Toți super-campionii sunt și ei, oameni. Și toți au trecut, cândva, de-a lungul carierelor, prin momente grele. Prin clipe în care capul le țiuia constant, în care o voce le șoptea că mai bine s-ar lăsa, prin momente în care chiar și-au dorit să renunțe. Prin zile în care nici cea mai simplă execuție pe teren nu mai era în armonie cu trupul. Apoi au găsit puterea, energia și voința de a se ridica deasupra problemelor, a gândurilor negre vecine cu depresia, a cuvintelor ce îi loveau fix când ar fi avut nevoie de o îmbărbătare și de a se ridica din nou deasupra lumii și a norilor, stârnind aplauze mai puternice ca oricând. Pentru că - nu-i așa? – ei sunt super-campioni.
Andre Agassi a recunoscut de multe ori că s-a luptat din greu cu “demonii” săi.
În urmă cu exact 23 de ani, pe 10 noiembrie 1997, Andre Agassi ajungea în punctul cel mai de jos al carierei sale, notează "Tennis Majors". Pe hârtie, asta însemna poziția 141 în clasamentul mondial. Însă cele trei cifre nu redau nici a mia parte din tulburările sale.
Laver Cup
Echipa Europei a câștigat Laver Cup. Echipa Lumii nu a avut nicio șansă
ACUM 5 ORE
Lumea întreagă îl știa pe puștiul din Las Vegas cu magie în rachetă, licăr răzvrătit în privire și suflet rebel. Culori tari pe echipament și părul blond întregeau imaginea de star absolut, dar și de băiat rău. Cu 18 luni înainte, Agassi stătea confortabil în fotoliul de lider mondial. Avea trei titluri de Mare Șlem în vitrina personală, avea inimile fanilor și mai ales părea că toate femeile îi sunt fani. Era cel mai bun jucător la retur din istorie, era pionierul unui joc cu lovituri luate devreme și trimise în forță spre terenul advers cum nu se mai văzuse, era el însuși o forță fără pereche.

Agassi: "Singurul rezultat bun în '97 a fost căsătoria cu Brooke Shields"

Ce nu avea Andre Agassi în 1997 era motivație. Jucase cu chiu, cu vai, 13 turnee, fără să ajungă în vreo finală, lucru care nu i s-a mai întâmplat niciodată între 1987 și 2005. În 1986, an în care își făcea debutul în ATP, da, Agassi nu jucase finală – dar nici mai mult de 11 meciuri, iar apoi a venit 2006-le retragerii, când durerile la spate deveniseră insuportabile.
Agassi își salvase la limită sezonul 1996 cu medalia olimpică de aur de la Atlanta, un pansament pentru inima încărcată în care avea să își găsească ulterior inspirația și dorința de a lupta pentru locul său în tenis și în cărțile de istorie ale acestuia.
Peste ani, Andre Agassi avea să declare: "Singurul rezultat bun pe care l-am avut în 1997 a fost căsătoria cu Brooke Shields".
1997 fusese anul în care Agassi sacrificase participările la Australian Open și Roland Garros pentru a planifica și a savura nunta cu foarte îndrăgita actriță americană. Deși nunta avusese loc în aprilie, în vară mariajul cu fata pe care o iubea încă din 1993 începea să se destrame. În viața lui Andre se strecurau drogurile - metamfetamină, minciunile în fața ATP pentru a scăpa basma curată după teste anti-doping pozitive. Contemplase posibilitatea de a se retrage din tenis, pentru totdeauna.
Căderea în clasament a atins punctul extrem în momentul în care Agassi luase deja decizia de a lupta. Și de a se reabilita. Totul a pornit cu trei săptămâni de antrenament draconic, de-a lungul cărora a slăbit mai mult de șapte kilograme.

10 noiembrie 1997: Agassi și Challenger-ul din Las Vegas

Iar în acea zi de 10 noiembrie 1997, când poziția sa în clasamentul ATP devenea 141, Agassi se prezenta la startul unui turneu Challenger din Las Vegas – lucru care părea o farsă a unui univers paralel. De acolo a pornit reconstrucția. Din punctul cel mai de jos.
Am înghițit multe înfrângeri până să îmi spun: <<Știi ceva? Ajunge! Mi-e foame și vreau să muncesc din nou pentru tenis!>>
Când s-a retras, Andre Agassi a privit înapoi spre anii 1996 și 1997 ca la doi ani de pauză pe care și i-a luat. Au fost anii în care s-a născut o nouă mentalitate, o nouă abordare, care avea să îl poarte mai departe către alte cinci titluri de Grand Slam, către completarea setului de titluri de Mare Șlem, către o revenire pe primul loc în lume (69 peste cele 32 dinainte de ‘97).
Dacă vă întrebați, Andre Agassi a jucat finala în Las Vegas Challenger, fiind învins de numărul 202 ATP, Christian Vinck (6-2, 7-5), iar două săptămâni mai târziu avea să ridice trofeul la Burbank Challenger, care nu punctează între cele 60 de titluri ATP ale carierei sale, dar care probabil că au fost chiar mai importante decât multe dintre acelea. Pe 10 noiembrie 1997, Agassi era pe fundul prăpastiei sale și avea nevoie de 12 luni pentru a putea spune cu adevărat: Am revenit. 12 luni pentru a puncta din nou în Top 10. Iar cea mai neașteptată cucerire a sa a fost triumful de la Roland Garros 1999, venită... la 18 luni distanță de la acel noiembrie 1997.
Tenis
Mihaela Buzărnescu a pierdut finala de la Valencia! Câte poziţii va urca în clasamentul WTA
ACUM 8 ORE
Tenis
Roger Federer nu se lasă! Anunț despre revenirea lui pe teren
ACUM 10 ORE