Articol scris de Cezara Paraschiv
688,46 puncte i-au despărțit pe Jim Thorpe și suedezul Hugo Wieslander, în finala olimpică de la decatlon disputată la Stockholm, în urmă cu exact 108 ani. Totuși, cei doi sunt creditați acum, în paralel, cu medalie de aur, iar în carta CIO cifra „unu” apare mai departe doar în dreptul lui Wieslander. Publicații de top, printre care și “The Washington Post”, scriu că, în 1983, când CIO și-a însoțit decizia de a oferi două medalii de aur copiilor lui Thorpe, cu nota de subsol - „statisticile și rezultatele oficiale nu vor fi modificate”, l-au nedreptățit o dată în plus pe Thorpe, transformându-l într-un asterisc minuscul în istorie.
Aceasta rămâne una dintre cele mai clare nedreptăți din istoria Jocurilor Olimpice. În 1912, la ediția de pe teren scandinav, Jim Thorpe câștiga maratonul celor 15 probe, adjudecându-și aurul la pentatlon, apoi pe cel de la decatlon, iar când Regele George al V-lea al Suediei i-a pus medalia de aur la gât, i-a spus cu entuziasm: “domnule, ești cel mai mare sportiv al lumii”. Thorpe răspundea simplu: “Mulțumesc, Rege!”
US Open
Emma Răducanu a revenit acasă după triumful de la US Open! Cum a primit-o tatăl ei, Ion
ACUM 18 MINUTE

Jim Thorpe, "Cărarea strălucitoare"

Născut la granița statului Oklahoma, Jim Thorpe avea origini indiene atât pe linie paternă, cât și maternă, cu un strop de sânge irlandez – de la tata, și o atingere de spirit francez – de la mama sa. Părinții săi i-au dat numele „Wa-Tho-Huck”, ceea ce înseamnă în limbajul indienilor alqonchini “Cărare Strălucitoare”.
https://i.eurosport.com/2015/06/25/1623036.jpg
Strălucitoare a fost, într-adevăr, evoluția în orice sport l-ar fi lansat cineva pe Jim Thorpe. De la șase ani, puștiul învățase să tragă cu pușca și să meargă călare în galop, stându-i alături tatălui său, Harim, crescător de cai. “Smithsonian Magazine” notează că superbele cabaline erau adulate de Jim Thorpe. Acesta le studia dinamica alergării, încercând să le imite plutirea. „The Complete Book of the Olympics” notează apoi că micul Jim se plimba degajat prin campusul unei școli speciale pregătite de Guvern pentru integrarea nativilor indieni, în 1907, când a zărit antrenamentele de la săritura în înălțime. Fără a se încălzi sau a se echipa corespunzător, în haine de stradă, a sărit din prima, lejer, peste ștacheta înălțată dincolo de 1,70 m, stabilind din prima un record al programului atletic respectiv. Primul decatlon din viața sa l-a concurat chiar la Jocurile Olimpice din 1912, înșirând rezultate de top în toate cele 10 probe, deși pusese mâna pe o suliță abia cu două luni înaintea întrecerii olimpice. Cronicarii vremii notau atunci că Jim Thorpe a smuls zâmbete la ultima competiție-test înainte de plecarea spre Stokholm: nefamiliarizat cu regulile probei, trimisese sulița de pe loc, fără pic de elan, reușind totuși una dintre performanțele de top ale concursului.
https://i.eurosport.com/2015/06/25/1623030.jpg

Drumul întunericului

Strălucirea a lipsit însă din viața lui Jim Thorpe, calea sa fiind una a suferinței. Dramele l-au lovit în plin. Fratele său, Charlie, a murit de pneumonie, pe când avea doar nouă ani. Jim Thorpe și-a pierdut mama la 12 ani, apoi tatăl – la 15 ani. Rămas orfan, el s-a refugiat în sport. Însă chiar și acesta l-a rănit. La doar șase luni după victoriile olimpice, Thorpe s-a trezit că CIO îi cere medaliile înapoi, pentru simplu motiv că ar fi fost plătit cu 25 de dolari pe săptămână, în timpul Colegiului, undeva prin 1909, pentru a evolua într-o ligă inferioară de baseball. Totul s-a petrecut fulgerător: la șase luni după Jocuri, a fost admisă o contestație care, după regulamente, nici măcar nu ar fi trebuit luată în calcul. Comitetul de Organizare a Jocurilor, din Suedia, l-a susținut pe Thorpe, arătând imediat că termenul de două săptămâni pentru contestații expirase de mult. Totuși, CIO l-a declarat ”sportiv profesionist” pe Thorpe, deposedându-l cu bucurie de victorii. Thorpe a cerut clemență în zadar, spunând: “sunt doar un Indian ce nu a știut regulile, am concurat cu suflet pur de amator și, după victoria mea, nu am acceptat nicio ofertă financiară, pentru că nu mi-am dorit să fac bani din abilitățile mele fizice”.

Final înecat în alcool

La nici cinci ani de la victoria de la Stokholm, viața lui Thorpe se dezintegra: își pierdea un copil, iar alienarea de iubita sa din adolescență devenea tot mai evidentă, împingându-l pe Jim spre alcool. A fost păcălit și de MGM, pentru a-și vinde povestea vieții studiourilor pentru doar 1.500 de dolari, firma scoțând un success de box-office: Jim Thorpe - The All American. În cele din urmă, Thorpe s-a stins în sărăcie lucie, la 65 de ani. A murit, tot așteptând să i se facă dreptate, înecându-și în alcool amarul ce-i fusese servit cât pentru zece vieți.
Iar când șefii olimpismului l-au reabilitat, s-au oprit la jumătate, oferind simbolic medaliile familiei lui Thorpe, fără a șterge însă aurul din dreptul suedezului ce fusese promovat de pe locul doi.
https://i.eurosport.com/2020/07/15/2850387.png
Nici măcar ultima dorință nu i-a putut fi respectată, autoritățile refuzându-i înhumarea conform tradițiilor indiene. Trupul său a fost înhumat în Pennsylvania, unde Jim nu și-a petrecut nici măcar o zi din viață, iar urmașii săi duc o luptă fără de sfârșit cu autoritățile pentru a-I face dreptate și pe acest plan.

Moștenire pentru fotbal

Renegat de atletism, acolo unde o analiză atentă arată că, prin performanțele de la decatlon din 1912, Thorpe ar fi fost pe podiumul olimpic chiar și în 1948, Jim și-a făcut un nume în baseball-ul profesionist, în tricoul celor de la New York Giants, pentru ca apoi, până în 1929, să intre pe teritoriul fotbalului American, la Bulldogs din Canton (Ohio), devenind ulterior primul președinte al Asociației de Fotbal Profesionist din Statele Unite, viitoarea NFL, așa cum notează britannica.com
Tenis
"Îmi e foame de trofee!" Ce planuri are Emma Răducanu până la finalul acestui sezon
ACUM O ORĂ
Tenis
Naomi Osaka, singura jucătoare de tenis inclusă în topul celor mai influenți oameni din lume în 2021
ACUM 3 ORE