Tenis

#DORdeSPORT Ziua revenirii Monicăi Seleș, după ce cariera îi fusese frântă cu-n cuțit de bucătărie

Distribuie cu
Copiere
Distribuie acest articol

Monica Seleș

Credit imagine: Imago

DeCezara Paraschiv
29/07/2020 la 12:56

Un meci demonstrativ de tenis jucat pe 29 iulie 1995, la Atlantic City, a atras privirile unei lumi întregi: Monica Seleș își făcea reapariția pe teren, la 27 de luni după ce fusese înjughiată pe teren, de un fanatic îndrăgostit de Steffi Graf.

În 1993, Monica Seleș era jucătoarea numărul unu a lumii și, cu opt trofee de Grand Slam adunate înainte de împlinirea vârstei de 20 de ani, promitea să devină chiar cea mai mare campioană a sportului-alb, cu jocul ei mereu însoțit de urlete distinctive, lovituri executate cu două mâini de pe ambele părți (atât pe forehand, cât și pe rever) și o agresivitate împrumutată parcă din tenisul masculin, asortată cu un echipament în culori mereu țipătoare și puternic vibrante. Născută la Novi Sad, Monica apăruse furibund pe scena tenisului profesionist, la doar 15 ani, urcând în Top 10 încă din anul de debut și disputând o semifinală la Roland Garros chiar în 1989, ediția respectivă consemnând primul episod al unei rivalități intense cu Steffi, “regina” cu plutire lină a Germaniei.

Forța a fost trăsătura dominantă a jocului Monicăi Seleș. Pe plan fizic și mental. Mai impresiona și refuzul Monicăi de a aștepta în schimbul de mingi, instinctul de a lovi decisiv din prima.

Tenis

Simona Halep și-a aflat adversarele la Praga! Cum arată tabloul și cu cine joacă celelalte românce

ACUM 11 ORE

Timp de patru ani, între 1989 și 1993, Seleș a avut procentaj de peste 90% meciuri câștigate în circuit în turneele în care a luat startul, adunând 30 de trofee.

Ziua de 30 aprilie 1993 a cufundat însă tenisul într-o tăcere posomorâtă. Seleș o înfrunta pe zgură, la Hamburg, pe Magdalena Maleeva, în runda sferturilor de finală, când un fan german a țâșnit din tribună, peste mantinela de 91 de centimetri, și a înfipt adânc un cuțit de bucătărie cu lamă de 23 de centimetri, foarte ascuțit, în spatele sportivei din Yugoslavia, între omoplați, în timp ce aceasta se odihnea pe scaun la schimbul de terenuri. Rana fizică, superficială – din fericire - s-a vindecat în câteva săptămâni. Trauma psihologică, însă, nu s-a vindecat niciodată, Seleș recunoscând că la ani buni după atac simțea în continuare o teamă paralizantă.

Cum a fost atacată Monica Seleș la Hamburg

Atacatorul a fost Gunter Parche, un fan instabil psihic al lui Steffi Graf, în vârstă de 38 de ani, care nu avea un job stabil la momentul respectiv și care era convins că, rănind-o pe Monica, o ajută pe Graf să recâștige poziția de lider mondial.

6.000 de spectatori au trăit pe viu clipele de agonie ale Monicăi Seleș, fiind asurziți secunde bune de un țipăt cum yugoslava nu mai trimisese niciodată. Milioane de oameni au privit la televizoare.

Poliția a descoperit că germanul o vâna de șase luni pe Seleș, având inclusiv bilete de avion pentru Roma, următoarea destinație a tinerei sportive. Ulterior, instanța a dat un verdict halucinant: Parche a primit doi ani cu suspendare, pentru că “nu a vrut să o omoare pe Seleş, ci doar să o rănească, oferindu-i timp lui Graf pentru a reveni în top. Cu excepţia fixaţiei pentru Graf, Parche era inofensiv”, au motivat judecătorii. În semn de protest, Monica Seleș a refuzat să mai evolueze vreodată în Germania, atrăgând atenția că fusese atacată cu premeditare, iar vinovatul scăpase nepedepsit.

