Novak Djokovic, la conferința de presă de după finala Australian Open: "Am băut poțiuni magice"

Știu ce vrei să spui. Nuuu, vreau să te aud pe tine spunând (Not too bad). Sunt recunoscător să am o nouă oportunitate de a câștiga un alt titlu la Australian Open. În această etapă a vieții mele, trofeele de Grand Slam sunt cele mai valoroase pentru mine, cele pe care le prioritizez cel mai mult. Înainte ca sezonul competițional să înceapă încerc mereu să intru în forma potrivită pentru a juca cel mai bun tenis al meu la aceste evenimente. Sunt mândru de multe dintre statisticile pe care le înregistrez.

Titlurile de Grand Slam sunt unul dintre motivele pentru care încă mai concurez, încerc să intru în istorie, să fiu numărul 1. Sunt foarte fericit cu modul în care mi-am început sezonul, am setat cumva ritmul pentru restul sezonului. Am avut privilegiul de a câștiga acest turneu de opt ori și să încep așa sezonul îmi oferă un mare plus de încredere. Așteptările sunt acum foarte înalte pentru restul sezonului. Întotdeauna este un trofeu de câștigat.

Meciul din seara asta a fost turbulent, aș putea spune (zâmbește). El a început foarte bine, dar eu am reușit break-ul imediat. Eu am jucat multe finale la Australian Open, pentru el, aceasta a fost prima. Eu am câștigat primul set până la urmă, dar am jucat destul de rău în debutul setului doi, am făcut câteva duble greșeli, După ce am pierdut setul doi am început să mă simt foarte rău pe teren, nivelul energiei mele a scăzut foarte mult, sincer să fiu nu înțeleg de ce s-a întâmplat asta pentru că eram hidratat, făcusem înainte de meci tot ce făcusem înaitne de celelalte meciuri jucate aici. Apoi am recâștigat acea energie care-mi lipsea și am reintrat în meci. Am fost foarte aproape de a pierde.

Dominic este un jucător de tenis fantastic care pune extremd e multă putere în loviturile lui, folosește slice-ul foarte bine, mi-a întrerupt ritmul, jocul la un moment dat și a fost jucătorul mai bun în meci în multe momente. Probabil că una sau două lovituri au dictat soarta acestui meci.

Mă simt obosit în acest moment. A fost o lună de succes, dar și foarte lungă. Probabil că nu voi fi conștient de lucrurile pe care le fac în cariera mea decât atunci când mă voi retrage din tenis. Intensitatea sezonului competițional nu îți acordă timp să reflectezi sau să te bucuri de lucrurile pe care le realizezi în carieră pentru că în câteva săptămâni sunt în altă parte pregătit să joc un alt turneu. Nu mă înțelege greșit, sunt foarte fericit, recunoscător și binecuvântat, dar nu cred că pot trece prin toate emoțiile până nu mă voi retrage.

La finalul setului trei nu m-am simțit bine deloc. Nu știam ce-mi va rezerva următorul moment petrecut pe teren. Încercam să mă mențin viu pe plan mental, am fost șocat că mă simt așa pentru cp totul era în regulă înainte de meci. Este ceva ce trebuie să accepți, să lași lucrurile să curgă de la sine. Am încercat să-mi găsesc calea înapoi în meci. Să am parte de minge de break în setul patru... probabil că acela a fost momentul de turnură pentru mine. Am început să accelerez la serviciu, să mă mișc mai bine. El a început să greșească mai mult, iar eu am simțit că am o șansă, am profitat de ea. Devreme, în setul cinci, era crucial pentru mine să reușesc break-ul pentru că eu aveam din nou acel avantaj mental și asta a fost de ajuns pentru a câștiga.

Substanțele pe care echipa mea mi le-a dat când îmi era rău erau poțiuni magice pe care fizioterapeutul meu le pregătește în laboratorul lui, așa că nu pot spune ce erau.

Când am început să câștig mai multe titluri de Grand Slam pe sezon am început să cred că-i pot ajunge pe Pete Sampras, pe Roger Federer. Locul 1 ATP nu a fost în ecuație pentru mine până când am reușit să închei pe locul 1 câțiva ani consecutivi. Nu pot identifica momentul în care m-am gândit la locul 1.

Am crezut că al doilea avertisment primit din partea arbitrului nu a fost necesar. Primul... în regulă, nicio problemă, dar al doilea nu era necesar. Cred că arbitrul de scaun ar fi putut gestiona mai bine acel moment. Aceste intervenții pot influența cu adevărat desfășurarea meciului și era un game important. Tocmai obținusem break-ul, iar apoi am pierdut șansa. Nu știam că atingerea pantofului este atât de interzis. Eu m-am gândit că era mai mult un gest prietenos (zâmbește). Nu am fost agresiv cu el, nu l-am abuzat fizic. Nu am putut crede pe moment că am primit al doilea avertisment, iar asta m-a deranjat. Am avut un schimb aprins de replici, dar nu a fost vorba de insulte pentru că altfel aș fi primit alt avertisment.