Highlander, ziua 1 | Alex Ciocan: "Și a trecut prima zi! Oare cum va trece prima noapte?"
Actualizat 07/02/2025 la 17:08 GMT+2
Alex Ciocan participă în această săptămână la Highlander, un concurs dificil și în același timp fascinant din Emiratele Arabe Unite. După prima zi, fostul ciclist a împărtășit experiența trăită. Iată mai jos prezentarea sa.
Alex Ciocan (Highlander - Emiratele Arabe Unite)
Credit imagine: Eurosport
Articol scris de Alex Ciocan
Sunt atât de multe de povestit încat voi încerca să o iau pas cu pas. Treziți la 3 dimineața, am părasit frumusețe de cazare la 4. La 6 am ajuns la punctul de plecare Bear Grills Explorer Camp (acolo unde se va și termina Highlander și vom dormi în noaptea de duminică spre luni).
După ce am primit kitul de participare (un număr, o banană, un sandwich cu pariser, 4 ace și două pungi) am plecat relaxați către îndeplinirea primului obiectiv: 14 km prin munți, 1300m elevație, cu un rucsac ce cântareste aproximativ 15 kg. Iar eu sunt un tip norocos, pentru că am prieteni care mă iubesc (mulțumesc Andrei Colotelo pentru echipament). Alții au dus 20-23 kg în spate.
Ce am remarcat pe drum:
- aproape niciun gunoi. Extrem de rar vezi o sticlă sau o hârtie. Extrem extrem de rar
- mai multe capre moarte (arătau precum caii lasați în câmpurile western din Kansas). Cad de sus din cauza stâncilor care sunt fărâmicioase.
- mai multe capre moarte (arătau precum caii lasați în câmpurile western din Kansas). Cad de sus din cauza stâncilor care sunt fărâmicioase.
- mulți participanți care nu știu ce să-și ia în rucsac sau cât să-si ia
- mulți participanți care vin la o astfel de aventură fără să fie deloc pregatiți fizic
- organizare excelentă: mulți oameni din staff pe traseu, apă suficientă la jumatatea traseului. O surpriză placută pentru cei ce rămăsesera fară
Ciclistul nostru s-a descurcat dacă vă întrebați asta. A stat primii 3 km cu un prieten din Olanda (Țările de Jos daca citește Manolo) până când acesta a facut cale întoarsă și a abandonat. În ciuda faptului că i-am dus o perioadă bagajele, se pare că și pe aici există o formă de gripă. A ajutat o doamnă trecută de prima tinerețe să-și repare bocancul (am fost singurul care avea "tape" la el - așa-s cicliștii) și cu toate astea a ajuns printre primii și a știut să-și și monteze cortul.
Apoi a fugit cu alți doi baieți (unul mai tânăr, celălalt mai bătrân) înca 7 km dus-întors să pună mâna pe Jebel Jais: chiar pe cea mai înalta stâncă din UAE. Apropos: ca să putem ajunge acolo am trecut fraudulos de vreo 3 ori dus-întors, granița cu Omanul. Nu s-a-ntâmplat nimic, dar grănicerii erau pe faza dh.
Poveste nostimă: mă întâlnesc cu niște participanți, printre ei doi tipi înalți și musculoși, care păreai a fi făcut rugby. Unul dintre ei, se uită la mine și spune în engleză: "ai fost ciclist"! Îi raspund că da și evident că-l întreb cum de și-a dat seama. Răspunsul lui merită toată atenția: "După fizic și după șosete"! :))) Omul este din UK și are un magazin de ciclism în Londra. Se pare că are ochiul format …
Ce urmează: noapte la cort la 1600 m. Se anunță spre 0 grade, bate vântul. Ca să mă prezint, sunt un tip care poate sta în vânt, ceață, ploaie, noroi, poate rezista de foame și de sete, mult, mai mult ca mulți alții, însă noaptea prefera la hotel :))))
Acum vă veți da seama maine. Dacă trimit o poveste monosilabică înseamnă că n-am dormit bine, că a fost frig și că sunt nervos. Dacă apar cu detalii amuzante ca azi, înseamna ca pumnul de melatonină pe care tocmai l-am înghițit și-a facut efectul. :)
PS: merită măcar o data în viață să veniți în UAE. Și în Dubai, dar și aici în zona de munte de la granița cu Oman-ul.
Subiecte asemănătoare
Promo
Promo