O decadă și jumătate de pasiune ce a prins o formă clară, sistematică și riguroasă, la 2.844 de kilometri distanță de inima Sheffield-ului – ”Kilometrul Zero” al snookerului și al Campionatului Mondial de Snooker.
O poveste a unei vieți dedicate cunoașterii, care, începând de joi, lasă o moștenire tangibilă pentru viitoarele generații de fani-practicanți ai snookerului din România: peste 2800 de meciuri de snooker înregistrate și arhivate, peste 550 de DVD-uri cu maeștrii tacurilor ajung în arhiva clubului RST Snooker Club, ce se dezvoltă la București ca o veritabilă Academie de Snooker.
Voica Maria Pușcașu își trăiește pasiunea pentru snooker la 2.844 de kilometri de Sheffield, la București. Iar începând din 2007 și până în 2017, a înregistrat fiecare meci de snooker televizat, apoi a sintetizat informațiile esențiale, construind propria arhivă a snookerului. Cuvintele tatălui său, auzite pe când avea doar patru anișori, îi răsună până în ziua de astăzi în ureche: "viața este un zid și fiecare trebuie să pună o piatră sau o cărămidă în el”. A pus și a tot pus, decade la rând, căutând cunoașterea ca arheolog. Acum pune ceva pentru snooker. "Din proprie experiență am învățat că nu trebuie să lași moșteniri nedorite. Dar pe cineva, pe viitor, îl vor ajuta să învețe. Dacă deja am făcut tot ce am făcut, toate acestea vor avea un sens, un scop”, spune protagonista poveștii noastre.
Snooker
S-au tras la sorți tablourile de calificări și cel principal la "Marius Ancuța Classic 2021"
22/09/2021 LA 13:36
https://i.eurosport.com/2020/08/06/2861061.jpg
RST Snooker Club pregătește arhiva pentru ca antrenorii să poată folosi înregistrările ca material didactic, ilustrativ pentru cursanți. Sunt nouă copii ce frecventează cursurile clubului în aceste zile, iar interesul se arată în creștere.

"Necunoscut și suspans permanent – aici se aseamănă perfect arheologia și snookerul"

"Pentru mine, poezia este o prelungire a geometriei, aşa că, rămânând poet, n-am părăsit niciodată domeniul divin al geometriei”, spunea în urmă cu mulți ani poetul Ion Barbu, unul dintre scriitorii români care le dau fiori an de an elevilor de liceu la Bacalaureat.
https://i.eurosport.com/2020/08/06/2861062.jpg
Voica Maria Pușcașu este Profesor Doctor în arheologie. Întâmplător, într-o zi s-a îndrăgostit de snooker. O dinamică aparte pare că leagă, totuși, cele două lumi. ”În arheologie, când pui șpaclul – pentru că cine nu sapă cu șpaclul nu face arheologie și mai ales nu face arheologie medievală, unde straturile sunt de nivelul milimetrilor spre centimetri - nu știi niciodată ce poate să iasă. Consider că așa este și la masa de snooker, pentru că este o permanentă dinamică. De la ultima venire la masă, la următoarea venire la masă, configurația este complet diferită. Acest necunoscut, suspansul permanent – aici se aseamănă perfect arheologia și snookerul”, spune doamna Voica Pușcașu pentru Eurosport.
Consideră arheologia o "muncă distructivă”, întrucât ”arheologul, din nenorocire, își distruge propriile argumente prin săpare”. Snookerul ține de domeniul "creației, mai ales dacă faci break-uri mari, creezi break-ul mare prin felul de lovire al bilelor”.
Prima întrebare pare logică: cum s-a aprins pasiunea pentru snooker? „Treptat, încet. Aveam 250 de zile pe an pe șantier și nu doar prin București, ci de multe ori prin nordul Moldovei. Nu aveam timp să mă uit la televizor. Apoi, înaintând în vârstă a trebuit să o las mai moale cu șantierele arheologice. Am început să stau mai mult timp acasă. Snookerul l-am descoperit din întâmplare, căutând o transmisiune de patinaj artistic”, derulează rola amintirilor protagonista poveștii noastre.
https://i.eurosport.com/2020/08/06/2861058.jpg
Și iată cum, de la o competiție de snooker înlănțuită cu una de patinaj artistic, atenția a fost brusc captată, iar câteva elemente deveneau cârlige magice: "eleganța jocului, eleganța ambientului. Decența. Fără strigăte de încurajare. Am început să mă uit, să încerc să înțeleg. A trecut o vreme până când am început să înțeleg, după care, gata, s-a terminat. Zarurile fuseseră aruncate”. Era anul 2004.
Doamna Voica are convingerea că, la fel ca arheologia, snookerul e ca o boală incurabilă și odată ce te prinde, nu ți-l mai scoate nimeni de la inimă. "Dacă apuci să îl înțelegi în complexitatea lui”, adaugă aceasta zâmbind. "Pentru că are multe fațete. Devine foarte pasionant să îl urmărești. Sigur, și jucătorii, făuritorii acestui spectacol, al acestui sport”.
E inspirat supranumit Allan McManus – <<Angles>>, <<Unghiul>>. Cred că numai unghiuri au în cap băieții ăștia. Și nu numai că le au în cap, dar le și pun în practică, cu talent! Iar în cele din urmă, snookerul e dinamica și mecanica sferelor.
Voica Maria Pușcașu

"În zilele acelea eram prizonieră"