A fost nevoie de 27 de luni pentru ca Monica Seleș să își facă curaj și să iasă din nou în fața spectatorilor pentru un meci de tenis. Timp de doi se luptase cu depresia și devenise dependentă de mâncare - un pansament grosolan pentru rănile sufletului său.

Monica Seleș, primită ca un star din box la Atlantic City

Monica a pășit spre terenul din Atlantic City pe urmele Martinei Navratilova, pe un culoar protejat de bărbați îmbrăcați în uniforme de soldați romani. Părinții săi, Karolj și Ester, își ocupaseră deja locurile în tribună, fiind urmăriți în permanență de camerele de filmat.

Monica apărea într-o rochie cochetă, albă cu imprimeu discret, în timp ce Navratilova rămânea fidelă unui look sport, masculin, cu șort, ținându-și în brațe geanta cu rachete. Seleș renunțase la colaborarea cu Fila pentru echipament sportiv, intrând în portofoliul americanilor de la Nike pentru revenirea sa în circuit din 1995.

Simbolic, Monica Seleș a câștigat meciul revenirii, în fața celei care, din postura de președinte al Consiliului Jucătoarelor, venise și cu propunerea ca Monica să fie declarată lider mondial, la egalitate cu Steffi Graf, ca o reparație pentru pierderea brutală a statutului câștigat pe teren.

Meciul de la Atlantic City a fost trambulina perfectă spre primul turneu oficial, disputat de Monica în Canada și pe care Seleș avea să îl câștige cedând pe parcurs doar 14 game-uri adversarelor. Câteva săptămâni mai târziu, ea avea să o înfrunte în finala de la US Open pe Steffi Graf, cedând însă în set decisiv, după ce luase setul de mijloc cu 6-0.

Finalul de carieră, marcat clar de atacul de la Hamburg

Monica Seleș a reușit să mai câștige un singur titlu de Mare Șlem după revenirea în tenis (Australian Open 1996), însă acea forță mentală extraordinară ce o caracteriza dispăruse.

Lupta cu kilogramele, mâncarea și depresia au continuat, liniștea interioară nu a fost câștigată nici de mutarea oficială peste ocean (în 1994 a primit cetățenia americană la Miami).

După 1995, Monica a vorbit necontenit despre nevoia de siguranță a sportivelor, iar turneele au operat câteva modificări: Roland Garros-ul a interzis premierile campionilor în tribune, Wimbledonul a mutat scaunele sportivilor pe partea arbitrilor de scaun, iar US Open a introdus pe durata schimburilor de teren stewarzi care să privească spectatorii din tribune, de teama unui atac la indigo cu cel asupra Monicăi Seleș.

Lovită o dată în plus de moartea tatălui său, în 1998, Monica Seleș s-a retras după Roland Garros 2003, turneu la care a evoluat cu o accidentare la picior care i-a și provocat eliminarea din primul tur.

După înjunghiere, am realizat că tenisul este o afacere. O afacere dură.

Tenisul mi-a fost răpit atât de brusc. Nu pot spune că am mai avut prea mujlte clipe fericite de atunci. Din punct de vedere emoțional a fost foarte ciudat, fusesem întotdeauna o fată puternică pe teren. Mereu îmi spuneam că voi lupta și voi câștiga fiecare punct, fie ce-o fi. Mă simțeam în siguranță pe teren. Asta mi-a fost răpit atunci. Din când în când, amintirea celor întâmplate revine. Cred că nu voi uita niciodată.
Monica Seleș

Tenis

Roger Federer, 39 de ani de excelență! 20 de momente în care elvețianul și-a arătat clasa

ACUM 11 ORE
Tenis

Roger Federer împlinește azi 39 de ani! 39 de lucruri remarcabile despre super-campionul elvețian

ACUM 13 ORE
Subiecte asemănătoare
Tenis
Distribuie cu
Copiere
Distribuie acest articol