapte, la finalul sesiunilor de snooker din clubul unde exersa.

"Nu mi-am văzut mama de mulți ani. Ea locuiește încă în Leicester, dar eu nu sunt în contact cu ea. Nu există nicio perspectivă de reconciliere. Sunt o persoană destul de încăpățânată și ea m-a părăsit când eram atât de mic și aveam nevoie de ea. Sunt la etapa în care, dacă nu vine la mine, simt că nu îi datorez atât de mult încât să fac eu primul pas și să o întreb: "De ce ai plecat?". Ea m-a părăsit, așa că, dacă vreodată va fi să mai vorbim, ea trebuie să facă primul pas", spunea cu durere în suflet Selby.

Câștigarea turneelor ​​de snooker nu vindecă asemenea răni. Nu există proteză pentru un suflet amputat. Și, totuși, Mark a găsit resurse nebănuite pentru a nu abdica de la visul său. Și, poate mai important decât orice, are o familie incredibilă, creată alături de Vikki, irlandeza care a impresionat în circuitul mondial de biliard.

"Nu îi doresc răul mamei, am încetat și să o judec. Dar acum am propria mea familie cu Vikki și tânăra Sofia. Voi continua să trăiesc așa cum m-a învățat tatăl meu", spunea sportivul din Leicester.

Ce l-a ținut pe Selby pe linia de plutire în adolescență, când soarta îi fusese atât de potrivnică? Cum nu a alunecat pe pante tenebroase? Întrebări legitime, puse de jurnaliștii englezi. Răspunsul e simplu: promisiunea făcută tatălui său și dorința de a-i prețui cu orice mijloace memoria.

"Tatăl meu m-a dus peste tot prin țară când eram junior, mergea cu mine la toate turneele. A muncit zi de zi pentru a câștiga cât mai mulți bani, astfel încât să mă susțină. Tot ce făcea era să cheltuiască toți banii pe mine, pentru a-mi finanța cariera, pentru a-mi oferi cea mai bună șansă. Respect tot ce a făcut pentru mine. I-am promis că voi câștiga titlul mondial și, chiar dacă acum nu mai e lângă mine, el continuă să mă inspire", explica Selby.

Dincolo de memoria tatălui său și de voința de fier, Selby a avut în cele din urmă o mare șansă, fără de care probabil nu ar fi ajuns jucătorul care e azi. Aceasta s-a numit Malcolm Thorne, răposatul frate al profesionistului din Leicester, Willie Thorne. Acesta a văzut potențial în aspirantul Selby și i-a oferit sesiuni de antrenamente gratuite la clubul său și i-a finanțat participarea la turnee. Ușor-ușor, munca enormă depusă de Mark a fost răsplătită cu rezultate. Pentru că, înainte de orice, în performanțele cvatruplului campion mondial e mult mai multă muncă decât talent.

"Am iubit dintotdeauna snookerul, chiar dacă nu am avut un dar nativ, ca Ronnie (n.r. O'Sullivan), de exemplu. Eu a trebuit să muncesc mult mai mult decât alții. Am știut întotdeauna că nu sunt la fel de înzestrat, dar am crezut că, prin muncă, pot compensa", e concluzia lui Selby. O adevărată pildă despre viață și despre cum trebuie să crezi în visul tău și să îți dedici toate eforturile pentru atingerea acestuia.