În mai puțin de doi ani, pasiunea se cristalizase clar. Iar pentru Voica Maria Pușcașu a apărut nevoia interioară de a cunoaște mai bine snookerul. ”Pe la 70 de ani, când am descoperit eu snookerul, era de-a dreptul ridicol să mă apuc să joc. Dar am zis de multe ori, mai în glumă, mai în serios, că dacă aș fi descoperit snookerul mai devreme... nu știu exact ce s-ar fi întâmplat. Deși, din păcate, snookerul feminin e plat. Am văzut-o și pe Reanne Evans, am și vorbit cu ea. Cred că femeile sunt foarte prevăzătoare. Asta le încetinește. Atât de mult studiază fiecare aspect. Nu înseamnă că sunt mai puțin inteligente. Dar sunt mai... mame.”
A început să înregistreze partidă cu partidă. Le vedea o dată, de două ori, de trei ori la rând. Studia mișcările, loviturile, unghiurile. ”Când erau competiții, zilele alea eram prizonieră. Înregistram, notam, eram... în priză ca ei”, continuă povestirea. Tabietul clar de meci: carnetul cu pixul mereu la îndemână. La final, notițele de meci se revizuiesc și se trec în caiete-glosar, mari, iar mai apoi atenția se îndreaptă spre caietele cu statistici și recorduri. Așa a înțeles snookerul cu adevărat.
Când eram copil, toată lumea zicea că o să fac matematică pură. N-am făcut matematică pură, dar mi-au rămas sechele matematice, probabil că chestia asta cu tabelele este una dintre ele. Și toate aceste sistematizări.
Maria Voica Pușcașu
Am pornit la drum de la întrebarea: ce înseamnă pasiunea pentru snooker în România? Crescută în generația sa cu limba franceză, Voica Maria Pușcașu a învățat engleza de dragul snookerului. Și tot de dragul acestui sport și al lui Ronnie O’Sullivan a ajuns să învețe, dibuind din mers, secretele în a edita și monta înregistrări. Așa au ajuns în colecția sa DVD-uri speciale cu toate break-urile de peste 100 de puncte ale “Rachetei” Ronnie O’Sullivan, selecții de lovituri, faze de joc și câte și mai câte.
Din 2007, s-a abonat la revista de snooker din Regat, are acasă colecția Almanah Crucible și pe rând, cu dicționarul alături, a terminat de citit fiecare dintre cărțile lui Ronnie O’Sullivan, scrise în limba engleză, desigur.

"Înger și Demon" la masa de snooker. Alesul a fost Ronnie O’Sullivan

Unul dintre primele meciuri care mi-a rămas în minte a fost un Paul Hunter – Ronnie O’Sullivan. Erau tineri amândoi, cu părul lung, cu cordeluță. Nici nu le știam numele. Am zis atunci: Înger și Demon. Blond și negru”, povestește protagonista noastră.
Înregistrările cele mai apropiate sufletului său rămân cele cu Ronnie O’Sullivan. Peste 200 de DVD-uri tribut rămân acasă, nefiind încă trimise spre RST Club.
https://i.eurosport.com/2020/08/06/2861056.jpg
De ce Ronnie? “În primul rând, pentru naturalețe. Nu are o figură statică. E concentrat, dar se și strâmbă, se scarpină. E normal și asta dă o senzație de accesibilitate. Îl face accesibil și este accesibil. Am avut marea fericire să am o întâlnire cu el vreo zece minute și... dacă nu am murit atunci înseamnă că mai am de trăit. Mi-a făcut o plăcere deosebită, a scos toată engleza pe care o pot vorbi din mine. Și apoi, reușește lovituri care te lasă fără suflare”, ne povestește doamna arheolog.
Într-o zi, i-ar plăcea să scrie și o carte despre snooker. Pentru că în fiecare dimineață, chiar și când snookerul are pauză competițională, pune timp de 2-3 ore înregistrări din meciuri. Apoi, redevine a arheologiei. În ultimele șapte luni, a adunat peste 200 de pagini scrise, fără a socoti anexele, despre necropolele medievale din Moldova. “Lucrez ca pentru doctorat”, glumește dânsa. ”Nu a mai scris nimeni așa ceva. Eu am săpat și în cimitir, și împrejur, am date arheologice. Am de scris.”
Pentru moment, doamna Voica Maria Pușcașu și-a împărtășit povestea frumoasei sale pasiuni pentru snooker, care în aceste zile caută să își încoroneze un nou campion mondial. Are 83 de ani și trăiește de la 2.844 de kilometri distanță sportul sacru din Teatrul Crucible. Și-a predat o parte din colecție, convinsă că a găsit un loc după sufletul său, “decent, cu oameni serioși, cu un obiectiv educațional onest, cu intenții frumoase”, dar pasiunea și-o duce mai departe, cu gândul la cunoaștere, descoperiri și învățături, mereu ghidată de cele câteva cuvinte ale tatălui pe care l-a iubit enorm: “în orice lucru faci, un pic de suflet dacă pui e mai grozav”.
La Crucible nu am ajuns și probabil că nu o să ajung niciodată. Și îmi pare puțin rău. În tribună e foarte impresionant, dar eu la televizor văd mai bine. Ceea ce nu ai cum să realizezi niciodată din fața televizorului e muzica bilelor. Are o poezie întreagă muzica bilelor care se mișcă. O rezonanță pe care la televizor nu poți să o regăsești, care îți destăinuie multe secrete, pornind de la intensitate.
Voica Maria Pușcașu
Snooker
#ETalks cu Rareș Sinca, dublu câștigător al trofeului Marius Ancuța Classic
22/09/2021 LA 13:26
Snooker
Marius Ancuța CLASSIC a ajuns la a patra ediție!
14/09/2021 LA 05:37